x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Care este tipologia spectatorului de film din România

0
Autor: Oana Portase 29 Ian 2020 - 10:50
Care este tipologia spectatorului de film din România Credit Foto: Dan Susa
Vezi galeria foto


Filmele româneşti au cucerit, în ultimii ani, festivalurile internaţionale şi au intrat timid şi în cinematografele noastre. Cu toate acestea, ajung greu la public şi este o luptă continuă pentru a le aduce în faţa noastră. Cătălin Anchidin (PR) este unul dintre oamenii care reuşesc să ne convingă să ne cumpărăm bilete şi la filme româneşti.

Ce mai e nou în cinematografia românească?

- Cinematografia românească este într-o permanentă dinamică. Să tot fie vreo 20 de ani de când se reinventează constant și nu contenește să surprindă. Fie că ne referim la prezența producțiilor românești în programul celor mai importante evenimente cinematografice mondiale, fie că vorbim despre lungmetraje autohtone care au mare trecere la public, cred că ușor, ușor vom putea vorbi și în România despre o industrie de film. Cel mai important este că filmul românesc provoacă discuții, stârnește interes și începe să își câștige locul în sălile de cinema, care în continuare sunt puține. Și, iată, tocmai ce a fost anunțată selecția la Berlinale Forum, iar regizorul Radu Jude a devenit primul român care are selectate două filme în aceeași secțiune: „Tipografic Majuscul” și „Ieșirea trenurilor din gară”.

 

La ce film să ne luăm bilet acum şi de ce?

- Primul pas, și poate cel mai important, e să ne cumpărăm bilet. Adică să ne obișnuim să plătim pentru conținutul pe care dorim să-l consumăm. Trebuie să învățăm că descărcatul filmelor de pe torenți sau urmărirea lor pe platforme de streaming ilegale este furt, o încălcare a drepturilor de autor.

Dacă ne dorim o industrie, o țară, o viață „ca afară” am putea începe prin a renunța la obiceiurile despre care îți spuneam. Suntem în plin sezon Oscar, așa că mergeți în cinema să vedeți printre altele „1917” și „Joker”.

 

Cum e viaţa de PR în lumea filmelor? E greu să ajungi la public?

- Viața de PR de film e departe de a fi una plină de glam, mai degrabă e una destul de agitată. Până să ajungi la public te mănâncă sfinții. Pe scurt: ca să ajungem la public avem nevoie de infrastructură (săli de cinema), avem nevoie de canale mediatice care să susțină filmul (presă scrisă, TV, radio), dar și de bugete pentru comunicare și marketing. Și dacă vorbim despre produse art-house (filme de autor, filme nișate) sau filme europene în general, e uber complicat: sălile de cinema te cam ocolesc, produsul tău nu face audiență, deci ești ignorat și de presă, iar bugetul tău de promovare este aproape inexistent, comparativ cu cel al unui blockbuster. Și atunci totul devine o provocare - probabil că și de asta îmi place mult ce fac.

 

Iubesc românii filmele româneşti? Posibil să mă înşel, dar mie mi se pare că sunt cam două tabere în societatea noastră. Ori, ori. Nu prea e cale de mijloc.

- Societatea e divizată când vine vorba despre orice subiect, produs. Există doar alb sau negru, nu există nuanțe de gri, există doar adevăruri absolute și orice dezbatere se transformă, de cele mai multe ori, într-un război. Da, nu mai există cale de mijloc. Dacă ar fi să împărțim în linii mare tipologia spectatorului din România când vine vorba despre filme autohtone, cred că stăm cam așa: există o categorie de public care iubește Noul Val, filmul de autor sau de „festival” cum i se tot spune; avem un public nostalgic, care refuză din start tot ce e nou și care, deși nu a mai văzut niciun film românesc în ultimii 20 de ani, crede că oricum nimeni nu mai face filme cum făcea Sergiu Nicolaescu, și avem categoria celor care spun că toate filmele românești tratează aceleași subiecte, deși știm cu toții că lucrurile nu mai stau așa.

 

Şi cam care sunt obstacolele tale de zi cu zi când vine vorba despre public? Care sunt preconcepţiile de care te loveşti?

- În primul rând, există reticența față de film românesc în general, față de subiectele prezentate sau de maniera în care sunt realizate. Dacă nu există supereroi, efecte speciale și muzică, atunci nu e suficient de atrăgător pentru publicul plătitor de bilet. Doar că fiecare personaj din filmul românesc e un supererou în felul lui. Poate că aici ne dă cu virgulă: când vrem să fie totul strălucitor, să îți ia ochii și să te pierzi în detalii, când, de fapt, lucrurile esențiale au o altă formă și îți solicită mai mult atenția. 

 

Că vorbeam despre preconcepţii... Ce se mai mănâncă prin filmele româneşti? Pe vremuri erau nelipsite scenele în care se mânca ciorbă vreo 5 minute şi nimeni nu spunea nimic. Aşa au apărut glumele cu „ce se mai mănâncă prin filme”.

