Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sistemul românesc de producere a energiei electrice traversează o perioadă grea din cauza lipsei de predictibilitate, ea fiind generată de lipsa de viziune a celor care l-au gestionat în ultimii ani. Rezultatul acestei politic energetice făcute după ureche este că acum, atât producătorii de energie clasică, cât şi cei din surse regenerabile se plâng că sunt împinşi spre faliment. După 1990 proiectele de retehnologizare a termocentralelor pot fi numărate pe degete, fapt ce a făcut ca unele dintre ele „să iasă din piaţă” din cauza preţurilor de producţie prea mari. Situaţia lor a fost agravată şi de concurenţa, tot mai mare, făcută de producătorii de energie regenerabilă care au beneficiat din plin de o schemă de subvenţionare extrem de generoasă din partea statului. Vremurile bune s-au dus însă şi pentru aceştia după ce subvenţiile au fost reduse drastic, deşi autorităţiile o garantaseră un număr de ani.
Cristian Secoşan a preluat, începând cu data de 1 septembrie 2015, funcţia de Director General Executiv al Grupului Romelectro. Cariera lui Cristian Secoşan a fost dintotdeauna legată de sectorul energetic. Absolvent al Universităţii „Politehnica” din Timișoara, Cristian Secoşan şi-a început activitatea la UCM Reşiţa ca inginer, după care a activat la ABB România ca manager de proiect. Ulterior a fost directorul Diviziei de energie din cadrul Siemens România. În 2007 a preluat conducerea companiei Electrica Moldova Furnizare, deţinută de grupul german E.ON. În 2009 a revenit în Siemens România ca Director General Executiv. În ultimii ani, el a deţinut funcţia de membru al Directoratului Petrom, responsabil pentru activitatea de gaze şi energie.
Rep: Ministerul Energiei pregăteşte în acest moment noua Strategie Energetică a României. Ce credeţi că ar trebui să stabilească noul document, ca linii definitorii, având în vedere că piaţa este în continuă mişcare?
Strategia trebuie să definească dezvoltarea sistemului energetic, astfel încât să fie asigurată securitatea energetică. Din această perspectivă, avem nevoie de realizarea unui mix energetic, dar el trebui realizat prin mecanisme de piaţă. Faptul că dai certificate verzi este un mecanism de piaţă care ne-a dus în direcţia unui mix.
Acum, dacă spui că ai prea multă energie regenerabilă şi ţi-ai slăbit alte verigi din lanţul de producţie, trebui să te implici în partea de energie convenţională. Ar trebui gândite acum şi aici nişte scheme de susţinere sau de promovare a unor investiţii.
Rep: Producătorii de energie clasică se plâng că sunt împinşi spre faliment de concurenţa făcută de producătorii din surse regenerabile. La rândul lor şi aceştia spun că au o situaţie grea după ce statul a redus schema de sprijin pentru ei. Cum s-ar putea rezolva problema?
Situația actuală este, într-adevăr, foarte dificilă din mai multe motive. Unele istorice, altele de dată recentă. Pentru remedierea ei, care din păcate nu se va putea face de azi pe mâine, statul trebuie să asigure coerenţa şi stabilitatea legislativă. Ministerul Energiei trebuie să încerce să asigure o predictibilitate mult mai mare pentru investitori. Dacă va reuşi să facă asta, lucrurile vor începe să meargă.
Rep: Consideraţi că România mai are nevoie de noi capacităţi de producţie sau trebuie să se concentreze pe retehnologizarea celor existente?
Trebuie făcute şi reabilitări, dar şi construite noi capacităţi de producţie. Există grupuri termoenergetice pe lignit care au şi resursa primară, iar ele trebuie menţinute în funcţiune şi modernizate pentru creşterea eficienţei şi respectarea normelor de mediu impuse de Uniunea Europeană. Dar trebuie şi grupuri noi. Decizia de a le construi trebuie însă să fie rezultatul unor analize strategice. De asemenea, trebuie acordată o atenţie deosebită centralelor hidro.
REP:De mai mulţi ani se vehiculează unele proiecte energetice de anvergură. Mă refer la hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti, grupurile 3 şi 4 de la Centrala nucleară de la Cernavodă, un nou grup termoenergetic la Rovinari etc. Și le poate permite România să le realizeze pe toate, dar mai ales are nevoie de toate aceste capacităţi?
Toate pot fi realizabile în ideea că analiza arată că sunt utile şi viabile. În situaţia asta statul va găsi investitori sau soluţii de finanţare. Trebuie să ne gîndim la lucruri noi, dar în contextul unei strategii pe termen lung. Dacă ne gândim că aceste investiții vor fi puse în funcțiune cel mai devreme peste cinci ani (proiectul de la Rovinari), unele chiar peste 8-10 ani (Cernavodă) și știind că majoritatea grupurilor de putere sunt către finalul duratei de viață, România are nevoie de toate aceste capacități. Lista chiar ar putea fi mai lungă, iar România își poate permite aceste investiții pentru că nu toate vor reprezenta un efort investițional și financiar pentru statul român. Ele pot fi promovate de investitori privați români şi străini, de companii de proiect în care și statul poate fi acționar minoritar. Se poate apela la foarte multe scheme de închidere financiară.
