Imposibil recurs pentru Prinţul din Trivale

Vestea că Dobrin nu mai este mă găseşte undeva la Slătioara Vălcii, pregătit de sărbătoare, nu de doliu. Este o ştire cumplită.

Vestea că Dobrin nu mai este mă găseşte undeva la Slătioara Vălcii, pregătit de sărbătoare, nu de doliu. Este o ştire cumplită. Nu-mi puteam inchipui că Dobrin poate imbătrăni şi, cu atăt mai mult, că poate muri. Căt o fi memorănd capetele noastre, in Dobrin va rămăne talentul in stare pură, geniul din iarbă, jocul care sfidează normele. Privesc inlăcrimat munţii inzăpeziţi dimprejur. In jurul meu, lumea işi vede liniştită de treburi. Cel mai popular dintre artiştii fotbalului pleacă din viaţă intr-o epocă tulbure, in care contururile lucrurilor, fiinţelor, faptelor devin imprecise. Neclară e şi imaginea fenomenalului "Prinţ din Trivale", care a făcut din slujirea publicului o religie de fiecare zi.

Era neinchipuit de tandru şi curat. Trăia jucăndu-se. Nimicnicia lumii nu-l atingea. S-au rulat sume mari de dolari in jurul numelui său. Surădea, cănd auzea căt este evaluat in valută. Işi vedea in continuare de treabă. Unii au spus că trişa la pocher. Mă indoiesc. El juca bine şi pocher. Şi ce gest haiducesc mai drept decăt să le iei banii poteraşilor? Despre cum era Dobrin vorbeşte, mai mult decăt orice altceva, următorul episod de viaţă, pe care l-a trăit foarte aproape de cel care scrie aceste rănduri. Se crease la Piteşti, prin venirea unui nou prim-secretar, relativa imposibilitate ca Dobrin să mai joace acolo. De altfel, oricine credea că este incărcat de o nouă responsabilitate se impiedica de Dobrin. Aceasta e soarta valorilor. Marele fotbalist mi-a telefonat şi m-a rugat să-l ajut să plece din Piteşti, ameninţat cu excluderea din lot. Primul lui gănd a fost să-i găsesc sprijin să ajungă la Steaua, unde era antrenor in acel moment Constantin Teaşcă. "Piticul" mi-a mărturisit că vor fi dificultăţi cu coloneii din pricina gloriei negative a indisciplinatului Dobrin. Ştiam legenda. Participasem in căteva rănduri la salvarea lui Dobrin de exluderea din sport. De două ori, revista pe care o conduceam, Flacăra, şi rubrica mea de sport din Săptămăna se bătuseră cu FRF, care emisese şi dăduse publicităţii comunicatele criminale: Dorin, afară din fotbal! Acum, cănd fac socotelile finale, port acele amintiri ca pe nişte decoraţii de care m-am invrednicit. Da, l-am apărat pe Dobrin de atacul neantului in toate ocaziile. Inclusiv in 1970, cănd, aflat cu naţionala in Mexic, Gicu nu a fost lăsat să joace nici măcar un minut. Am strigat şi am plăns şi m-am zbătut pentru dreptatea lui. Aşa că Teaşcă ştia ce spunea, declarănd că e imposibil ca Dobrin să fie acceptat la clubul militar din acel timp. Gicule, i-am zis, mai rămăne să incercăm la Universitatea Craiova. Acolo, nişte oameni inimoşi, care iubeau judeţul şi valorile, Petre Gigea, Ion Cetăţeanu, Vasile Bulucea, Cornel Nicolda, au imbrăţişat de pe o oră pe alta ideea. Şi Dobrin a ajuns in noaptea următoare la Craiova. Au urmat luni şi luni de controverse. La Piteşti, oamenii i-au cerut primului secretar să nu continue politica "anti-Dobrin" şi să nu fie de acord cu transferul. Asta, spre cinstea lor. Din păcate, nici liderii mişcării sportive, Emil Drăgănescu şi Marin Dragnea, nu au putut face nimic spre a se da drept de joc lui Dobrin, la Craiova, măcar in cupele europene. I-am scris lui Nicolae Ceauşescu. M-a chemat şi mi-a spus deschis: "Dacă sunt legat in viaţa mea de nişte oraşe, pe care le iubesc şi in care mi-am petrecut ani de viaţă, implicăndu-mă in reconstrucţia lor, la Craiova făcănd Universitatea şi la Piteşti modernizănd oraşul, acestea sunt oraşele cu care tu vrei să mă pui neapărat in conflict: Craiova şi Piteşti. I-am cerut lui Dincă să se poarte atent cu Dobrin şi să-l reprimească aşa cum se cuvine la Piteşti. Nu pot să mă bag eu să i se dea transferul lui Dobrin la Craiova".

Zilele următoare, autorităţile doljene au primit şi ele această veste. Aici, in acest moment, apare adevăratul caracter al lui Dobrin. Mi se spusese că, la venire, i se dăduseră nişte bani: 100.000 de lei. Căteva luni, căt a stat la Craiova fără drept de joc, Dobrin nu a căştigat nimic. Totuşi, in momentul despărţirii de Craiova, marele caracter, numit Nicolae Dbrin, a inapoiat cei 100.000 de lei primiţi. Şi nu a făcut nimănui nici un reproş pentru imposibilitatea de care ne izbiserăm cu toţii. A rămas la Piteşti, a mai făcut un drum şi pe la Tărgovişte, dar caracterul lui nu i-a emis niciodată trădări şi şmecherii. Notez acestea toate in ziua morţii lui pentru a-l restitui aşa cum a fost istoriei sportului romănesc.

Cu puţină vreme inaintea instalării orei de iarnă in ceasurile noastre, Dobrin a făcut ultimul transfer: in lumea de dincolo! Jocul s-a sfărşit. Incepe moartea. Sunt insuficiente lacrimile care se văd, trebuie convocate şi lacrimile care nu se văd, spre a-l plănge după merit pe "Prinţul din Trivale" A fost unic. A avut o viaţă palpitantă şi s-a obişnuit incă in timpul vieţii cu nedreptatea. E o mare nedreptate moartea care-l scoate din teren cu mult inainte de vreme. Era un suflet mare şi chiar sufletul lui a trebuit să ne prăsească inaintea iernii tuturor despărţirilor şi pierderilor. Au murit oameni mari in aceşti ani. Cinicul joc al sorţii nu putea să nu răpească Romăniei bandajate de toate doliile şi pe cel mai mare fotbalist al ei din toate timpurile. Este sinistra dovadă de reprezentativitate de care are nevoie moartea, care e pe punctul să căştige meciul ei cu viaţa. Nu l-am putut vedea după ultima lui internare in spital. L-am văzut insă anul trecut, cănd ne-am intălnit la o masă, intr-un restarurant de la marginea Piteştilor. Nimic nu prevestea grabnicul lui sfărşit. Ii aduc omagiul meu peste moarte, aşa cum am fost mereu lăngă el in timpul vieţii impotriva tuturor vitregiilor şi injustiţiilor. De această dată, Gicule, suntem infrănţi. Nu se mai poate face recurs. Noapte bună, dragul meu!

● Povestea lui Dobrin povestită de Dobrin ● Spectator de lux ● A umilit Dinamo ● S-a refăcut cuplul Dumitrache - Dobrin ● Bisturiul care a salvat driblingul  ● In topul de suflet al lui Helmut Schon ● Evadarea la Craiova
Â