Apelul lui Botos - "Sa-mi mai lase procurorii in pace!"

Jurnalul National: De doua saptamani, Jurnalul National scrie de reteaua Dragonul pe care o ancheteaza Parchetul Inaltei Curti. Cate capete are Dragonul? Cand le taiati?

Ilie Botos: Noi nu avem nici o lucrare codificata cu numele acesta. Ceea ce nu exclude ca presa sa aiba in vedere lucruri reale, sa aiba in vedere denumirea asta pentru o anumita retea infractionala.

Bun, presa scrie. Dar are corespondent in realitate, seamana cu ceva ce se regaseste in preocuparile institutiei dumneavoastra?

As putea spune ca isi poate gasi corespondent in realitate. Dar probabil ca jurnalistul care a dat numele acesta s-a gandit la ceva care exista in zona unei organizatii criminale cunoscute in Romania. Insa noi nu codificam actiunile dupa genul acesta de indicative.

A primit numele acesta pentru ca orice trebuie sa poarte un nume.

Sunt retele de criminalitate organizata care nu ne apar pe conexiuni intre ele, insa asta nu inseamna ca intre ele nu exista conexiune, poate ca suntem cu investigatiile inca intr-un stadiu elementar, incipient. Investigatiile noastre sunt in derulare atat in tara, cat si in strainatate pe mai multe paliere. Dar cand apare o structura de criminalitate transfrontaliera, care implica mai multe centre de putere, organizatii distincte, dar intre care exista comunicare, fie financiara, fie de alta natura, despre asta putem vorbi doar cand vom avea o schema, o analiza integrala a structurilor monitorizate de noi.

Performanta

Cheia problemei e undeva prin paradisurile fiscale.

Da, am reusit aceasta performanta de a comunica eficient - suntem printre putinele tari din sud-estul Europei care au acest privilegiu - cu autoritatile judiciare ale unor state care sunt definite drept paradisuri fiscale. Nu numai ca ne-au furnizat informatii legate de circuite financiare, dar am fost sprijiniti sa monitorizam conturi si chiar sa le blocam. Acest lucru e in curs de derulare si nu putem vorbi despre el. Dar lucrurile se misca.

In investigatiile jurnalistice, ce privesc operatiuni de criminalitate organizata proprii unor retele precum cea denumita "Dragonul", am identificat, in spatele off-shore-urilor, grupari criminale din spatiul ex-sovietic.

Suntem intr-o faza foarte avansata cu negocieri de cooperare judiciara cu tari din acest spatiu. Cu unele avem deja protocoale semnate. Suntem pe punctul de a semna protocoale cu toate tarile cu care avem frontiera comuna. Va dati seama ca, daca nu ar exista probleme generate de cooperarea gruparilor de criminalitate organizata din aceste state cu cele romanesti, nu si-ar avea sens aceste protocoale. Alte detalii chiar nu va pot da.

Cand a fost semnalata pentru prima data activitatea acestei organizatii?

Numele acesta apare insa pe anumite coordonate monitorizate de noi si la care nu pot face referire in acest moment. Prima perceptie pe care am avut-o citind materialele dumneavoastra a vizat aceasta componenta. Chestiunea este mai complexa si, pana cand nu o sa avem intregul tablou infractional, pentru ca la noi monitorizarea porneste de la grupuri si se extinde pe organizatii infractionale, nu vom sti cu exactitate pana unde se va ajunge. Daca am pune lucrurile pe masa, in stadiul in care ne aflam, unii si-ar lua masuri de protectie, activitatea noastra ar risca sa fie compromisa. Lucrurile temeinice se fac cu rabdare si cu buna-credinta. Nu e deontologic sa fac acum trimiteri si analize pe ipotezele de lucru pe care merg procurorii. Acum nu putem discuta la concret pe un plan de investigatie, pentru ca realitatea se poate dovedi mult mai grava... sau mai putin decat ne asteptam.

Asadar, lucreaza o echipa la un caz, iar tabloul se completeaza cand fiecare isi termina felia.

Principiul muncii in sistemul de lupta impotriva criminalitatii organizate este cel al compartimentarii. Fiecare isi cunoaste partea lui conform principiului de acum insusit si asumat "need to know", nevoia de a cunoaste. Fiecare entitate investigativa isi cunoaste segmentul ce-i revine, nu ansamblul. Cunoasterea ansamblului e privilegiul procurorului investigator, care stie despre cazul dat mult mai mult decat seful sau si decat seful sefului sau, adica, decat mine. Asa e normal si asa sunt reduse felurite vulnerabilitati ce pot aparea. Pentru a proteja secretul, investigatiile preliminare, detaliile operatiunilor, de un an si ceva, sunt cunoscute doar de investigator. De aceea, nici nu am avut, in ultimul timp, scurgeri de informatii care sa compromita anchetele. Cea mai importanta etapa e documentarea preliminara. Aceasta trebuie facuta in cel mai mare secret.

Unul stie, unul raspunde

In felul acesta, procurorii investigatori sunt scutiti, bag seama, de greselile altora...

Sunt direct raspunzatori pentru rezultatul anchetelor coordonate de ei, pentru respectarea termenelor prevazute de lege. Se consulta cu sefii ierarhici, daca au nevoie, pe chestiuni juridice, pe chestiuni de principiu, nu pe... nume, persoane, detalii.

