Adrian Ursu: "Sunt tot felul de încercări de a decredibiliza Antena 3 şi oamenii ei"

de Anca Nicoleanu | 05 Ian 2012 • 21:00

Adrian Ursu povesteste ce a descoperit mergand prin tara, pe urmele unor oameni, intamplari si locuri descoperite in Arhiva Nationala de Film si prezentate in cadrul emisiunii sale de arheologie politica, "Secvential", de la Antena 3, dar si despre schimbarile majore din grila postului de stiri la care lucreaza si incercarile de destabilizare a statiei pe care le fac, prin diferite modalitati, domnii aflati la guvernare.

● Jurnalul National: Cum s-a legat emisiunea ta, "Secvential'?
● Adrian Ursu: A fost ideea unei colaboratoare de-a emisiunii noastre, de a folosi Arhiva Nationala de Film, care are un stoc impresionant de imagini, din fericire, multe dintre ele bine pastrate. Mi s-a parut foarte interesanta propunerea ei de-a pune istoria la lucru. Istorie care, pusa fata in fata cu prezentul, demonstreaza ca nimic nu e nou sub soare si ca adesea multe sunt repetabile. De la fapte la intamplari, de la gesturi la imagini gasesti suprapuneri impresionante sau uneori ingrijoratoare pentru ca, evident, si greselile se repeta, nu numai lucrurile bune, in istorie. Ca urmare, am construit incet-incet proiectul emisiunii, pornind de la formula in care secventele asezate in ordinea lor fireasca, nu neaparat cronologica, iti dau o idee. Si ideea poti s-o folosesti cum vrei. Si anume, poti sa inveti. Sunt foarte multi oameni care ne scriu si ne marturisesc ca invata lucruri din emisiunea asta. Sunt altii care pur si simplu fac conexiuni cu lucruri pe care le stiau, dar nu le asezasera in ordinea corecta. Si sunt altii care se alimenteaza cu o stare. Si am avut foarte multe mesaje si pe pagina de Facebook a "Secvential", si pe blog, de la oameni care spun ca au plans, care au fost de-a dreptul miscati cand au auzit vocea regelui Mihai depunand juramantul ca sublocotenent sau vazand imagini pe care niciodata pana atunci nu le mai vazusera dintr-un Bucuresti care a disparut sau din locuri care nu mai sunt astazi. Deci provoaca si stari, ceea ce cred ca e esential pentru o emisiune de televiziune.

● E altceva.
● Asta am si incercat, sa facem o emisiune care sa nu fie inca un talk-show ca multe altele, in care sa adunam niste invitati, sa lansam o tema si sa ii lasam sa-si dea cu parerea. Incercam ca si invitatii, la randul lor, sa fie deosebiti, sa nu fie cei de care uneori publicul s-a cam saturat. Incercam sa fie personaje care pe de o parte sa aiba ce povesti despre lucrurile pe care le rulam noi pe ecran si pe de alta parte sa fie adecvati povestilor. Fiindca in afara de a da secventele alea cu zgomot de celuluid pe fundal, incercam sa cream si niste povesti. Si am fost eu insumi in cateva locuri, incercand sa mergem, in zilele noastre, pe urmele unor locuri, oameni si intamplari pe care le descopeream in arhiva, sa vedem ce mai e cu ele, ce s-a mai intamplat, ce a mai ramas in memoria colectiva.

