Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Henri Canda a fost intre personalitatile internationale intervievate, in anii '60, de tanarul -pe atunci- reporter roman Carol Roman. Acesta a discutat subiectul “Despre tineri si tinerete' cu renumitul chirurg autor al primului transplant de inima din lume - Christian Barnard, cu Indira Gandhi – respectatul lider indian, Thor Heyerdahl - cunoscutul explorator, muzicienii Yehudi Menuhin si Ionel Perlea, scriitorul William Saroyan si altii.
Coanda despre reteta succesului: 'Sa stii sa visezi cu ochii deschisi'
Savantul roman aminteste de stransa prietenie cu venerabilul (in anii tineretii sale) Alexandre Gustave Eiffel si legatura sa cu marele artist roman Brancusi, inclusiv contactul cu Rodin.
Referindu-se la incercarile tineretii si la primele sale esecuri, Coanda schiteaza drumul pana la splendida sa reusita, oferind reteta succesului in cariera: “Sa stii sa visezi cu ochii deschisi'.
“Stiinta este rodul indeletnicirilor unor oameni ce se straduiesc sa desprinda legile lumii si odata aflandu-le taina, sa le poata folosi prin forta imaginatiei lor in folosul semenilor…Acela care nu poate concepe ca adevaratul om de stiinta stie si trebuie invatat cat mai mult sa viseze cu ochii deschisi, acela este condamnat sa navigheze pe intinsurile desarte ale atemporalitatii…De aceea, principala calitate pe care o vreau si o admir la un tanar este de a sti sa viseze cu ochii deschisi…'
Citește pe Antena3.ro
'Nu m-a demobilizat esecul din Berlin'
“Era prin 1907. Pe vremea aceea eram subjugat de ideea de a construi un avion cu motor reactiv. Trecusem deja prin faimosul atelier al lui Louis Bleriot, om de mare suflet si care mi-a sprijinit cautarile din acele timpuri…Trecusem si de de zilele nelinistite cand asteptasem sa vad ecoul starnit de macheta avionului expus la Salonul-expozitie organizat la Sporthalle din Berlin, care prototip, desi incalzise tocul unui cronicar de la “Sport im bild', nu atrasese atentia specialistilor dupa cum m-as fi asteptat. Ceea ce nu m-a demobilizat deloc…Nu era pentru prima oara in istoria stiintelor cand aparea o idee prematura pentru respectivele vremuri. Traiam cu acea senzatie sublima a devenirii. Imi spuneam ca, daca nu azi, maine si daca nici atunci, intr-un anume timp voi izbuti sa-mi exprim si sa-mi sustin prin fapte ideile. M-am intors acasa pentru catva timp…Imi doream sa imbatranesc cat mai iute cu putinta. Nu asteptandu-mi maturizarea cu bratele incrucisate…
…Impreuna cu un prieten al tatalui meu am primit permisiunea de a face o seama de experiente la Arsenalul armatei cu un model miniatural. Aparatul reactor a tasnit de la pamant catre inaltimi suierand, s-a rasucit in aer, a luat foc, dupa care s-a spulberat intr-un fund de curte, speriind numeroase gospodine si copii aflati pe strazile din Dealul Spirei. Imi dadeam seama ca experienta mea de atunci nu era inca consolidata stiintific, insa stiam ca perseverenta, experimentul si necontenitul surplus de cunostinte imi vor crea drum spre realizare…'
Prietenia lui Coanda cu Gustave Eiffel
“Intreaga mea viata ii voi pastra in memorie respect si veneratie aceluia care a fost marele inginer Gustave Eiffel, din pacate cunoscut mai mult datorita turnului din Paris. Acelasi inginer a participart activ la constructia canalului Panama si a conceput “Statuia Libertatii' un veritabil monument de arta si careia sculptorul i-a dat insusi chipul mamei lui Eiffel. Cand l-am cunoscut eu, inginerul era trecut de 70 de ani…Ore in sir mi-a ascultat proiectele, mi-a apreciat ideile ce se bizuiau pe calcule exacte. Ceea ce m-a incurajat mult a fost apreciarea sa: “Domnule, stii ce vrei si mai cu seama ce anume trebuie sa faci…'. Iar acest om nu numai ca m-a apreciat, dar mi-a sprijinit o seama de idei carora le-a dat explicatie prin experimentarea unor dispozitive lansate in cadere libera de pe inaltimea turnului Eiffel. Inginerul, cu o luciditate exceptionala, nu s-a sfiit sa afirme ca intr-un anume domeniu ar fost bine sa ne intalnim cu o alta mare somitate in materie de aerodinamica, si anume in domeniul frecarii, ceea ce a si facut-o numai si numai pentru ca sa ma ajute'.
'Alaturi de Brancusi am realizat cateva monumente'
Pasiunea sa pentru sculptura il apropie si de marele Brancusi. “In tinerete am acordat o mare parte din timpul meu, si asa extrem de dramuit, sculpturii, pe care mai intai mi-am insusit-o teoretic in scoala germana a reliefului, dupa care am inceput sa lucrez, bucurandu-ma de aprecierile si indrumarile unui Bourdelle. Atelierul lui Rodin mi-a dezvaluit lumea esentelor, a caror aprofundare m-a apropiat miraculos de intuirea unor probleme de navigatie aeriana extrem de subtile. Apoi prietenia mea cu marele artist Brancusi, fauritorul acelei “paseri maiastre', m-a indemnat spre filosofie, spre intelegerea deplina a inaltimilor ca senzatie fizica, ca aspiratie umana. Alaturi de Brancusi am realizat cateva monumente intrate azi in anonimat. M-a impresionat foarte mult ca in tot ce facea acest om admirabil, legea de fier a vietii si artei sale a fost aceea de a nu imita, de a nu se lasa sedus de modele inaintase celebre. Intotdeauna a tinut sa aiba o identitate egala cu sine. De altfel, sub alt aspect, ori de cate ori avea prilejul se afisa ca este roman, si inca oltean…Daca m-ati intreba cand anume am invatat sa inventez, va raspund sigur: atunci'.