Rep:La cât apreciaţi că s-ar ridica necesarul investiţional pentru modernizarea şi retehnologizarea capacităţilor de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice, având în vedere că aproape jumătate din acestea sunt uzate?
Relansarea investițiilor este obligatorie dacă vrem să ne păstrăm un sistem electroenergetic operațional, stabil, sigur și nepoluant. Dacă îmi cereți valori, cel puțin investițiile de producere, transport și distribuție ar trebui să se ridice, după aprecierea mea, între 1 și 1,5 miliarde de euro pe an, la entitățile mari publice și private din aceste trei sectoare, fără a lua în calcul centrala nucleară de la Cernavoda. La aceste investiţii ar trebui să se mai adauge alte minim 300 de milioane de euro investiții energetice în industria non-energetică. În multe țări dezvoltate societățile de utilități de energie electrică sunt concurate serios de cele din petrol, gaze și apă, lucru care constatăm că a început să se întâmple și la noi.
Rep:Se vorbeşte foarte mult despre necesitatea realizării unor interconexiuni energetice cu ţările vecine? Ar trebui să fie o prioritate pentru România extinderea lor?
Interconexiunile sunt foarte importante, atât cele electrice, cât şi cele pe gaze. Ele trebuie văzute ca nişte relaţii bilaterale şi ca un factor de siguranţă energetică. Din ţările situate în jurul nostru nu prea avem ce lua, fie că vorbim de energie, fie că vorbim de gaze naturale. La un moment dat însă ne-ar putea ajuta să exportăm şi, din această perspectivă, realizarea acestor interconexiuni trebuie să fie o prioritate pentru sistemul energetic românesc.
Firmele româneşti trebuie să iasă afară
Rep:Investiţiile companiilor energetice româneşti în străinătate sunt aproape de zero. Ce le lipsesc companiilor energetice româneşti pentru a putea participa la licitaţii în străinătate: suportul financiar, expertiza tehnică, tehnologiile?
Sunt două aspecte. Primul se referă la marile companii energetice care ar putea să-şi propună astfel de proiecte, după cum fac şi alte companii străine care au venit în România. Un alt aspect îi vizează pe antreprenorii români care se pot implica în proiecte internaţionale. Aici s-au făcut deja paşi importanţi. Sunt deja companii care lucrează în diverse ţări din Europa, Africa şi Orientul Mijlociu. Aici avem şi noi, Romelectro, preocupări. Avem un proiect important în Egipt, am creat o companie în Arabia Saudită ale cărei obiective sunt legate de şi alte ţări din zona Golfului. Recent, am fost declaraţi câştigătorii unui proiect, finanţat de BERD, în Kosovo. Concluzionând, putem spune că antreprenorii români încep să-şi facă loc pe piaţa internaţională a proiectelor energetice. Mai mult, există o mare disponibilitate a antreprenorilor de a se asocia şi participa în comun la proiecte de anvergură.
Rep:Zona Golfului poate fi o zonă de interes pentru companiile energetice românești?
Zona Golfului chiar trebuie să fie o zonă de mare interes pentru companiile energetice românești. Includ aici segmentele de energia electică, petrol, petrochimie, gaze și, foarte important, apa. Nu se intră ușor, sunt unele reguli scrise și nescrise pe care dacă ți le însușești și le respecți poți avea mare succes! Pe o piață nouă, în general, și pe piața Orientului Mijlociu în special, îți trebuie o analiză atentă a oportunităţilor și riscului, cunoașterea procedurilor de intrare, care diferă de la țară la țară, efort, timp, bani, parteneri din țară și locali bine selectați. Noi ne-am propus în politica de revenire pe piețe externe să devenim un hub al firmelor românești performante în inginerie, fabricație, montaj, construcții cu care să atacăm piețe externe.
În cei peste 40 de ani de activitate, Grupul Romelectro a realizat ingineria pentru 15.000 MW în centralele electrice convenţionale şi nucleare, programe complexe de reabilitare a peste 3.000 MW, inginerie pentru mai mult de 150 de staţii de înaltă tensiune şi circa 22.000 km de linii de înaltă tensiune. Romelectro a devenit, în ultimii ani, cel mai mare contractor din România în proiecte de mediu, dezvoltând şi promovând tehnologii pentru proiecte de evacuare a zgurii şi cenuşii în tehnologia şlamului dens, sisteme de ardere cu NOx redus, sisteme de desulfurare a gazelor de ardere pentru centralele electrice pe cărbune etc.
