In Biblioteca se tragea cu adresa

Prin incendierea BCU s-au pierdut documente inestimabile

Directorul Bibliotecii Centrale Universitare din decembrie 1989, Ion Stoica, a povestit procurorilor, la cateva luni de la Revolutie, intr-o declaratie de martor, cum a luat foc institutia pe care o conducea. Flacarile au mistuit atunci multe carti de o inestimabila valoare pentru patrimoniul romanesc. La 15 ani de atunci, nimeni nu a fost gasit vinovat. Una dintre primele marturii legate de evenimentele din decembrie 1989 au fost date de catre directorul Bibliotecii Centrale Universitare, Ion Stoica. Pe 20 martie 1990, intr-o declaratie de martor pe care v-o prezentam, Ion Stoica relata procurorilor cu lux de amanunte clipele petrecute in incinta bibliotecii. Ion Stoica a povestit cum corpurile de cladire au fost cuprinse de flacari.

SEDIU. Biblioteca Centrala Universitara a fost refacuta in proportie de 50 la suta

"In dimineta zilei de 21 decembrie, pana la ora 9:00, nu am stiut exact daca mitingul va avea loc sau nu, intrucat ofiterul de Securitate care raspundea de biblioteca, pe nume Balasoiu, avea si el rezerve in ceea ce priveste acest miting. In ziua respectiva, nici acest Balasoiu nu stia exact daca "inchidem pentru cititori" sau "nu inchidem pentru cititori" biblioteca. Decizia s-a luat in ceea ce-l priveste sau ne-a comunicat-o dupa ora 10:00, probabil cand coloanele se apropiau de piata. In acel moment au inceput sa vina in biblioteca o serie de figuri, unele cunoscute, altele mai putin cunoscute, cu o instalatie, ca de obicei, pentru coordonarea mitingului. Statia a fost instalata in sala profesorilor in care aveau acces si vizibilitate spre piata dinspre C.C. Este de remarcat ca imediat dupa asta au venit doi sau trei, cred ca doi insi, care s-au prezentat ca sunt de la televiziune, care aveau cu ei camere de luat vederi independente.

INTRUSI. Impresia mea este ca s-au declarat ca sunt de la televiziune. Eu i-am intrebat de ce este nevoie de aceste camere, cata vreme sunt instalatiile de televiziune in piata si unul dintre ei mi-a raspuns cu un zambet ca s-ar putea sa fie facute cu alte instalatii speciale.

Eu si directoarea adjuncta urmaream la televizorul din biroul acesteia desfasurarea mitingului. In jurul orei 11:00, in biblioteca au sosit mai multe persoane care au fortat intrarea, altii au sarit peste gardul dintre noi si Directia a 5-a. Am auzit zgomot in biblioteca, am iesit si am vazut pe ferestrele de la rotonda o mare de oameni cu tablouri aruncate, in timp ce de la municipiul de partid, cred ca era Smeu, le spunea printr-un microfon celor care manifestau in piata ca a fost un moment pentru care se impune calm si ca va fi reluata interventia secretarului general. Piata era intr-o totala dezordine, deja se masau grupuri spre strazile de iesire din Piata Palatului spre Hotel Union si in capatul Strazii Stirbei Voda.

LUNETIST. La poarta bibliotecii se afla in permanenta un capitan de la Sectia 1 Militie, Pavel, care spunea ca are aceasta misiune de a sta la poarta si care stie probabil cine a intrat in biblioteca. Intrarea in Directia a 5-a este inspre Onesti, este deci de partea cealalta, in orice caz nu se putea observa.

Dimineata au putut intra in biblioteca unii dintre colegii mei cu care ne-am si apucat sa facem putina ordine. Plecasera toti cei care au ocupat noaptea biblioteca. Plecase si lunetistul care era plasat in sala rotonda si care facea acest lucru de cativa ani. Lunetistul parea foarte detasat de sarcina grava si importanta pe care o avea. La un moment dat spunea chiar ca face lucrul asta de ani buni si ca nu a avut prilejul sa foloseasca "jucariile" pana acum. La un moment dat eu l-am intrebat "De fapt ce-ai face dumneata cand o multime ca aceasta de astazi ar ataca sediul C.C.?". Era de fapt inaintea inceperii mitingului, cand mii de oameni erau in piata. L-am mai intrebat "Cum reusesti sa ochesti pe cel care este vinovat?". El a zis: "E important sa tragi in cineva, nu neaparat in cel vinovat".

