Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deși avem o strategie în acest domeniu încă din 2010 completată cu multe alte planuri, situația în teren nu arată deloc bine. Spune asta Curtea de Conturi într-un raport recent din care am aflat că din cele 2.013 baraje cu rol de protecție împotriva inundațiilor, 983 aveau autorizație de funcționare în condiții de siguranță, 221 aveau autorizația expirată, iar 809 nu au fost autorizate niciodată până la sfârșitul anului 2021. Acum, Ministerul Mediului vrea să vină cu o nouă strategie care să acopere perioada până în 2035 și recunoaște la rândul său că niciuna dintre autorități nu a reușit să ducă la bun sfârșit măsurile propuse în precedenta, iar Administrația Națională a Apelor Române (ANAR) și administrațiile bazinale au doar 50% măsuri finalizate sau în curs de derulare.
La peste 10 de ani de la aprobarea Strategiei naționale de management al riscului la inundații pe termen mediu și lung, Ministerul Mediului împreună cu ANAR consideră necesară actualizarea și aprobarea unui nou document strategic în managementul integrat al apelor, pe termen mediu și lung. Astfel, riscul la inundații ar urma să fie redus într-un mod semnificativ, „prin intermediul unei abordări integrate, respectiv prin punerea în aplicare a unor pachete de măsuri constând atât în măsuri structurale, cât și nestructurale”. Pe lângă indolența unor autorități, transformarea acestor promisiuni frumoase în realitate mai are să treacă un hop, cel al finanțării. Costul total al planului de acțiune asociat strategiei se ridică la valoarea de 15,41 miliarde de euro pentru orizontul de timp 2023 - 2035.
Ce se așteaptă de la noua strategie
Rezultatele așteptate în urma aplicării noii strategii sunt:
-Creșterea gradului de protecție pentru 57 % din numărul de persoane expuse riscului potențial de inundații la viituri, având probabilitatea anuală de depășire de 1% față de situația prezentă;
-Creșterea gradului de protecție pentru circa 56% din numărul de proprietăți cu destinație rezidențială expuse riscului potențial de inundații la viituri, având probabilitatea anuală de depășire de 1% față de situația prezentă;
-Creșterea gradului de protecție pentru circa 88% din obiectivele sociale expuse la inundații cauzate de viituri, având probabilitatea anuală de depășire de 1% față de situația prezentă;
-Creșterea gradului de protecție pentru circa 78% din numărul de obiective culturale expuse riscului potențial de inundații la viituri, având probabilitatea anuală de depășire de 1% față de situația prezentă (situație descrisă în capitolul IV);
-Reducerea pagubelor medii anuale cauzate de inundații fluviale de la cca 1,505 miliarde euro/an (situația din 2022) la valoarea de circa un miliard de euro/an;
-Implementarea a 275 măsuri verzi/soluții bazate pe natură
-Implementarea a 100 măsuri de împădurire (perimetre de ameliorare, care contribuie la reducerea scurgerii pe versant);
Una dintre cele mai costisitoare măsuri cuprinse în noul plan este îmbunătățirea condițiilor de funcționare în siguranță a infrastructurii de apărare împotriva inundațiilor prin reabilitarea reabilitarea barajelor care necesită intervenții de urgență, suma fiind estimată la 1,4 miliarde de euro.
175 milioane de euro pentru protecția clădirilor inundabile
România va cheltui circa 175 milioane de euro pentru aplicarea măsurilor incluse în ,,Ghidul de bune practici privind măsuri de adaptare aplicabile clădirilor existente și clădirilor noi, situate în zone inundabile”, realizat de Ministerul Dezvoltării în baza unui contract încheiat anul trecut în luna mai cu Universitatea Tehnică de Construcții București. Ghidul a fost realizat cu fonduri europene (Programul POCA) și conține o serie de recomandări pentru asigurarea protecției, cum ar fi tasarea terenului, realizarea de păduri urbane, utilizarea unor sisteme de drenare a apei, să nu fie amplasate în aceste locuințe echipamente publice, spații comerciale sau funcțiuni cu un număr mare de utilizatori etc.
Cum arată situația din teren
După mai bine de 10 ani de aplicare a actualei strategii de apărare împotriva inundațiilor am ajuns să nu mai avem experți atestați pentru evaluarea stării de siguranță în exploatare a digurilor de apărare. Atestarea trebuie să fie efectuată de către o Comisie de atestare a cărei componență nominală se aprobă prin decizie a Comisiei Naționale pentru Siguranța Digurilor (CONSIDIG), comisie care nu a fost constituită în perioada 2014-2021, arată un raport recent publicat de Curtea de Conturi. De asemenea, în domeniul elaborării și omogenizării normelor privind așezările umane, inclusiv zonele expuse la inundații, au fost întreprinse acțiuni semnificative, însă activitatea privind verificarea modului de respectare a acestor norme este afectată de numărul redus de personal cu atribuții de control în acest domeniu, arătau experții Curții. Mai bine de jumătate din echipamentele hidrometrice sunt mai vechi de 20 de ani, dar acest lucru nu afectează pentru moment modul de avertizare și prognozare a inundațiilor. Există însă și cazuri în care astfel de echipamente au o vechime și de peste 100 de ani (achiziționate între 1914- 1934).