● Si ce ai descoperit?
● De pilda, la prima editie am fost intr-un sat din Oltenia, langa Caracal, la Diosti, salutari dlui Tuca si pe aceasta cale (rade), un sat care avea o poveste, pentru ca l-am gasit intr-un fragmentel de jurnal sonor din 1938, in care regele Carol al II-lea vizita localitatea ce fusese mistuita de flacari. Fusese un incendiu, pornit de la joaca unor copii, care arsese practic tot satul. Si Carol al II-lea venise acolo, cu tot alaiul, cu Tatarascu, primul-ministru, inspectase dezastrul, dupa care incepuse sa imparta bani oamenilor. Si secventele care ne-au socat erau cele in care oamenii se aruncau la picioarele lui si ii pupau cizma, altii ii sarutau mana pe care regele o intindea, desigur, sa-i fie sarutata. Am vrut sa vedem povestea satului asta, dupa 75 de ani. Si am descoperit lucruri uluitoare acolo. De pilda, ca el devenise ulterior sat model. Ghinionul de a fi ars din temelii localitatea se transformase intr-un mare noroc, pentru ca in afara de banii impartiti din mana de rege, il declarase proiect pilot pentru un sat modern romanesc. Il trimisese pe Dimitrie Gusti acolo care, dupa principiile scolii sale sociologice, incepuse sa reconstruieasca satul. A devenit prima localitate rurala care avea centrala electrica proprie, canalizare, turn de apa. Le-a construit scoala, jandarmerie, biblioteca, primarie, tot ce aveau si ce nu aveau. L-am gasit pe piroman, pe ala micul care daduse foc satului, care atunci avea cinci ani si care acum, desigur, avea 80 si ceva de de ani si care era eroul satului, desi noi ne asteptam sa fie fugarit de reteveie prin toata comuna... (rade). Dupa care, am gasit povestea bisericii pe care Carol al II-lea o ridicase in 1938, dar n-apucase s-o tencuiasca, caci a venit razboiul, el a abdicat. Abia acum era in etapa de tencuire si vopsire. Deci 75 de ani oamenii carora Carol al II-lea le-a facut totusi o biserica si un sat intreg n-au fost in stare sa dea macar o spoiala pe biserica. Repet, sunt povesti bune si rele, povesti frumoase si ingrijoratoare despre Romania asta in care ne miscam si in care traim. Am fost pe urma sa vedem continuarea povestii in zilele noastre. Am fost in satul in care Traian Basescu, la inundatii, a batut casa, a certat baba si i-a ocarat pe sateni, la Sauceni, in judetul Bacau. Am vrut sa vedem daca forma aia pana la urma usor dispretuitoare a suveranului care intindea mana la pupat seamana cu atitudinea la fel de dispretuitoare a actualului sef de stat care ridica mana si degetul a mustrare catre o batrana de 80 de ani care i se plange. Si am descoperit si acolo personaje, oameni foarte interesanti, doamna aceea care l-a scos din sarite pe presedinte cand i-a spus: "incetati sa mai mintiti, nu va mai ascundeti". Avea si acum lucruri a-i spune, doar ca nu mai reusea sa-l prinda. Nu mai reusea sa-l prinda nici pe consilierul prezidential, cel al carui numar dl presedintele Basescu i-l daduse, spunandu-i ca, ori de cate ori are vreo problema, negresit sa-l sune... Am fost apoi in satul natal al Elenei Ceausescu, la Petresti...

"Eram lemn la istorie, in scoala. Ulterior, istoria a inceput sa-mi placa"
● Cu ocazia episodului despre Elenele din istoria Romaniei. Cum a fost perceput de public?
● Au fost cele mai multe si bune reactii pe care le-am avut, si cifrele de audienta dovedesc asta. Lumea este foarte interesata de astfel de puneri fata in fata, de comparatii, de istorii pana la urma. Am avut doi invitati foarte buni in acea editie, pe profesorii de istorie Ciupala si Scurtu - dl Ciupala are si o carte despre femeile in istoria Romaniei -, care aveau povesti foarte interesante despre personajele pe care le insiraseram noi acolo, pe un panou al Elenelor care au influentat istoria Romaniei, de la Elena Cuza la Regina Mama Elena, la Elena Udrea si Elena Basescu in zilele noastre, trecand desigur prin Elena Lupescu si Elena Ceausescu. Povestile au fost pana la unele picante, cum a fost cea povestita de profesorul Scurtu. In momentul in care au hotarat sa se desparta regele Carol al II-lea de Elena Lupescu, aceasta si-a ales o casa la Florenta unde sa traiasca, al carei pret de 7 milioane de lei urma sa fie platit de sot. Numai ca sotul, desigur, a sunat la Guvern si a spus: Sa platim aceasta casa pe care fosta mea sotie o doreste spre linistea ei. Iar Ministerul de Finante a zis: Nu avem bani. Caci nu era nici pe vremea aia bugetul prea bogat. Si atunci s-a apelat la o solutie foarte ingenioasa, pe care desigur ca si politicienii zilelor noastre o practica uneori, si anume s-a luat din taxa de timbru de aviatie, pe care o platea fiecare cetatean al Romaniei la vremea respectiva, ca sa incurajeze dezvoltarea aviatiei care, desigur ca, in Romania anilor 1930 si ceva, inca nu luase avant. Deci s-au deturnat frumos acesti bani pentru a cumpara linistea Majestatii sale... Astfel de istorii livram noi in emisiunea asta, pe un suport foarte valoros pe care ni-l furnizeaza cei de la Arhiva nationala de Film, cu ajutorul Consiliului National al Cinematografiei, care este foarte variat...