POMPIERI. In dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, eu am parasit biblioteca, cred pe la ora 19:00, aveam masina mea in curtea bibliotecii. Am luat masina, am organizat serviciul de permanenta in biblioteca, am lasat chiar vreo patru oameni, dat fiind momentul mai deosebit si am plecat. Am ramas in contact telefonic cu cei de acolo si m-au informat despre evolutia lucrurilor in noaptea aceea si cred ca pe la 10 seara am primit stirea ca se tragea din cupolele bibliotecii si ca una din ele se gasea deja incendiata. Prima daca nu ma insel era cupola dinspre Onesti, cea dinspre Cina fiind mai grav avariata. A ars. Au venit pompierii si au intervenit cu succes. Oamenii de la noi din biblioteca cu mijloacele pe care le aveau la indemana, extinctoare utile la incendiu si au fost ajutati de un numar apreciabil de studenti si de tineri din piata care s-au oferit. M-au informat toata noaptea, pe la 3-4 dimineata ca in biblioteca se produc actiuni de vandalizare, ca un numar de insi au patruns, au incercat sa sparga birouri, sa fure ce se putea fura si oamenii mei s-au luptat greu cu ei indepartandu-i, dar pana la urma au reusit. In dimineata zilei de sambata, pe 23 decembrie 1989, pierderile pe care le suferise biblioteca nu erau destul de mari. Un numar de cateva sute de volume afectate de apa care se scursese de la interventia pompierilor, cat si a oamenilor care stinsesera focurile, acele doua cupole avariate, dar usor remediabile de toate avariile produse. In rest aproape totul era nemiscat, cu exceptia catorva birouri. O inspectare a bibliotecii arata ca inspre zona Rosetti, acolo unde in mod permanent aveau un birou oamenii de la Militie care supravegheau piata, era o iesire. Prin zona dinspre restaurantul Cina, cineva a patruns probabil in biblioteca, fiindca se afla o scara din metal care cobora in spatiul ocupat de Gradina Boema, de Teatrul de Revista.

PROTAGONISTI. Militarii si revolutionarii

ARME. Prin oamenii bibliotecii, Ion Caraba mi-a si relatat in dimineata aceea ca noaptea a vazut siluete trecand pe scari de franghie, dinspre cladirea Directiei a 5-a spre cladirea mica din curtea bibliotecii si care avea chepenguri de aerisire, chepenguri care comunicau cu podurile intregii cladiri.

Ei ne relateaza ca s-au auzit in acea noapte din biblioteca focuri de arma, dar in informarea pe care mi-au dat-o mie, au precizat ca cele doua cupole au fost incendiate de focuri trase din Palatul Republicii, deci din fostul Palat Regal si marturiseste un inginer pe care l-am angajat noi pentru refacerea bibliotecii, de tiruri din piata ale unor indivizi in civil, care primisera arme si care trageau si ei spre cupola din Onesti a bibliotecii. Stirea insa mi-a parvenit, cum spuneam, mult mai tarziu. Ziua de sambata dimineata s-a desfasurat cu stingerea unor puncte de foc care nu fusesera totalmente anihilate sau pareau ca sunt anihilate, dar reizbucneau si cu destule primejdii pentru cei care faceau asta, fiindca din piata se tragea.

LA ATAC! Biblioteca in flacari

INCENDIU. Eu personal am scapat de cateva ori de asemenea focuri, gloante infipte la cativa centimetri de mine in pereti, oameni care trageau evident in noi pentru a ne impiedica sa stingem incendiile care reizbucneau si care era evident, se tragea cu adresa, nu erau focuri intamplatoare. De cateva ori noi ne miscam in acea cupola cu furtunele de apa pentru a incerca sa stingem, de atatea ori, rafalele dinspre palat erau indreptate spre noi. Din fericire nu s-a intamplat nimic grav, nici unul dintre oameni nu a fost ranit.