105 milioane de euro are la dispoziție România prin Planul Național de Redresare și Reziliență pentru reabilitarea a 100 km de diguri de protecție împotriva inundațiilor și baraje până în 2024, lungimea urmând să ajungă la 506 km la sfârșitul lui martie 2026.
Bucureștiul, lăsat la voia apelor
Nici infrastructura de protecție împotriva inundațiilor a Capitalei nu este una care se prezintă în condiții tehnice prea bună, în ciuda strategiilor și planurilor antiinundații. De exemplu, la barajul acumulării Lacul Morii nu au mai fost realizate lucrări importante de întreținere/reparații capitale după anul 2008, deși a fost semnalată încă din anul 2018 funcționarea necorespunzătoare a sistemului de drenaj, care poate conduce la incidente provocate de ridicarea nivelului freatic, scrie raportul Curții de Conturi. Pentru Barajul Buftea, în cei 85 ani de funcționare continuă, nu au fost realizate decât lucrări de reparații curente, chiar dacă de la data punerii în funcțiune și până în prezent, construcția hidrotehnică a fost supusă unor fenomene hidrometeorologice și seismice importante, de genul seismelor importante din anii 1940, 1977, 1986 și 1990 sau viiturilor importante din anii 1941, 1970, 1975, 1979 și 2005. Lacul de acumulare Pantelimon I, de la punerea sa în funcțiune din 1972, nu a atins niciodată nivelul normal de exploatare din cauza unor lucrări nefinalizate nici astăzi. În aceste condiții, el nu poate asigura funcțiunea de atenuare a viiturilor, fiind invadat de stuf, având un aspect total necorespunzător față de celelalte lacuri ale Capitalei din salba de pe râul Colentina. În ceea ce privește lacul de acumulare Buftea, el face parte din linia a III-a (ultima linie) de apărare împotriva inundațiilor a Municipiului București, asigură regularizarea debitelor pe salba de 15 lacuri de acumulare amenajate pe râul Colentina între Buftea și Cernica, iar o situație deosebită în care în aval de acesta se tranzitează un debit mai mare de 50 mc/s ce poate produce avarierea în lanț a barajelor din aval.
Pagube de 3,13 miliarde de euro în 20 de ani
România este o țară predispusă la inundații. Între 1990 și 2020, s-au consemnat în țara noastră 48 de dezastre cauzate de inundații, fluviale sau viituri rapide, înregistrând pagube totale în valoare de 3,13 miliarde de dolari. Acestea reprezintă 55,8% dintre toate dezastrele naturale care au lovit România în aceeași perioadă și 8,73% din dezastrele induse de inundații în Europa. În Uniunea Europeană, din 1980 până în prezent s-au înregistrat aproximativ 1.500 de evenimente de inundații care s-au soldat cu peste 4.300 de victime. De asemenea, totalul estimat al pagubelor este de peste 170 de miliarde de euro.
În conformitate cu informațiile furnizate de ANAR în perioada 1960-2022, la noi au avut loc aproximativ 560 de inundații majore și au fost înregistrate 276 de victime, se mai precizează în proiectul noii strategii. În baza unei evaluări naționale a riscurilor, în România inundațiile reprezintă unul dintre hazardurile cu cele mai mari pagube produse.
România va fi cea mai afectată țară de schimbările climatice
Dintre țările situate în districtul hidrografic al fluviului Dunărea, se estimează că România va fi cea mai afectată de schimbările climatice viitoare. Impactul asupra apelor costiere poate fi reprezentat prin fenomenul de pătrundere a apei de mare în sistemele costiere de apă dulce. Referitor la schimbările climatice care influențează fenomenul menționat, strategia precizează că România a estimat că nivelul Mării Negre va crește cu 12-25 mm/an, sau cu până la 0,5 m până în 2050, conform unui scenariu negativ. Marea Neagră este o mare semiînchisă, și are niveluri de salinitate (12-19 ppt) și maree relativ scăzute.
Turism extrem: piste de biciclete pe diguri neautorizate
Printre investițiile finanțate de Planul Național de Redresare și Reziliență se numără și construirea a 3.000 km de trasee cicloturistice, bugetul alocat fiind de 247,5 milioane de euro. O componentă a acestui program de dezvoltare a turismului prevede amplasarea acestor trasee pe digurile de apărare împotriva inundațiilor. Construirea lor aici este însă extrem de riscantă, pentru că niciunul dintre diguri nu deține autorizație de funcționare în siguranță. Ignoranța celor care au trecut în PNRR construirea traseelor pentru bicicliști pe aceste diguri, fără a se informa în prealabil dacă ele au sau nu autorizații de funcționare în siguranță, ar putea duce la pierderea a zeci de milioane de euro. Administrația Națională „Apele Române” (ANAR) administrează 9.391 km de diguri și niciunul nu deține autorizație de funcționare în condiții de siguranță emisă de Ministerul Mediului, în calitate de autoritate publică centrală din domeniul apelor. Mai mult, la nivelul ANAR nu există diguri trecute în conservare, post-utilizare sau dezafectare, deși sunt semnalate în cadrul administrațiilor bazinale unele sectoare de diguri în stare avansată de degradare, se arată în raportul Curții de Conturi.
