Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Continuarea șuetei cu profesorul Andrei Cornea, tălmăcitorul din atică în valahă al filosofului atenian care a învățat Europa să gândească, a fost ca o lumină stranie ce, odată coborâtă pe pământ, risipește negurile și seamănă îndoielile. „Trebuie să ne construim singuri mântuirea, nu mai putem aștepta să ne dea altcineva scara cu care să urcăm în Cer” mă avertizează Andrei Cornea. Și îl cred. Voi?
- Notați la un moment dat în introducerea la primul volum al Operelor lui Platon (reiau cu aproximație): „Platon ar fi avut la dispoziție (potrivit partizanilor ezoterismului) o doctrină ezoterică nu secretă, ci orală, pe care ar fi predat-o timp de mulți ani la Academie și căreia i-ar fi acordat o importanță superioară operei sale scrise.” Acești cercetători chiar s-au străduit să reconstituie un sistem metafizic platonician, fiind convinși că, în imposibilitatea de a mai participa la cursurile Academiei lui Platon, nu vom putea înțelege niciodată cu adevărat dialogurile acestuia. Ce credeți, stimate domnule Andrei Cornea, a dezvoltat Platon un sistem de gândire complex mizând pe forma orală, excluzându-l așadar din scris, ori fragmentele în care atenianul pare să disprețuiască scrisul nu sunt decât referințe țintite, către disprețuiții logográphoi, de pildă? Ori (mai degrabă), „ca și bunul Dumnezeu, divinul Platon se pare că nu e altfel decât așa cum l-a proiectat mintea adoratorilor săi”?
- E o veche dispută care a făcut furori la jumătatea secolului trecut; de fapt, și astăzi se mai discută, pentru că există relatări la Aristotel, elevul lui Platon, care nu prea concordă cu tot ce aflăm din dialoguri. Aceste relatări, ca și altele, ale discipolilor lui Platon, ori Aristotel, i-au determinat pe unii învățați să susțină că Platon elaborase și o doctrină orală despre principiile metafizicii. Citind, apoi, atent, dialogurile, au încercat să înțeleagă unele aluzii, ca trimițând la presupusa doctrină orală. Oricum, partizanii acestei teorii privesc dialogurile platoniciene ca pe o propedeutică menită să pregătească un stadiu superior de instrucție oral, cât și un sistem filosofic complet și coerent, absent din dialoguri. Nu vă ascund însă că cei mai mulți cercetători au respins această teorie.
Vine vorba despre Zalmoxis
- Inclusiv Andrei Cornea.
- Cred că ceva e adevărat în ea, dar nu totul. Probabil că Platon a spus și a dezbătut oral la Academie teme care nu se regăsesc exact în dialoguri. O parte ar fi fost consemnate ulterior. Totuși e greu să vezi în dialoguri doar o simplă introducere pentru un sistem de gândire complet exprimat oral. Sigur, aflăm în dialoguri și câteva pasaje mai curioase (în Phaidros, Scrisoarea a VII-a), în care Platon pare să conteste valoarea educațională a scrisului filosofic, sugerând că nu-i cel mai bun mijloc pentru a comunica principiile înalte. Mai presus de cele scrise el recomandă contactul direct al minților, dialogul viu.
- În Charmides (Sau despre cumințenie) Socrate pomenește la un moment dat despre Zalmoxis, maestru al medicilor traci și zeu; face apoi o remarcă interesantă, ce-i plasează pe vindecătorii traci deasupra celor greci, pentru că primii ar fi fost învățați de Zalmoxis să trateze și sufletul pentru a putea vindeca corpul. „Când întregul nu-i în stare bună, e imposibil ca partea să fie în stare bună” – spune Socrate, citând un medic militar trac. Cât de bine cunoșteau atenienii din vremea lui Socrate/Platon lumea tracă, stimate domn? Ce credeți?
- N-o cunoșteau foarte bine, dar unele date aveau. Să nu uităm că existau relații între geți și orașele-colonii (grecești) de la Marea Neagră, dar observați că în dialog e vorba de traci, în acele vremuri vecini, la sud, cu grecii. Oricum, nu trebuie luată foarte strict această referire și nu cred că-i un izvor istoric prea bun pentru cunoașterea medicinii tracilor. Socrate voia de fapt să marcheze un punct educațional, să arate că gimnastica spirituală era la fel de importantă precum cea fizică.