Pe la ora cinci si jumatate s-au tras focuri in biblioteca, care n-au produs pagube, bineinteles in fondul de carte, s-au spart vitralii, dar nu mai mult. In momentul acela mi-am dat seama ca biblioteca este foarte expusa si am incercat sa prezint ceea ce s-ar putea intampla. Am mers sprijinit de un colonel, cred ca era, care impreuna cu doi soldati, poate aveau si alte grade, filmau in cladirea fostului Comitet Central.

I-am intrebat daca ma pot ajuta sa intru in legatura cu cineva care sa-mi dea o echipa de cativa soldati ca impreuna sa luam cladirea de la un cap la altul, sa ne asiguram ca nu sunt puncte de foc pentru a da garantie brigazii de tancuri care intre timp se instalasera in piata, a-i da garantie ca de acolo nu se trage si deci ca nu este cazul sa se riposteze spre biblioteca.

RAMASITE. Dupa prapadul din Piata

FOC. Colonelul a fost amabil si cu destula dificultate am incercat intai pe la poarta "B", cred ca este poarta dinspre Onesti, sa intram, nu ni s-a permis nici lui, nici mie, atunci ne-am strecurat la poarta principala, cu foarte multa dificultate, am fost lasati sa intram in primul hol din C.C., unde explicand eu ca vreau sa prezint situatia din biblioteca, sa cer ajutor, un individ inarmat, cum erau de altfel toti cei care erau in interior, mi-a spus ca scriu ceea ce cer, fiindca va transmite mesajul meu comandantilor militari. Eu am scris pe o hartie pe care am gasit-o rupta din nu stiu ce, am cerut exact ceea ce va spuneam, soldati care sa ma ajute sa inspectam biblioteca, soldati inarmati, spunand ca in biblioteca se afla mari valori. Am transmis hartia, s-a intors spunandu-mi ca a lasat hartia si sa astept. In timp ce asteptam, l-am vazut acolo pe regizorul Nicolaescu, care intrase in hol, i-am spus si lui care sunt temerile mele cu privire la biblioteca si ca rog sa fiu sprijinit. El mi-a raspuns ca momentul este grav, ca problemele sunt numeroase, ca fortele sunt putine si ca in ceea ce-l priveste nu stie sa-mi spuna mai mult, dar ca momentul este foarte dificil.

M-am intors in biblioteca, unde 6-7 oameni de-ai nostri inca mai erau acolo insa, in acelasi timp in holul bibliotecii, in usa de la intrare, se afla un individ cam de 1,80 si ceva, 1,83-1,84 metri inaltime, o figura supta, pe care o mai intalnisem in alte ocazii. Figura imi era cunoscuta. Oricum, ma cunostea si el pe mine. El mi-a spus ca s-a pus in slujba noilor autoritati si ca a fost chemat sa faca un sistem de comunicare cu cei care in tunele, sub piata, rezistau. Eu i-am spus: "Foarte bine ca faceti acest lucru". El mi-a zis ca de fapt nu stie daca trebuie sa-l faca sau nu, fiindca nu prea are cu cine sa stea de vorba. Atunci eu i-am spus ca, daca nu stie ce face, sau ce nu face poate sa ma ajute pe mine daca va lua legatura cu civilii si cu soldatii din piata, daca are alta posibilitate de comunicare, sa-mi aduca niste soldati, vechea mea tema, cu care sa intru in biblioteca sa ma asigur ca podul bibliotecii nu prezinta probleme. Mi-a promis ca face acest lucru, a plecat, n-a revenit, dar la putine minute dupa plecarea lui s-a declansat un foc foarte intens asupra bibliotecii. Se tragea prin ferestrele de la etajul unu, deci sala profesorilor, sala de manuscrise, gloantele treceau de aici prin ferestrele acestora, intrucat si in partea cealalta este o usa mare prin care gloantele puteau trece. Aproape intregul hol de la intrare putea fi in bataia gloantelor.