● Erai bun la istorie?
● Nu, eram lemn la istorie in scoala. Ulterior a inceput sa-mi placa, dupa ce mi-am exersat memoria retinand numere de telefon (rade)

● De la fete?
● Si de la fete. Cand au aparut telefoanele mobile (rade). Si, retinand eu asa numere de telefon, am inceput sa retin si anii din cartea de istorie. Imi place istoria, fiindca istoria e cu istorii. Si daca o privesti asa, nu mai e plictisitoare. Probabil ca noi, atunci cand trebuia sa o studiem, ne loveam de un zid al formulei didactice in care ne era prezentata. Dar daca o privesti ca fiind despre oameni, cu oameni si cu invataminte, atunci e mult mai bine. Si operatiunea o facem acum impreuna cu Madalina Malaia, producatorul emisiunii, care vine din PRO TV, si care e o achizitie importanta a Antenei 3 in 2011.

● Ce alte achizitii importante au mai fost?
● Catalina Porumbel, care vine de la Realitatea, corespondent acreditat pe Guvern, om specializat pe Economic, dar care iata ca se descurca bine si in postura de realizator de emisiune la Editia de week-end. Iar la anul va lansa un proiect foarte interesant pe Antena 3. Putem sa adaugam si oameni care au venit la Antena 3 dinspre Realitatea Tv sau dinspre posturile de televiziune mai mici, sa zicem, dar care au inteles ca in Antena 3 poti sa faci lucruri foarte variate. Anul 2011 a fost pentru Antena 3 un an de schimbari majore. In primul rand, din punctul de vedere al tematicii, a incetat sa mai fie 90% politica, s-a produs o diversificare destul de mare a temelor in interiorul programelor si in interiorul emisiunilor Antenei 3. Invitatii s-au schimbat. In primul rand, la "Sinteza zilei", la Mihai Gadea, au putut fi vazute figuri pe care niciodata nu te gandeai ca le vei vedea pe ecranele unei televiziuni de stiri, cum ar fi Nana Mouskouri...

Ne apropiem de momentul in care vor fi mai multe televiziuni decat jurnalisti de televiziune
● Sau Andreea Marin si Stefan Banica...
● Da, Andreea Marin si Stefan Banica sunt o prezenta inedita, dar au putut fi vazuti si oameni din lumea artei, precum Angela Gheorghiu, pe care nu-i gaseai decat la TVR Cultural sau la mai stiu ce alta emisiune specializata. Ghita Muresan... De fapt, cred ca el a fost primul personaj exotic din emisiunea lui Mihai Gadea, undeva la inceputul anului. Afilierea la CNN a Antenei 3 a fost iarasi un moment foarte important care deschide intr-un fel granitele acestei televiziuni, fiindca de atunci incolo s-au intamplat lucruri, s-au intamplat emisiuni multiplex, realizate din studiouri de la Londra, Paris, Viena, Varsovia, s-au adunat personaje si personalitati ale diasporei romanesti in spatii de dezbatere unde n-au mai fost pana atunci, de la directorul Operei din Viena pana la un reputat neurochirurg din Franta, de la castigatorii unor concursuri de talente din Germania si Norvegia pana la romani care sunt plecati sa lucreze in Italia si Spania. Antena 3 a devenit o televiziune globala. Si, nu in ultimul rand, s-au diversificat emisiunile. Faptul ca nu mai sunt doar talk-show-uri obisnuite, se vede din grila de programe. A aparut emisiunea "In premiera", care este evident un lucru spectaculos in grila Antenei 3. Emisiunea lui Victor Ciutacu, "Vorbe grele", s-a pozitionat ca emisiune de interviu de top. Sunt si vor fi de-aici incolo schimbari importante in grila de week-end care vor merge spre acelasi tip de diversificare. Unele dintre ele vor aparea destul de rapid, fiindca sunt deja in lucru. Toate lucrurile astea demonstreaza ca Antena 3 este in clipa de fata postul cel mai dinamic si inovativ, postul care a adunat cele mai multe nume si postul care rezista in ciuda incercarilor de destabilizare care nu sunt putine in ultima vreme si care probabil se vor inmulti in perioada urmatoare.

