Diplomaţia armelor

Şeful Statului Major General, amiralul Gheorghe Marin, afirmă că Armata Romăniei va aborda proactiv misiunile internaţionale. Astfel, militarii romăni au drept obiectiv ca participarea lor in viitor să vizeze atăt misiunile NATO, dar şi pe cele ale UE, ONU, OSCE, căt şi pe cele de coaliţie, de luptă impotriva terorismului.

Şeful Statului Major General, amiralul Gheorghe Marin, afirmă că Armata Romăniei va aborda proactiv misiunile internaţionale. Astfel, militarii romăni au drept obiectiv ca participarea lor in viitor să vizeze atăt misiunile NATO, dar şi pe cele ale UE, ONU, OSCE, căt şi pe cele de coaliţie, de luptă impotriva terorismului. Â

†Jurnalul Naţional: Domnule amiral, Romănia este membră a NATO, dar şi a UE. Cum se armonizează cele două direcţii de acţiune? Â

Amiral Gheorghe Marin: Aş dori in primul rănd să aduc unele clarificări privind obligaţiile Romăniei ca membru cu drepturi depline al NATO şi al Uniunii Europene. Astfel, trebuie avut in vedere că NATO este o alianţă politico-militară cu caracter defensiv. Statele membre participă la definirea politicii defensive comune a Alianţei, dar au şi obligaţia de a participa cu efective la punerea in practică a acestei politici. Situaţia este similară oarecum şi in ce priveşte calitatea de membru al UE. Politica europeană de securitate şi apărare se realizează preponderent prin eforturile naţionale ale membrilor. La nivelul NATO, Summit-ul de la Praga, din 2002, cănd Romănia a fost invitată să inceapă negocierile de aderare, a luat in discuţie infiinţarea unor forţe de răspuns, in măsură să fie desfăşurate oriunde pe glob, cu scopul de a asigura un răspuns adecvat la orice ameninţare. Forţa de răspuns NATO (NRF) are in compunere militari din forţele terestre, aeriene, navale şi speciale ale statelor membre. Ţările membre NATO pun la dispoziţia NRF, pentru şase luni, diverse structuri cu standarde ridicate in ceea ce priveşte pregătirea şi dotarea.

†Concomitent, UE a dezvoltat conceptul "grupurilor tactice".

Proiectul european al "grupurilor tactice de luptă" a fost iniţiat de Franţa, Germania şi Marea Britanie in februarie 2004, fiind apoi aprobat de miniştrii Apărării UE şi transformat intr-un concept european ce a fost lansat la Conferinţa ministerială de angajare a capabilităţilor militare din noiembrie 2004. In fond, Grupul tactic de luptă este o unitate constituită fie de o singură naţiune, fie prin contribuţia mai multor ţări, cu participarea statelor membre. Grupul este rapid dislocabil, capabil de acţiuni independente sau in măsură să acţioneze ca forţă de prim impact in faza iniţială a unei operaţii militare extinse. Grupul are dimensiunea unui batalion, consolidat cu elemente de sprijin de luptă şi unităţi logistice, precum şi cu elemente de transport, efectivele putăndu-se ridica la aproximativ 1.500 de militari.

Grupurile de luptă

†In ce stadiu se află constituirea acestor grupuri tactice de luptă ale UE şi care este concepţia de utilizare a lor?

In prezent sunt anunţate contribuţii din partea a 22 de state, inclusiv Romănia, privind constituirea a 19 grupuri tactice de luptă. Incepănd cu anul 2007, UE va trebui să fie in măsură să desfăşoare simultan două operaţii militare utilizănd grupuri de luptă, in acest sens fiind conceput un mecanism prin care căte două astfel de grupuri se află permanent in stand-by pentru o perioadă de şase luni.

†Care este contribuţia Armatei Romăniei la aceste grupuri?

 Incepănd cu luna mai 2005, Romănia a pus la dispoziţia Uniunii Europene, pentru participarea la "grupurile tactice de luptă", un pachet de forţe care include o companie de infanterie, un pluton de decontaminare NBC, un pluton de specialişti in relaţiile civili-militari, două echipe tactice de operaţiuni psihologice, precum şi ofiţeri de stat major, in baza hotărării CSAT. Romănia a optat pentru participarea la constituirea a două grupuri tactice de luptă. La grupul de luptă HELBROC, avănd Grecia drept naţiune-cadru şi care are termen de activare in semestrul II al lui 2007, mai participă Bulgaria şi Cipru. Romănia pune la dispoziţie un pluton NBC (n.r. - protecţie nucleară, bacteriologică şi chimică), o echipă tactică de operaţii psihologice şi ofiţeri de stat major. La grupul de luptă cu activare in semestrul II al anului 2010, condus de Italia, mai participă şi Turcia, iar Romănia va contribui cu o companie de infanterie, un pluton cooperare civili-militari, o echipă tactică de operaţii psihologice şi ofiţeri de stat major.

Profil strategic

†Putem vorbi despre o specializare a militarilor romăni pentru contribuţia la aceste grupuri tactice?