- Aici putem să dezbatem, dar să elaborăm și un tratat despre ipocrizie. Subiectele din filme sunt tot mai diverse, așa că românul a ajuns să mănânce și paste și „chinezesc”. Dar mie mi se pare că legat de acest subiect ne lovim de un soi de ipocrizie. Românul tradițional mănâncă ciorbă sau sarmale, dar în filme ar prefera să vadă fructe de mare. Deși în trenurile din România încă se mănâncă parizer, în filme ar trebui să ne prefacem că mâncăm prosciutto, nu?

 

Alt „of” al celor care se plâng de filmele româneşti este legat de eterna temă a anilor din comunism. Crezi că mai avem multe de spus pe această temă prin filme?

- Cred că încă nu s-au spus toate poveștile din acea perioadă și, cu siguranță, o să ne mai intersectăm cu ea. În fond, e parte din istoria noastră, a familiilor noastre, vorbim despre 50 de ani de comunism care nu pot fi ignorați. Ne plângem că sunt prea multe filme despre comunism, filme care tratează o parte mai puțin plăcută a istoriei, sau că nu sunt prezentate fapte de vitejie, uitând complet că până în 1990 aveam parte doar despre filme în care românii erau doar supereroi. Nu ne prea place să ne uităm în oglindă și, dacă o facem, nu ne asumăm ce vedem.

 

Lăsând gluma la o parte, România nu lipseşte în ultimii ani de pe podiumul celor mai importante festivaluri. Există o deschidere mai mare sau vorbim despre generaţiile noi de regizori, actori, artişti care au produs schimbarea?

- Vorbim despre regizori consacrați care au devenit voci pe plan internațional și ale căror filme sunt prezente nu doar în festivaluri, dar sunt achiziționate și în diferite teritorii (lansate în cinematografe sau intrate în distribuție alternativă), filme incluse în topurile criticilor de specialitate alături de alte nume mari ale cinematografiei mondiale. Și, dincolo de festivaluri, sunt filme căutate de profesori pentru cursurile lor în universități de profil sau nu. Sunt cartea de vizită a României care se dezmorțește, e generația care vrea să fie liberă și face tot posibilul să schimbe ceva în bine. 

 

Care este filmul tău preferat din toate timpurile? Iar din ultimii ani care ar fi? Şi filmul românesc preferat?

- Este foarte complicat pentru mine să fac clasamente și oricât mi-aș dori nu prea îmi iese. Dar mi-au plăcut mult „Eternal Sunshine of The Spotless Mind” (r. Michel Gondry), „Mullholand Drive” (r. David Lynch), „Todo Sobre Mi Madre” (r. Pedro Almodovar). La filme românești aș începe cu „A fost sau n-a fost” (r. Corneliu Porumboiu), „Aferim!” (r. Radu Jude), „Moartea domnului Lăzărescu” (r. Cristi Puiu) și „Poziția Copilului” (r. Călin Netzer).

 

E ok să îţi placă filmele de Cannes, cele premiate, dar şi producţiile comerciale de la Hollywood? Vorbim şi aici, ca în cazul cărţilor sau al muzicii, despre veşnica bătălie între „snobi” şi „manelişti”?

- Vorbim despre două produse complet diferite, de stiluri de abordare diferite și, până la urmă, de diversitate - esențială pentru a mulțumi pe toată lumea. Entertainmentul e o artă în sine și el. E ca și cum ai spune că nu poți trăi fără fine dining, dar nu refuzi un burger la un fast-food de cartier atunci când nu ai pretenții și ți-e foame. 

 

Cu ce probleme se confruntă cinematografia de la noi acum? Bănuiesc că şi lipsa de fonduri.

- Până la bani, vorbim despre o lege a cinematografiei serioasă, un interes al statului de a susține tinerii cineaști, infrastructura și produsele culturale. 

 

Şi ce soluţii ar fi? Sau ce ai schimba tu în lumea asta?

- Eu, sincer, aș paria totul pe educație. Și cred că o bună parte din problemele cu care ne confruntăm ca popor au ca punct de pornire exact lipsa educației.

 

O părere sinceră despre filmul „5gang”. E un fenomen? Era de aşteptat să prindă? Sau chiar a prins? Poate că doar ni se pare...

- „5 Gang” este un fenomen, clar, și mă bucur tare și sincer. Echipa de producție a demonstrat că există public de cinema și în România și că devorează filmele comerciale. E o adevărată performanță de box-office, „5 Gang” se apropie de 400.000 de spectatori, deci se poate!

 

Ce surprize vom avea anul acesta? Ce se anunţă?

- Cum spuneam și la începutul discuției noastre, avem deja o serie de filme românești anunțate în selecția de anul acesta de la Berlinale. Avem primul documentar românesc în competiție la Sundance - „Acasă” (regia Radu Ciorniciuc) - și anul abia ce a început. Ca să nu mai zic că poate vom avea și anul acesta surprize la Cannes, și asta pentru că sunt o serie de cineaști care sunt în postproducție cu filmele lor, deci s-ar putea să ne bucurăm de o serie de performanțe și pe Croazetă.