● La ce te referi exact?
● Sunt tot felul de incercari de a decredibiliza statia si oamenii ei. S-a vazut inclusiv prin operatiuni de presa sau de cvasijurnalism de tip filaj, asa cum este aparitia unor recente site-uri dedicate acestui scop. S-a vazut prin incercarile de a lovi trustul prin mijloace complet neprotocolare de tipul sicanelor in receptia postului sau in distributia sa pe cablu. S-a vazut, de asemenea, prin incercarea de a racola oameni spre televiziuni create de putere. Mai nou inteleg ca dl. Pinalti (n.n. Gheorghe Stefan, primarul municipiului Piatra Neamt, presedintele organizatiei judetene a PDL), care a avut un mare succes cu televiziunea sa din Piatra Neamt scotandu-l parlamentar pe dl Radulescu, isi face o televiziune mai mare unde incearca sa adune oameni, probabil doar cu scopul de a-i extrage din alte locuri. Incercarile sunt diverse, ele continua in zona represiunii fiscale, acolo unde dl Blejnar stie sa-si faca treaba, si probabil se vor gasi si alte metode, fiindca aici sunt inventivi. La buna administrare a treburilor tarii nu manifesta atata harnicie si inventivitate domnii aflati in clipa de fata la guvernare, la astfel de trucuri insa sunt foarte generosi cu ideile.

● Ai urmarit ruptura de la Realitatea...
● In clipa de fata se pare ca dl Lazaroiu, care desigur este coleg cu noi acum, ca a ajuns analist acolo unde ii era si locul, dl Lazaroiu se pare ca n-are multa inventivitate si atunci ce face in plan politic, face si in plan media. Si anume, in plan politic, impuiaza partide, deci creeaza partide cu nemiluita, pe principiul ca e mai bine cu mai multi, fiindca in felul asta ramane mai putin la cei mai mari. La fel face si in media. Impuiaza televiziuni. Se creeaza in clipa de fata o inflatie de televiziuni. Aproape ca ne apropiem de momentul in care vor fi mai multe televiziuni decat jurnalisti de televiziune, in speranta ca in felul acesta forta unor voci care conteaza, cum este Antena 3, s-ar diminua. In acelasi timp, aceasta permutare a mercenarilor de presa care se duc acolo unde li se da mai mult pentru o luna, va duce la slabirea unor institutii de presa cum este Antena 3, pentru ca in clipa de fata este principala lor tinta. Ceea ce s-a intamplat la Realitatea TV face parte din acest plan, dupa parerea mea. Este insa mare pacat, pe de o parte pentru ca exista doua jumatati rezultate din diviziunea mitotica cred ca este ea, deci ca exista oameni, jurnalisti, care inca incearca sa isi faca treaba, si pe de alta parte, este mare pacat ca orice incercare de a destabiliza presa are efecte pe termen lung pe care nu le mai poti recupera. Eu am mai trecut printr-un astfel de moment, cand toata echipa de la Adevarul a fost fortata sa paraseasca Adevarul si a trebuit atunci sa facem ziarul Gandul. Suma celor doua ziare, dupa ce ele s-au asezat pe piata separat, nu a mai ajuns niciodata nici pe departe la nivelul de audienta si de tiraj pe care il avea ziarul Adevarul inainte de despartire. Se vede asta si in cazul celor doua televiziuni, care au pierdut in mod evident teren masiv, care nu reusesc sa-si regaseasca pozitia si care par in clipa de fata manate si antrenate intr-un joc politic comandat de undeva mai de sus.

"In clipa in care te deranjezi cu capul, e bine sa te extragi din meseria asta"
● Meseria asta ti-a adus un infarct...
● Da, si multe satisfactii.

