In tara lui lerui ler

Venirea Craciunului umple inima oamenilor de sentimente pe care in restul anului le tinem cumva ascunse. Nasterea Mantuitorului bucura sufletele oamenilor. Poeziile capata alte nuante, versurile sunt parca mai altfel, mai deosebite.

Mosul vine, Mosul lasa, toti cauta cadouri pe sub masa! Bucuria Sarbatorilor de Iarna se traduce nu numai prin aranjarea caselor, impodobirea bradului ori mersul pe la coafor. Craciunul inseamna mult mai mult de atat. Cum puteau oamenii sa-si exprime mai bine starile sufletesti daca nu prin intermediul poeziilor? A canturilor in versuri? Cantand iarna, Craciunul, ingerii si viata, oamenii se elibereaza, se innobileaza. Parca lumea devine mai buna, mai umila, mai... creatoare. Eliberati energia si... haideti sa vedem care sunt cele mai frumoase poezii de Craciun (si nu numai poezii)! Poate le veti folosi si voi pentru a fi siguri ca Mosul cel darnic (cu unii) nu va va uita tocmai pe voi!

"COLIND CERESC". Radu Gyr a scris una dintre cele mai frumoase poezii dedicate Sarbatorilor de Iarna. Versurile nu sunt doar despre ingeri, sunt chiar ele ingeresti!

"Cerul si-a deschis soborul/_ Lerui, Doamne, Ler _/ au pornit cu plugusorul/ ingerii prin cer./ Merg cu pluguri de oglinda/ si de giuvaier,/ toti luceferii colinda/_ Lerui, Doamne, Ler _/ Vantul sufla cu lumina/_ Lerui, Doamne, Ler _/ in buhai de luna plina/ leganat in ger./ Patru heruvimi cu gluga/ alba de oier/ sub feresti colinde’ndruga,/_ Lerui, Doamne, Ler _/ N-au venit cu grau la poarta,/ ci au rupt din ger/ stele mari ca sa le’mparta,/_ Lerui, Doamne, Ler _ /Si-n Florar de roade grele,/_ Lerui, Doamne, Ler _/ va fi campul cer de stele/ tolanit sub cer.../ Numai tu astepti in tinda,/_ Lerui, Doamne, Ler _/ suflete ce n’ai colinda/ si nu stii Prier./ Nici un cantec alb nu vine/ falfaind mister,/ cu o stea si pentru tine,/_ Lerui, Doamne, Ler _/"

"MOS CRACIUN"... MAI SPECIAL. Nichifor Crainic a scris si el o poezie dedicata lui Mos Craciun. Dar Mosul poetului nu este unul obisnuit, este unul... special. Nichifor Crainic nu scrie doar de lucrurile bune ale oamenilor, ci si de cei sarmani, de durere si tristete. Dar daca esti atent si incerci sa-l intelegi pe Mosul special, ai sanse sa devii un om mai bun.

Mos cu barba de zapada,/ Fara daruri, mos sarman,/ Tineretea ta gramada/ N’o s’o vada/ Nici ast an./ Torc paianjenii sub grinda,/ Tara-i fara de baieti,/ Nu-ti mai vin cu ceata’n tinda/ O colinda/ Sa-i inveti./ De cu seara’naripatii/ Ingeri nu mai canta prin/

Singuraticele spatii/ Si-aseptatii nu mai vin/ Plange biata gospodina,/ Bratele in gol se’ntind,/ Nu e ceara de-o lumina,/ Nici faina/ De-un colind./ Tu, cel vesel de-altadata/

Strangi pustiul astui an/ La colinda’ndatinata/ Fara ceata,/Mos sarman./ Garbov pribegesti prin sate,/ Te strecori pe la oras,/ Gemi pe ziduri de cetate/ Daramate/

De vrajmas./ Cu tropare si podobii/ Faci popas intr’un catun,/ Sgribulit la gura sobii/

Plangi ca robii,/ Mos Craciun./ Plangi incet! Sta la uluca/ Paznicul sub coif de fier/ Si e’n stare, Mos-Naluca/ Sa te duca/ Prizonier!"

"COLINDATORII". Povestea Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos nu putea trece "nepusa in versuri" de poetii romani. Ca doar Nasterea Domnului inseamna Craciunul, nu? George Cosbuc a scris una dintre cele mai frumoase poezii dedicate Nasterii Mantuitorului:

"Cad fulgii mari incet zburand,/ Si-n casa arde focul,/ Iar noi pe langa mama stand/ De mult uitaram jocul./ De mult si patul ne-astepta,/ Dar cine sa ne culce?/ Rugata, mama repeta/ Cu glasul rar si dulce/ Cum sta pe paie’n frig Hristos/ In ieslea cea saraca,/ Si boul cum sufla milos/ Caldura ca sa-I faca,/ Dragut un miel cum I-au adus/ Pastorii de la stana/ Si ingeri albi cantau pe sus/ Cu flori de mar in mana./ Si-auzi! Rasar cantari acum,/ Franturi dintr’o colinda,/ Si vin mereu, s’opresc in drum,/ S-aud acum in tinda -/

Noi stam cu ochii pironiti/ Si fara de suflare;/ Sunt ingerii din cer veniti/ Cu Ler, oi Domnul mare!/ Ei canta inaltator si rar/ Cantari de biruinta,/ Apoi se’ntorc si plang amar/ De-a Iudei necredinta,/ De spini, de-ostasi, si c’a murit.../ Dar s-a deschis mormantul/ Si El acum e’n cer suit/ Si judeca pamantul./ Si pana nu taceau la prag,/ Noi nu vorbeam nici unul -/ Sarac ne-a fost, dar cald si drag/ In casa-ne Craciunul./ Si cand tarziu ne biruia/ Pe vatra calda somnul,/ Prin vis vedeam tot flori de mar/ Si’n fase mic pe Domnul."