Citește pe Antena3.ro
Marele mister al dialogurilor
- Că tot ne-am oprit la Charmides: cum ați defini „cumințenia”? Nu de alta, dar la finalul acestui dialog nu este conturată o concluzie.
- Acest dialog face parte din cele de tinerețe, care se termină aporetic, într-un impas. Vom găsi un fel de definiție - și a cumințeniei, și a dreptății - în Republica, dialog mare scris mai târziu. Nu trebuie crezut că Platon este un sceptic, deși în Renaștere a fost văzut și asa, de Montaigne de exemplu, pentru că, încadrat astfel, ar trebui să ne oprim la dialogurile lui de tinerețe și să le neglijăm pe celelalte.
- Platon însuși este mut în dialogurile sale, nu apare ca personaj, nu ni se adresează niciodată. Oare de ce?
- Nu știm, e marele mister al dialogurilor. L-a ales pe Socrate ca personaj, care intră în dialog cu multe alte personaje, unele istorice, cunoscute și din alte surse, altele imaginare. Platon nu apare, ca personaj al unui dialog, niciodată. Așa că, spus strict, noi nu știm „ce a spus Platon”. Sunt doar trei referințe la omul Platon în toată opera: două din Apărarea lui Socrate, unde se spune că și Platon era prezent la procesul lui Socrate și apoi că ar fi contribuit cu niște bani la amenda pe care Socrate propunea s-o plătească pentru a fi eliberat; și referința din Phaidon, în care se spune că Platon n-a luat parte la ultima întâlnire cu Socrate, pentru că era bolnav.
Chintesența operei lui Platon
- Care-i dialogul platonician preferat al lui Andrei Cornea?
- Aproape de fiecare dată în care am tradus din Platon, am spus ăsta, la care lucrez, e dialogul preferat. Republica - ăsta e!; Banchetul - ăsta e!; acum, tocmai ce mă ocup de Timaios, mă gândeam: dacă aș fi nevoit să merg pe o insulă pustie și aș avea voie să iau cu mine o singură carte, îl iau pe Timaios - e chintesența operei lui Platon.
- Ce rol (mai) joacă astăzi filosoful în viața cetății, stimate domnule Andrei Cornea? Se mai aude vocea gânditorului, a învățatului/înțeleptului, ori e copleșită de aiurelile și interesele emanaților la putere?
- În noile condiții legate de explozia digitalului, filosofia, mai ales sub forma eticii, începe să aibă din nou un rol important. Oricum, oamenii nu pot să renunțe la a-și pune vechile întrebări: de ce suntem aici, încotro ne ducem, care-i rațiunea existenței, dacă există vreuna, ce este conștiința? Chit că răspunsurile nu vor fi niciodată total noi. Începând cu explorarea cosmosului, cu marile teorii legate de crearea Universului, dar și cu noile situații din politcă, din relațiile interumane, problemele de bioetică. Gândiți-vă numai la distincția dintre gen și sex. Asemenea distincții - între natură și cultură - făceau și sofiștii în Atena secolului V, doar că ei nu aveau la dispoziție și tehnologia pe care o avem noi astăzi. În rest, își dădeau seama că odată cu libertățile și cu punerea în discuție a unor elemente tradiționale, omul devine prea liber - de unde invazia iresponsabilității. De aici și efortul gânditorilor de a impune o anumită limită rațională acestor libertăți.
Mănușă pentru România
- Ce dialog platonician apreciați că s-ar potrivi cel mai bine României de astăzi?
- Poate că dialogul acela micuț - Criton - în care lui Socrate, încarcerat în urma procesului și aflat în așteptarea executării sentinței, a morții adică, i se propune să fugă pe ascuns, dar el refuză. Acceptă să fie ucis, pentru că nu vrea să-și încalce principiile și să saboteze legile cetății care-l nedreptățise. Pesemne că și noi toți, ca și atenienii acelor timpuri, am fi acceptat să fugim pe ascuns din temniță, pe sub nasul temnicerilor mituiți de Criton. Dimpotrivă, să-ți trăiești pricipiile în care crezi chiar cu riscul vieții, asta-i neobișnuit în lumea noastră atât de relativistă și de oportunistă.