● Merita?
● Merita dintr-un singur motiv, pentru ca meseria asta nu poate fi facuta decat daca esti pasionat de ea. Fiind pasionat de ea, poti sa-ti permiti si niste deranjamente fiziologice, la un moment dat. Important e sa nu te deranjezi cu capul. Caci in clipa in care te deranjezi cu capul, e bine sa te extragi tu din meserie sau cineva sa aiba puterea de-a te extrage de acolo. Exista insa situatii in care se constata ca nu se intampla asa ceva la momentul zero. Dar, in rest, merita. Daca o faci ca pe un job oarecare, mai bine n-o mai faci, pentru ca exista sectia de sculeri-matriteri unde poti gasi un job linistit, care nu necesita nici un fel de implicare emotionala a ta. Dar daca vrei sa alegi meseria asta, atunci macar fa-o din suflet. Din pacate, constat ca nu mai sunt atat de multi cum erau pe vremea mea cei care, in meseria asta, intra de drag. Sunt multi care trec prin ea, o privesc ca pe o oportunitate care li s-a ivit la un moment dat si daca e sa fie bine, bine, daca nu e sa fie, atunci sa nu fie. Si tocmai de aceea multi dintre ei nu reusesc sa faca o cariera, nu reusesc sa faca purici multi intr-un loc. Sunt oameni care schimba jobul si institutia media pentru care lucreaza la sase luni-un an, in incercarea de a obtine avantaje materiale mai mult decat castiguri profesionale concrete. Pentru ca in meseria asta poti sa fii un foarte bun executant, dar cat nu te dedici, nu esti creativ si nu ai un pic de imaginatie nu vei simti ca o faci cu adevarat. Vei simti ca mergi dimineata la lucru, ca astepti sa treaca orele de program, si ca de fapt nu ai nici o multumire. Eu inca ma mai bucur de ceea ce fac si sper ca si altii se bucura de ceea ce reusesc eu sa fac. In clipa in care dispare bucuria asta, in clipa in care nu esti multumit tu insuti de ceea ce trebuie sa faci, ar trebui sa iti sune clopotelul si sa iesi din sala.

● Tu esti ziarist de presa scrisa. Mai scrii?
● De scris nu m-am indepartat foarte mult, pentru ca imi scriu textele pentru materialele pe care le fac la emisiune, la "Secvential". Apoi, scriu toata ziua titluri... incerc sa dau titluri, e o indeletnicire pe care am mostenit-o de la presa scrisa. Titluri care sigur, la televiziune, trebuie sa incapa acolo, in spatiul ala mic. Stii ca pe vremuri erau de-astia care scriau scrisori de dragoste, sau de catanie, pentru soldatii care erau pe front catre iubitele lor. Altii scriu cruci, eu scriu deocamdata... titluri (rade). Si imi place, repet, asta ma tine cu neuronul antrenat, ca altfel se atrofiaza si facultatea gandirii destul de usor in clipa in care obisnuiesti sa lucrezi numai cu imaginea pe care cameramanul, inspirat sau nu, ti-a livrat-o. Cata vreme incerci sa le impletesti, cred ca e exercitiul care te tine cel mai bine in priza in meseria asta.

● Nu ti-e dor sa scrii din nou la un ziar?
● Mi-e inca dor. Si sper ca presa scrisa o sa ma mai astepte, sa nu se sinucida integral pana cand o sa ma intorc eu la ea. Asta e o vorba a unui mare facator de gazete, designer de ziare care, la un congres mondial al asociatiei ziarelor, a spus: "aveti grija sa nu va sinucideti din prea multa teama de moarte", fiindca presa scrisa tot timpul spune "vai, vom muri", si, rand pe rand, publicatiile se sinucid ca sa nu mai ajunga sa moara.

● Chiar crezi ca se duce presa scrisa?
● Se duce, pentru ca se duce exercitiul lecturii. Operatiunea de citire a devenit una extravaganta chiar. In Romania nu se mai citesc nici macar prospectele la medicamente, fiindca sigur a mai luat o matusa pastila aia si i-a facut bine si atunci pot s-o iau si eu... Atunci sigur ca asteptarea de a vedea oamenii citind ziare in metrou ori in cafenea, cand isi servesc espreso-ul de dimineata, e usor iluzorie. E un lucru imbucurator ca totusi se mai vand carti. Sigur ca multe dintre ele se vand pentru a mobila rafturile. Mai ales de cand s-au facut colectiile astea cu cotor lucios, ele dau bine acolo. Dar daca tot se cumpara, la un moment dat isi vor dovedi utilitatea. Redescoperind utilitatea cititului de carte, poate ca unii vor redescoperi utilitatea cititului de ziare, fiindca ele pana la urma miros la fel, a hartie cu cerneala, si iti dau acelasi tip de satisfactie in clipa in care le tii in mana. Sper ca lucrul asta sa se intample destul de repede, fiindca altfel soarta presei scrise din Romania este din ce in ce mai dramatica. Pe de o parte, cei care sunt chemati sa rediriguiasca ziarele sunt speriati ei insisi de prezent si de viitor, pe de alta, cei care ar trebui sa le tina in viata prin publicitate si prin vanzare sunt dezinteresati si pentru asta trebuie condamnati, fara falsa critica. Intalnirea dintre aceste doua lucruri sigur ca face ca soarta ziarelor sa fie una trista. Dar poate vor veni si manageri mai inventivi , iar fetele si baietii din agentiile de publicitate vor intelege ca nu tot ce este sclipicios si cu pixeli este util pentru a fi asociat cu un brand si cu clientul pe care ei il deservesc. Si poate ca vor intelege si cititorii ca e usor sa iti iei informatia doar stand in fotoliu si uitandu-te la un ecran, dar atunci cand faci un efort pentru a o culege, respectiv citind, ai tu insuti o alta satisfactie.