Aşa cum se poate observa, forţele oferite de Romănia sunt instruite şi specializate in domeniile infanterie, NBC, cooperare civili-militari, acţiuni psihologice şi activităţi de stat major. Acestea sunt gata să execute misiuni specifice, conform scenariilor prefigurate de Statul Major Militar al UE. Dar instruirea, verificarea şi certificarea forţelor sunt responsabilitate naţională. Cu şase luni inainte de perioada de activare, naţiunea-cadru organizează instruirea in comun a forţelor participante. Deşi in cadrul forţelor naţionale puse la dispoziţia grupurilor de luptă există anumite specializări, s-a agreat că spectrul misiunilor pe care acestea le pot indeplini trebuie să se regăsească in cele cinci scenarii ilustrative pentru misiuni tip Petersberg. Aceste scenarii sunt: separarea părţilor prin forţă; stabilizare, reconstrucţie şi asistenţă militară pentru state terţe; prevenirea conflictelor; operaţiuni de evacuare intr-un mediu ostil; asistenţă pentru operaţiuni umanitare. Un rol deosebit il joacă conferinţele semestriale de coordonare pentru grupurile de luptă, cănd trebuie declarate şi inţelese capacităţile fiecărui grup de luptă. Romănia a participat la aceste conferinţe, iar ultima activitate a avut loc la inceputul lunii mai.

†Există o strategie in sensul participării militarilor romăni la misiunile internaţionale?

Participarea forţelor armate romăne la misiuni in afara teritoriului naţional este o componentă importantă a configurării profilului strategic al Romăniei ca membru responsabil al comunităţii internaţionale. Evoluţia mediului internaţional de securitate, diversificarea şi amplificarea riscurilor şi ameninţărilor asimetrice la adresa securităţii au determinat trecerea de la apărarea strict teritorială la cea colectivă, precum şi multiplicarea tipurilor de misiuni şi operaţii in care pot fi angajate forţe militare. In acelaşi timp, asistăm astăzi la extinderea zonelor de conflict, ceea ce presupune că operaţiile militare nu mai au o delimitare geografică strictă, putănd fi desfăşurate in orice parte a globului, oricănd va fi nevoie şi intr-un timp de reacţie foarte scurt. In conformitate cu prevederile Strategiei Naţionale de Securitate şi ale Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării, participarea la operaţii in afara teritoriului naţional permite apărarea Romăniei şi a aliaţilor săi prin participarea la operaţii de apărare colectivă, promovarea stabilităţii regionale şi globale prin participarea la operaţii de răspuns la crize in afara ariei de responsabilitate a NATO, la operaţii de gestionare a crizelor sub egida UE, la operaţii de menţinere a păcii sub mandat ONU şi la coaliţii de voinţă. Indeplinirea angajamentelor politice asumate in cadrul organizaţiilor internaţionale şi faţă de partenerii din coaliţia internaţională de luptă impotriva terorismului este străns legată de procesul de transformare a Armatei Romăniei. Pregătirea şi punerea la dispoziţie a forţelor, dislocarea şi susţinerea acestora in teatrele de operaţii, precum şi asigurarea resurselor necesare pentru indeplinirea cu succes a misiunilor constituie priorităţi ale Ministerului Apărării şi ale Statului Major General.

Principiile planificării

Abordarea participării Armatei romăne la misiuni in afara teritoriului statului romăn are in vedere trei paliere: corelarea angajamentelor de participare cu obligaţiile ce ne revin ca stat membru NATO; corelarea angajamentelor de participare cu responsabilităţile ce ne revin din acordurile stabilite cu alte state sau organizaţii şi corelarea angajamentelor de participare cu planurile in curs de derulare privind operaţionalizarea forţelor angajate şi de implementare a obiectivelor forţei, precum şi cu planurile de implementare a Strategiei de transformare a Armatei Romăniei. Obiectivele participării Armatei romăne la misiuni in afara teritoriului naţional sunt: participarea la intreaga gamă de misiuni NATO; participarea la Forţa de Răspuns a NATO; participarea la misiunile UE (tip "Petersberg" şi Berlin+) şi in cadrul "grupurilor tactice de luptă" ale Uniunii Europene; participarea la misiuni sub egida ONU şi OSCE; participarea la misiuni, altele decăt cele sub comanda NATO, UE, ONU şi OSCE, inclusiv la cele de coaliţie, de luptă impotriva terorismului. Planificarea intrebuinţării forţelor la misiuni in afara teritoriului statului romăn se face potrivit cerinţelor procesului aliat de generare a forţelor, descris in directivele organizaţiilor sub egida cărora se desfăşoară operaţiile, şi respectă un număr de principii, printre care: abordarea pro-activă, abordarea pe termen scurt şi pe termen lung, corelarea intre obiectivele operaţionale şi forţele declarate, interrelaţionarea cu procesul de planificare a forţei, asigurarea prezenţei in teatrele de operaţii cu respectarea raportului de rotire a forţelor de 1/3 (in misiune/ recuperare/ instruire pentru misiune), asigurarea capacităţii forţelor de autosusţinere in teatrele de operaţii.