- Un dialog-oglindă pentru români, dar unul răsturnat, cu scara valorilor întoarsă invers!
- Eh, noi am fi acceptat mituirea temnicerilor ca să scăpăm cu viață! Unde-i omul ăla care ar accepta, în România de astăzi, să moară pentru principii?
- Cine apreciați că este cel mai important gânditor al românilor?
- Cred că Constantin Noica, pentru că ajunge cel mai departe în miezul filosofiei, dacă e citit cu atenție. Asta nu înseamnă că tot ce-a scris Noica are aceeași valoare și nici nu înseamnă că sunt neapărat de acord cu filosofia lui. Dar cred că s-a apropiat cel mai mult de o filosofie sistematică inspirată din filosofia germană clasică și, poate, și din Heidegger.
Prezentul nostru în Alexandria păgână
- Blaga?
- Blaga e interesant mai ales pentru filosofia culturii.
- Dar cum putem (re)construi o ierarhie reală a valorilor armonizându-ne în același timp credințele individuale? Faceți referire la aceste chestiuni inclusiv în „Turnirul khazar”, eseu polemic în care vă întoarceți împotriva relativismului contemporan.
- Astăzi trebuie să ne construim singuri mântuirea, ea nu mai vine din altă parte, nu mai putem să așteptăm să ne dea altcineva scara cu care să urcăm în Cer. Să avem modele, să ne ispirăm, desigur, dar nu putem să luăm de bun orice model. Apoi, orice model poate fi contestat. E necesar să facem singuri efortul de găsire a modelului și a soluției, o soluție privată/privatizată. Dar asta nu înseamnă că nu poate fi o soluție solidă. Altminteri, putem să acceptăm soluția dată de alții, e o piață întreagă a credințelor astăzi. Te legi la blogul unui „model” și așa afli ce te interesează. La fel cum poți fi tu însuți un guru, un învățător. Culmea e că situația nu e fără asemănare cu cea care exista în Antichitatea târzie, în Alexandria, de pildă, un oraș cosmopolit cu multe credințe, secte păgâne, gnostice, creștine, evreiești, maniheiste – o diversitate de filosofii pe toate gusturile.
- Bine, și-n Alexandria până la urmă i-au liniștit creștinii pe toți. Pe Hypatia au și ucis-o cu bestialitate…
- Desigur, dar eu vorbeam de Alexandria de dinainte, când se întâneau aici Sudul cu Nordul, Vestul cu Estul, când culturile diferite fuzionau armonios.
Între bibliotecă și WhatsApp
- Ce profil cultural are astăzi românul din clasa medie, stimate domn?
- Românul de astăzi nu mai poate fi inclus neapărat într-o categorie, într-un profil. Există foarte multe tipuri de români, în funcție de generație, loc, bulă culturală, rețea socială etc. Pur și simplu nu mai putem descoperi un unic profil.
- Poate tocmai ăsta e profilul - unul complex, încâlcit, (inter)dependent.
- Acum câteva decenii se putea trasa un profil pentru că trăiam toți în mediul foarte unitar pe care-l produsese comunismul românesc, deci inevitabil semănam. Acum nu mai semănăm. Gândiți-vă la un român din clasa medie care trăiește într-un oraș mare din România, cu studii în străinătate, și puneți-l lângă un învățător dintr-un oraș de provincie. Ar semăna?
- Nu știu dacă învățătorul s-ar mai încadra în clasa medie, una tot mai subțire în România zilelor noastre.
- Bine, să zicem că sursele de venit ar fi apropiate. Dar au și unul, și celălalt aceleași cărți în bibliotecă? Sau poate unul n-are bibliotecă? Unul poate citește cărți, iar celălalt doar mesaje primite pe WhatsApp.
O întâlnire cu Platon pe baltă, la Străulești
- Să-i lăsăm în pace pe români, mai ales pe cei culturalizați pe TikTok. Spuneți-ne mai bine: ce-i iubirea, stimate domnule Andrei Cornea?