"M-am inscris la scrima si echitatie. Cred c-o sa ies D'Artagnan"
● Exista zile in care te deconectezi de la ceea ce se intampla in jurul tau, in care ai si alte preocupari decat cele legate de meseria ta?
● In fiecare dimineata imi plimb cainele, un golden retriver, caci seara n-apuc. M-am apucat de echitatie, la inceputul lui 2011. Fac in Baneasa, unde sunt toate doamnele din inalta societate, cu tot cu doamna Basescu, dar calutii nu par sa fie interesati de politica, ceea ce e bine pentru ei. M-am inscris si la scrima, drept pentru care cred c-o sa ies D'Artagnan (rade). Mi s-a parut mult mai cool decat sa stai cu ochii intr-un perete dand la pedale cu ochii injectati de oboseala... Imi place casa mea de la tara si sa ma duc acolo. Si imi plac masinutele de epoca. Am o colectie interesanta acasa, de masinute-machete. Am si una adevarata, un Triumpf Spitfire din 1969, acesta fiind si anul nasterii mele, cu care "ma joc" vara. Merg si la film la mall, mananc floricele, nachos, in ciuda indicatiilor doctorului...

● Acasa, tu si sotia ta, Carmen Avram, va cereti sfatul legat de emisiunile voastre?
● Se intampla foarte rar sa ajungem acasa deodata. De obicei, Carmen munceste mult mai mult, fiindca la "In premiera" ei isi petrec noptile acolo. Au o canapea unde cine cade lat mai prinde doua ore de somn, dupa care se apuca din nou de munca. Dar atunci cand apucam, sigur ca mai vorbim si despre emisiunea ei si despre emisiunile la care am fost eu invitat sau despre cea pe care o realizez acum... Ma mai milogesc sa ma mai ajute cu un cameraman sau cu un editor de montaj din echipa ei sau sa-mi dea un sfat tehnic legat de cum se imperecheaza doua imagini fara sa fie penibile (zambeste).

"Vom lansa proiecte spectaculoase"
● In trust, esti si director de integrare editoriala. Ce presupune asta?
● Incercam sa punem entitatile trustului intr-o combinatie productiva, fiindca acest trust e urias, probabil cel mai mare trust media din Romania si cel mai divers, ale carui resurse incercam sa le valorificam mai bine in sinergie, cum frumos spunea dl Ion Iliescu. Sa le punem la lucru in comun, sa economisim resurse acolo unde nu e cazul sa fie risipite sau, dimpotriva, sa le punem cap la cap atunci cand vrem ceva mare, cand vrem campanii, cand vrem sa obtinem un rezultat de impact. De asemenea, incercam sa aducem oamenii din trustul asta mare fata in fata, sa se cunoasca, pentru ca unii dintre ei din pacate nu apuca, fiind ocupati fiecare cu treaba lui. Si, nu in ultimul rand, incercam sa cream proiecte. Avem un set impresionant de lucruri pe care le vom lansa, proiecte comune ale doua-trei-patru sau mai multe entitati din trust pe teme si tinte comune, si o sa vedeti ca unele dintre ele sunt cu adevarat spectaculoase, altele sunt absolut necesare si trebuie facute. Si e foarte interesant sa vezi ca oameni care pana acum erau fiecare interesati de felia pe care erau pusi sa se miste, in clipa in care descopera ca lumea celuilalt e si ea interesanta, incep sa aspire, sa fie si ei acolo, sa dea o mana de ajutor sau sa lucreze cu colegi pe care nu-i cunoscusera. Si ies lucruri foarte bune din asta.

