Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din Romănia (CNADNR) a incheiat in 2001 un contract de aproape 27 de milioane de euro pentru achiziţia de indicatoare rutiere cu SC Helvespid SRL, al cărei patron era chiar director in CNADNR in perioada respectivă.
Chiar in toiul alegerilor generale din 2000, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din Romănia (CNADNR) a semnat un contract in valoare de 27 de milioane de euro pentru achiziţionarea de indicatoare şi mijloace de semnalizare cu SC Helvespid SRL din Bucureşti.
O afacere grasă, mai ales dacă facem o comparaţie cu un alt contract avut de firma respectivă cu CNADNR, in valoare de aproximativ 1,6 milioane de dolari. Contractul de 1,6 milioane a fost insă finanţat de Banca Mondială, iar cel de 23 de milioane de euro este pe bani publici autohtoni.
Patronul SC Helvespid SRL, Octav Filimon, era, la data semnării contractului, directorul Direcţiei Programe, Finanţări Nerambursabile din cadrul aceleiaşi Companii Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale. Octav Filimon recunoaşte că era director in CNADNR la data incheierii bănosului contract, dar se apără spunănd că nu el era acţionar in firmă, ci mama sa. Filimon susţine, de asemenea, că CNADNR şi-a incălcat in mod repetat obligaţiile contractuale faţă de el, achiziţionănd cantităţi mult mai mici decăt cele prevăzute, semnănd actele adiţionale cu intărziere şi plătindu-i cu şi mai mare intărziere. Cert este că firmei SC Helvespid i-au priit perioadele in care la şefia Ministerului Transporturilor erau miniştri democraţi, aceştia arătănd cea mai mare aplecare spre achiziţionarea de indicatoare rutiere.
LICITAŢIE ŞI ALEGERI. La 30 octombrie 2000, intr-o perioadă tulbure, in ajunul alegerilor generale, prin ordinul nr. 815, a fost numită comisia de licitaţie, care cuprindea personal al CNADNR, din Ministerul Transporturilor şi din cel al Finanţelor. Nici cea mai cărcotaşă persoană nu ar fi putut susţine că la stat nu se munceşte, pentru că doar o zi mai tărziu, la 31 octombrie, a fost deja publicat anunţul de licitaţie intr-un cotidian central. Este adevărat că acel cotidian central era Curierul Naţional, care nu a rupt niciodată gura tărgului din punct de vedere al tirajului, dar, vorba directorului firmei căştigătoare, "cei din branşă află oricum cănd se face o licitaţie". Şi au aflat intr-un fel sau altul, pentru că documentele licitaţiei au fost cumpărate de şapte firme. Pe parcurs, căteva au renunţat, astfel că oferte au depus numai patru: SC Helvespid SRL, SC Plastidrum SRL, SC Eldrumex Timişoara şi SC Celule Electrice SA Băileşti. Ultima, după chiar spusele lui Octav Filimon, "probabil că nici nu ştia foarte bine pentru ce licitează", aşa că a oferit cele mai mari preţuri. Plastidrum SRL, despre care tot directorul SC Helvespid susţine că este o firmă mixtă a Companiei Naţionale de Autostrăzi, in asociere cu o firmă elveţiană, deci putea beneficia de informaţii din interior, a oferit un preţ ceva mai piperat, iar SC Eldrumex a fost la doar căteva sute de mii de euro diferenţă de Helvespid. Prin urmare, la 7 decembrie 2000, cu trei zile inainte de turul doi al alegerilor prezidenţiale, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din Romănia a semnat contractul 93/10517 in valoare de 23 de milioane de euro fără TVA cu SC Helvespid SRL.
CONTRACT MAMUT. Angajamentul urma să se intindă pe cinci ani, dar aspectul cel mai interesant este reprezentat de valoarea lui totală: 478.339.811.32, fără TVA, adică aproximativ 23 de milioane de euro. Eşalonănd această sumă pe cinci ani, rezultă că CNADNR ar fi trebuit să cumpere in fiecare an indicatoare in valoare de peste 4 milioane de euro. Ţinta nu a fost atinsă in nici un an contractual şi este greu de inţeles de ce Compania Naţională de Autostrăzi a venit cu o estimare cel puţin utopică, ţinănd cont că era la un al doilea contract de acest gen cu SC Helvespid. Primul contract intre CNADNR şi Helvespid, semnat in 1995, a fost finanţat de Banca Mondială şi a avut valori mult mai modeste: 1,65 milioane de dolari pentru 43.000 de indicatoare.
O posibilă explicaţie ar putea s-o ofere articolul 5.7 al contractului, care stipulează că "achiziţia de produse in fiecare an calendaristic se va face in limita surselor financiare asigurate, iar valorile nerealizate se vor raporta anul următor, pănă la realizarea integrală a contractului".
Pentru că la finalul celor cinci ani contractuali fuseseră realizate achiziţii de doar 6,7 milioane de euro, Compania Naţională de Autostrăzi a prelungit contractul prin acte adiţionale. La 13 ianuarie 2006 a fost incheiat un act adiţional care stabilea o achiziţie de peste 2 milioane de euro, iar la inceputul lui 2007 a fost semnat actul adiţional nr. 9, care fixează valoarea contractului pentru 2007 la 11.213.700 de lei, adică aproximativ 3,5 milioane de euro. Dacă s-ar fi menţinut o valoare medie anuală a achiziţiilor de aproximativ 1,4 milioane de euro, SC Helvespid ar fi avut contract cu CNADNR cel puţin pănă in 2015.
"MĂTUŞA TAMARA" A CNADNR. Chiar dacă are un angajament ferm cu o instituţie de referinţă in domeniu, care pe lăngă avantajele financiare punctează şi la cartea de vizită a companiei, patronul SC Helvespid nu se arată incăntat de statutul de firmă eternă a Companiei Naţionale de Autostrăzi. Filimon s-a plăns că modificările şi intărzierile i-au afectat relaţiile cu furnizorii externi şi dă vina pentru prelungirea contractului pe desele schimbări de la şefia Ministerului Transporturilor sau de la CNADNR şi pe nepriceperea unora dintre cei care s-au perindat pe la conducerea companiei. El susţine că a fost chiar nevoit să dea in judecată Compania Naţională de Autostrăzi la un moment dat, pentru că directorul de atunci refuza să-i achite facturile. Justiţia i-a dat dreptate, iar compania a trebuit să plătească penalităţi, evident tot din bani publici.
Căt despre potenţialul conflict de interese la momentul semnării contractului şi influenţele pe care le putea exercita din poziţia de director in cadrul CNADNR asupra unui contract incheiat de CNADNR, Octav Filimon susţine că nu era acţionar in firmă la vremea respectivă şi că a căştigat pentru că a oferit cel mai bun preţ: "După ce a decedat tatăl meu am cedat acţiunile mamei mele. Iar in 2001 am plecat de la AND şi m-am intors in firmă, pentru că nu avea cine să se ocupe, mama nefiind in domeniu. De altfel, chiar dacă ar fi fost conflict de interese, a fost organizată o licitaţie. A fost numită o comisie de licitaţie cu oameni de la mai multe ministere. Nu puteam eu să influenţez zece oameni din mai multe ministere. Am avut preţul cel mai mic, şi de aceea am căştigat". Cu toate că nu era "in domeniu", doamna Filimon a incheiat cel mai important contract al SC Helvespid.
Democraţii şi indicatoarele