- Întrebarea din Banchetul! Acolo sunt șase răspunsuri date lui Socrate și în final vine și al șaptelea, care le anulează pe toate. Este discursul lui Alcibiade, îndrăgostit cândva de Socrate, care vorbește despre iubitul său Socrate, nu despre iubire în general. Deci zic și eu, urmând cumva sugestia lui Platon: poate că întrebarea bună nu este „ce este iubirea?”, ci „cine este iubirea?”
- Cea din urmă mirare: ce i-ați spune lui Platon dacă l-ați întâlni mâine, pe baltă, la Străulești?
- Ha, ha, ha! Ce să-i spun? i-aș spune, dragă Platon, ți-a mai crescut barba puțin; și mie la fel… Dar, fiindcă tot ești aici, ia zi-ne: există sau nu Balta în sine?
Despre Andrei Cornea
Andrei Cornea s-a născut în 1952. Licenţă în istoria şi teoria artei la Academia de Arte Frumoase (1976). Licenţă în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1980). Doctorat în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1994). Muzeograf la Muzeul Naţional de Artă (1976-1987). Cercetător la Institutul de Istorie a Artei (1987-1990), iar între 1990 şi 2006 la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al-George”. În prezent, profesor la Universitatea din Bucureşti. Scrieri: De la portulan la vederea turistică (Sport-Turism, 1977); Primitivii picturii româneşti moderne (Meridiane, 1980); Forme artistice şi mentalităţi culturale în epoca romano-bizantină (Meridiane, 1988); Scriere şi oralitate în cultura antică (Cartea Românească, 1988; reed. Humanitas, 2006); Penumbra (Cartea Românească, 1991; reed. Polirom, 1998; Spandugino, 2022); Platon: Filozofie şi cenzură (Humanitas, 1995); Maşina de fabricat fantasme (Clavis, 1995); Cuvintelnic fără frontiere (Polirom, 2002; Humanitas, 2013); De la Şcoala din Atena la Şcoala de la Păltiniş (Humanitas, 2004); Când Socrate nu are dreptate (Humanitas, 2005; trad. fr. Les Presses de l’Université Laval, Canada); Noul, o veche poveste (Humanitas, 2008); Poveşti impertinente şi apocrife (Humanitas, 2009); O istorie a nefiinţei în filozofia greacă (Humanitas, 2010); Realitatea şi umbra (Humanitas, 2013); Miracolul: Despre neverosimila făptură a libertăţii (Humanitas, 2014; tr. germ., New Academic Press, 2018); Uimitoarea istorie a lui Şabbatai Mesia (Humanitas, 2015); Epicur și epicureismul antic (Humanitas & Editura Universității „Al.I. Cuza”, 2016); Lanțul de aur (Humanitas, 2017); Amintiri din epoca lui Bibi: O post-utopie (Humanitas, 2019), Excepția (Humanitas, 2021). Traduceri: Platon (Republica, Philebos, Theaitetos, Opera integrală, vol. I-III), Aristotel (Metafizica, Despre generare şi nimicire), Plotin (Opere I-III), Aristofan (Lysistrata, Viespile, Belşugul), Epicur.
4 volume monumentale au fost deja publicate din opera lui Platon. Urmează volumul 5 din 7.
„Unde-i omul ăla care ar accepta, în România de astăzi, să moară pentru principii?”, Andrei Cornea
„Academia lui Platon avea să dureze, sub o formă sau alta, aproape o mie de ani, până-n secolul VI al erei noastre, când ultima școală platoniciană din Atena este interzisă de împăratul Justinian deoarece filosofii platonicieni erau necreștini.” Andrei Cornea
„Să-ți trăiești pricipiile în care crezi chiar cu riscul vieții, asta-i neobișnuit în lumea noastră atât de relativistă și de oportunistă.”, Andrei Cornea
„Dacă aș fi nevoit să merg pe o insulă pustie și aș avea voie să iau cu mine o singură carte, îl iau pe Timaios - e chintesența operei lui Platon.”, Andrei Cornea
„Oricum, oamenii nu pot să renunțe la a-și pune vechile întrebări: de ce suntem aici, încotro ne ducem, care-i rațiunea existenței, dacă există vreuna, ce este conștiința?, Andrei Cornea
„Poate că întrebarea bună nu este ce este iubirea?, ci cine este iubirea?”, Andrei Cornea