● Exista oameni pe care ii respecti, pe care-i admiri?
● Sunt multi oamenii cu care as vrea sa seman, pentru ca sunt oameni care au insemnat ceva pentru mine, care mi-au servit de model la un moment dat, pornind din copilarie cand, impresionat de "Aventurile unui lacheu la curtea regelui Arthur", il admiram pe Mark Twain pentru ca a avut ideea asta, pentru ca ii obliga pe foarte multi copii, printre care si pe mine, sa se gandeasca: daca voi ajunge intr-o lume care nu cunoaste tot ce are lumea noastra si trebuie sa-i invat pe aia, oare eu sunt in stare sa-i invat cum se fabrica chibritul sau cum sa se fereasca de o eclipsa de soare? Si mi-am dat seama, in clipa aia, ca trebuie sa inveti lucruri. Repet, el a fost unul dintre cei care mi-au marcat copilaria si care a fost un model si prin publicistica lui, si prin felul in care stia sa scrie. Sigur, il am in continuare ca model pe tatal meu, fost jurnalist la randul lui, cel care nu m-a lasat sa fiu jurnalist inainte de '89, pentru ca stia ca, din pacate, meseria asta, la vremea aceea, avea si niste constrangeri pe care n-ar fi vrut sa le indur si eu. Dar care acum cred ca e multumit de ceea ce am reusit eu sa fac. Sunt de asemenea oamenii cu care am lucrat, Dumitru Tinu si Cristian Tudor Popescu, unul nu mai este, altul isi face inca treaba cat poate sa si-o mai faca in presa scrisa muribunda, de la care am invatat tot timpul. Si nu doar de la ei, ci si de la cei cu care am lucrat tot timpul in echipa aia de la Adevarul si Gandul, de la care am invatat loialitatea fata de un loc de munca. Am stat in echipa aceea aproape 14 ani, ei au stat in acea echipa si cand i-a fost bine, si cand i-a fost rau, si cred ca ea ca atare, ca echipa, ar trebui sa fie model pentru multe alte colectivitati profesionale din vremurile noastre unde, repet, totul se dizolva in fata unei oferte financiare sau in fata unor dificultati de moment.

● De ce crezi ca s-a ajuns aici?
● Pentru ca lumea nu mai are mari criterii de respect. Nu-si mai respecta nici meseria, nici colegii. Nu mai respecta nici publicul, nici pe cel cu care se intalneste pe strada, in trafic, sau la o manifestare publica. Nu mai respecta nimeni nimic si atunci pana si lucrurile astea se pierd. Responsabilitatea fata de ceea ce faci a disparut in foarte multe locuri si la foarte multi dintre cei care vin in meseria asta. Imi aduc aminte cum, in primii ani de lucru in presa, daca faceam eu insumi o greseala, eu eram primul care suferea, nu dormeam noptile, nu-mi venea sa mai dau ochii cu colegii pentru greseala pe care o facusem. In vreme ce acum e "si, ce daca? merge si-asa, lasa ca nu e grav". Repet, e un fenomen de disolutie a constiintei de apartenenta la orice, la un grup social, la o colectivitate profesionala, la o familie, nimeni nu mai are de fapt nici un rost in afara de acela al supravietuirii. Si e o supravietuire care adesea e lipsita de scrupule. Si de multe ori e banal, pentru ca nu-ti aduce nici o implinire de nici un fel, e pur si simplu trecerea dintr-o zi in alta pana ajungi sa fii plictisit, blazat, fara orizont. Revenind la oamenii despre care m-ai intrebat, mai sunt si oamenii pe care i-am descoperit aici, in Antena 3, care sunt pasionati de ceea ce fac. A fost unul dintre criteriile pentru care am acceptat oferta lui Mihai Gadea, o oferta pe care mi-a facut-o chiar inainte de a pati ceea ce am patit la Realitatea TV, eu si Oana Stancu. Fiindca n-as fi putut sa vin intr-un loc in care totul era rutina, comanda sau in care pur si simplu totul era la modul "hai sa ne facem ca suntem ziaristi". Si am gasit si aici oameni de felul asta, sunt multumit ca pot sa-mi fac meseria si sper sa pot sa mi-o mai fac ceva vreme de-acum incolo.