O masura de protectie. Pentru ca altfel suna telefonul la un moment dat. Si ce poti raspunde?

N-ai ce raspunde. Din cel putin doua motive: seful ierarhic nu poate furniza informatii despre o cauza aflata in lucru. Pentru ca mecanismul nu-i permite. Nu trebuie sa le cunoasca. Apoi, nu poate exista scurgere de informatie pe alt palier cata vreme stapanul cazului e procurorul care raspunde de investigatie.

E cunoscut raspunsul pe care l-ati dat cand ati primit anumite telefoane. Dar la Parchete, indeosebi, pe la Curtile de Apel, se dau tot felul de telefoane...

Din pacate, desi in repetate randuri am cerut procurorilor, atat eu, cat si alti factori de decizie in stat, sa-si faca datoria in conformitate cu legea si atata tot, sunt unitati teritoriale unde exista tendinte la anumiti magistrati sa comunice mai mult decat permite legea cu autoritatile ce reprezinta alte puteri decat cea judecatoreasca. Prefecti, alte persoane... Acest tip de discutii mi-a parvenit si mie. Trebuie ca fiecare procuror sa-si vada de treaba inauntrul copertilor legislatiei romane. Atat le e permis. Astept sa se intample scoaterea confirmarii rechizitoriului din Codul de Procedura Penala. Asta reduce controlul ierarhic, astept ca aceasta masura sa fie tradusa in fapt. Dar independent de acest demers legislativ, as dori ca Ministerul Public sa fie lasat in pace si in afara ingerintelor politice. Prin intermediul dumneavoastra, cer clasei politice sa imi lase procurorii in pace, pentru ca ingerintele, insistentele, discutiile pot aduce prejudicii muncii noastre. Ne pronuntam prin rechizitorii, acestea merg in instanta si isi dovedesc acolo temeinicia. Orice discutie in afara acestui cadru ne ocupa timpul, ne deturneaza atentia, ne oboseste si ne plictiseste.

Fara supervizarea sefului, nu vor gresi mai des procurorii lasati de capul lor?

Vor studia mai mult, vor masura de trei ori, vor taia o data. Cand vor avea dubii, nu-i impiedica nimeni sa discute cu colegii, nu pe fondul cauzei, ci pe fenomen si pe incadrarea juridica generica pe un anume tip de infractiuni. Cu timpul, astept sa se intample asta, seful ierarhic va avea un rol administrativ. Toata componenta operativa si operationala va ramane la cel care semneaza rechizitoriul. El va raspunde pentru ceea ce face. El isi organizeaza investigatia, suportul probator si in functie de reusita lui profesionala se va configura si cariera sa. E o motivatie de luat in seama, cred eu.

Si cum raspunde procurorul Mitica daca o zbarceste si trimite in judecata intr-un an sapte cauze din care cinci vin inapoi cu achitare?

Avem nevoie, mai intai, de procurori bine formati profesional. Avem legislatie, INM lucreaza pe linia pregatirii continue, iar evaluarile post-factum, dupa solutionarea cauzelor, vor limita situatii de genul celor la care faceti referie.

Dar, in prezent, cine plateste pentru aceste greseli "in lant", care costa statul si contribuabilul o caruta de bani?

Achitarile, restituirile inseamna, profesional, "rebut". Ca atare, acestea sunt luate in vedere la evaluarile periodice. E analizat nivelul de imputabilitate al unui anchetator.

Cand o sa am satisfactia sa aflu ca banul cheltuit de Parchet cu o ancheta nu e aruncat pe fereastra? Ca are cineva grija ca statul sa nu iasa in pierdere, in mod repetat?

Eu am impus o noua regula, a balantei economice a investigatiei. Mai ales in investigatiile de criminalitate economico-financiara, unde putem avea o cuantificare economica a prejudiciului, este aplicabila aceasta balanta, care arata raportul intre resursele cheltuite si sumele recuperate. Daca, numai in anul acesta, facem un raport intre banii cheltuiti in anchete si masurile asiguratorii luate de colegii nostri in beneficiul statului, rezultatul depaseste cu mult bugetul alocat Ministerului Public. Suntem... profitabili pentru stat, vulgar spunand. In raportul nostru de activitate, la sfarsitul anului, avem un nou titlu, un capitol ce priveste exact aceasta balanta.

DESPRE RASPUNDERE
"E posibil ca anumite solutii date de procuror sa aduca atingerea intereselor unor persoane, sa aduca prejudicii. Avem insa legislatie, Ministerul Justitiei se lupta sa creioneze niste institutii care sa reglementeze aceste aspecte. Nu ne putem schimba insa peste noapte. Din oameni cu rezultate mediocre nu poti face un superspecialist maine"

DESPRE TELEFOANE
"Din pacate, desi in repetate randuri am cerut procurorilor, atat eu, cat si alti factori de decizie in stat, sa-si faca datoria in conformitate cu legea si atata tot, sunt unitati teritoriale unde exista tendinte la anumiti magistrati sa comunice mai mult decat permite legea cu autoritatile ce reprezinta alte puteri decat cea judecatoreasca. Prefecti, alte persoane..." - Ilie Botos, procurorul general al Romaniei