 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Anca Dragu și Ludovic Orban, chestionați de președintele Comisiei de la Veneția pe tema revocării Avocatului Poporului

Anca Dragu și Ludovic Orban, chestionați de președintele Comisiei de la Veneția pe tema revocării Avocatului Poporului
Galerie Foto A treia lovitură pe care o încasează majoritatea parlamentară de la București vine chiar de la una dintre instituțiile europene mult invocate de PNL și USR-PLUS, pe vremea când, la guvernare, se afla PSD. Este vo...

PSD promite moțiune de cenzură la sfârșitul lunii. Aritmetica parlamentară arată că au nevoie de încă 30 de voturi

PSD promite moțiune de cenzură la sfârșitul lunii. Aritmetica parlamentară arată că au nevoie de încă 30 de voturi
Liderul PSD, Marcel Ciolacu, a anunțat că a fost demarată campania de strângere de semnături pentru inițierea și depunerea unei moțiuni de cenzură împotriva Cabinetului condus de Florin Cîțu. Iar lucrurile...

Străinii învață după manualele românești de sexologie, la noi e materie-tabu

Străinii învață după manualele românești de sexologie, la noi e materie-tabu
Autorul primului Tratat de Sexologie este român, dar România nu a fost în stare să facă o lege a sexologiei. Este marea dezamăgire a profesorului Vasile Niţescu, președintele Societății Române de Sexologie...

Probleme „tehnice” ale educației sexuale în școli

Probleme „tehnice” ale educației sexuale în școli
Scandalul stârnit de subiectul educației sexuale în școli are și câteva probleme de implementare. Una dintre acestea ar fi lipsa efectivă a cadrelor didactice care să poată să predea această materie,...

Klaus Iohannis, cu salariul și chiria tăiate. A vândut, în schimb, de 23 de ori mai multe cărți decât anul trecut

Klaus Iohannis, cu salariul și chiria tăiate. A vândut, în schimb, de 23 de ori mai multe cărți decât anul trecut
Galerie Foto Declarația anuală de avere completată de președintele României, Klaus Werner Iohannis, și publicată pe portalul Administrației Prezidențiale conține mici surprize. Cea mai importantă se referă la casele pe ca...

Parlamentul European va vota joi Legea climei

Parlamentul European va vota joi Legea climei
Parlamentul European urmează să adopte joi noua lege a UE privind clima, proiect care crește obiectivul blocului european de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 de la 40%, la cel puțin 55%...

“Catedrala Țepei” – slujbă tip concert metal combinat cu urlete gen “Peluza Sud”

“Catedrala Țepei” – slujbă tip concert metal combinat cu urlete gen “Peluza Sud”
Galerie Foto Ai cancer și vrei să te vindeci? Ai rămas văduvă și nu știi ce să faci? Te-ai apucat de șpriț în neștire și tragi ca apucatul? Ți-a făcut soacra legături? Sau a intrat dracu’ în tine? Gata, problemele...

Compania familiei fostului director BNR Dolj, încă un contract important de la Guvern

Compania familiei fostului director BNR Dolj, încă un contract important de la Guvern
ACZ Consulting SRL Craiova, societatea deținută de soția fostului director al BNR Dolj Gheorghe Gherghinescu, a fost contractată, pentru a doua oară în câteva luni, de Guvernul condus de Florin Cîțu, pentru a...

„Fiți serioși! România nu avea ce să caute la acest Euro. Își băteau toți joc de noi”

„Fiți serioși! România nu avea ce să caute la acest Euro. Își băteau toți joc de noi”
Galerie Foto Colțul microbiștilor din Cișmigiu este unicul loc unde nu vorbesc decât experții. Anonimi, dar experți. Se laudă că tot ce s-a prevestit acolo s-a și întâmplat 100%. „Niciodată ce s-a spus aici nu s-a...

De ce amigdalele nu trebuie scoase pe bandă rulantă

De ce amigdalele nu trebuie scoase pe bandă rulantă
Interviu cu profesor doctor Dorin Sarafoleanu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, întemeietor de şcoală în ORL   Destule suferinţe pot apărea în zona ORL, adică nas-gât-urechi. Limpezim...

„Avem Johnson & Johnson și terasa cu mici aproape!”

„Avem Johnson & Johnson și terasa cu mici aproape!”
Deși, inițial, spusese că vaccinarea anti-COVID din Piața Obor va fi reluată abia spre finalul lunii, în perioada 25-29 iunie, primarul sectorului 2 al Capitalei, Radu Mihaiu, s-a răzgândit. Deoarece este...

Culoarea carnetului de partid aduce dezastru în companiile de stat

Culoarea carnetului de partid aduce dezastru în companiile de stat
Supraoptimismul premierul Cîțu care ne asigură că economia își revine într-un V perfect, este contrazis de rezultatele economiei de stat. Acea economie nereformată, unde managerii și membrii consiliilor de...
Serviciul de email marketing furnizat de