LA DATORIE. Un militar face curatenie

TERORISTI. Focul a devenit foarte intens, cred ca in acelasi timp, nu-mi puteam da seama exact, se tragea si din celelalte laturi, dinspre Athen...e Palace si din fata bibliotecii spre Palatul Regal. Oricum dinspre CC se tragea foarte intens in biblioteca. Am ramas pana la 7:30-8 fara 20, a fost acalamie, impreuna cu Perisan, si el avand noaptea dinainte, cum va spuneam, vegheata acolo, impreuna cu contabilul sef Predut, cu un inspector general care venise sa vada in ce stare este biblioteca, sa vada ce ajutoare ne poate da. Ne-am retras spre metroul de la Romana, zona mai sigura initial. Dupa ce am ajuns acasa, am primit, pe la 9:30, cred 10, un telefon de la directoarea adjuncta, care m-a informat ca la randul ei fusese informata de cineva care era foarte aproape, in cladirile de pe Boteanu, ca biblioteca este in flacari. Ulterior, oamenii de paza pe care ii lasasem in biblioteca mi-au spus ca in jurul orei 9:00-9:30, cand se tragea foarte intens, au fost informati de cei de la parter ca ard biblioteca la etajele de sus si podul si au abandonat cladirea, au trecut, ei mi-au spus ca le-a fost frica, au trecut inspre magazinul Muzica, de unde pana la ora 11:00 au privit focul, incendiul generalizat.

In dimineata zilei de duminica am ajuns la biblioteca pe la 8:00-8:30, biblioteca era distrusa, asa cum arata acum, cu exceptia aulei care a fost salvata. Inca mai ardeau anumite zone, am inceput din nou sa stingem cu mijloacele pe care le aveam pentru a salva ce mai era de salvat. Am discutat inca o data cu capitanul Muresan, spunandu-i: "Iata ce ati facut!". Eu am vrut sa intru, ei vad umbre inauntru, "ma ciuruie"", acestea au fost cuvintele. M-am intors, am intrat prin holul aulei, am trecut in curtea interioara, de unde m-am intalnit cu alti colegi de-ai mei care intrasera pe poarta dinspre Onesti.

Din curtea cladirii Directiei a 5-a, daca se escalada zidul de un metru si jumatate, doi metri maximum care erau, sigur ca se putea trece spre biblioteca, se putea trece dintr-o curte in cealalta. Trebuie sa va spun insa ca, spre surprinderea mea, in cladirea de la Directia a 5-a n-a tras nimeni sau s-a tras foarte putin. Oricum, cladirea era in cea mai buna stare. Chiar in dimineata zilei de duminica am asistat la incendierea cladirii de la Directia a 5- a.

Un coleg de-al meu, Perisanu, m-a informat ca in noaptea in care noi am incercat sa stingem unul din focuri el a urcat pe podul dinspre Onesti si ca, atunci cand se pregatea sa deschida hidrantul, a auzit in spatele lui un foc, un singur foc de revolver. Deci cineva ar fi putut sa fie in podul dinspre Onesti.

Parerea mea e ca daca s-a tras din podul bibliotecii, daca teroristii s-au strecurat in podul bibliotecii, existau modalitati de anihilare a acestora, fara ca riposta sa fie atat de inadecvata si atat de distrugatoare pentru ca acolo erau bunuri nationale de mare valoare".

SECURISTI

"M-am intors in biblioteca, unde 6-7 oameni de-ai nostri inca mai erau acolo, insa in acelasi timp in holul bibliotecii, in usa de la intrare, se afla un individ cam de 1,83-1,84 metri inaltime, o figura supta, pe care il mai intalnisem in alte ocazii. Figura imi era cunoscuta. Oricum ma cunostea si pe mine. El mi-a spus ca s-a pus in slujba noilor autoritati si ca a fost chemat sa faca un sistem de comunicare cu cei care in tunele, sub piata, rezistau. Eu i-am spus: "Foarte bine ca faceti acest lucru""

CUPOLE

"Ei ne relateaza ca s-au auzit in acea noapte din biblioteca focuri de arma, dar in informarea pe care mi-au dat-o mie, au precizat ca cele doua cupole au fost incendiate de focuri trase din Palatul Republicii, deci din fostul Palat Regal, si marturiseste un inginer pe care l-am angajat noi pentru refacerea bibliotecii, de tiruri din piata ale unor indivizi in civil, care primisera arme si care trageau si ei spre cupola din Onesti a bibliotecii" - Ion Stoica, directorul Bibliotecii Centrale Universitare

NU RATATI!

In numarul de maine puteti citi marturii dupa 15 ani ale altor martori la incendierea Bibliotecii Centrale Universitare.