Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Entorsele, atât de frecvente, sunt de multe ori neglijate, lăsate să treacă de la sine. Însă, există riscul ca articulaţiile, genunchii, gleznele să “fugă” şi să devină instabile. Interviu cu medic primar doctor Mihai Negruşoiu de la Secţia de Ortopedie a Spitalului Colentina din Capitală
Florin Condurăţeanu: - Domnule doctor Mihai Negruşoiu, vă rog să limpeziţi cunoştinţele omului cel de toate zilele privind o suferinţă, din păcate privită în băşcălie cu consecinţe neplăcute: să explicaţi entorsele. Când calci din neatenţie într-o groapă mică pe trotuar simţi că glezna se dă niţel peste cap. Apar dureri ce se întind pe mai multe zile, glezna se umflă, se înroşeşte, “frige”. De ce aceste simptome de la o călcătură strâmbă?
Dr. Mihai Negruşoiu: - Entorsa este forţarea unei articulaţii cu o mişcare peste limita ei de funcţionare, peste rezistenţa prevăzută în proiectul organismului omenesc. Ca urmare a acestei mişcări, în articulaţie se provoacă o entorsă. Sau, şi mai grav, o luxaţie. Are de suferit şi articulaţia, dar şi ţesuturile moi învecinate. Adică au de suferit şi ligamentele şi tendoanele şi vasele de sânge şi muşchii. Are de suferit şi capsula articulaţiei, învelişul acesteia. Nu se instalează semnele de suferinţă imediat ce s-a forţat articulaţia. Şi articulaţia şi ţesuturile moi învecinate sunt încălzite de mers, de alergare. Dar durerea apare imediat, iar umflarea, înroşirea şi celelalte neplăceri se instalează după un timp. Procesul apariţiei acestor simptome se explică în felul următor: din zona lezată terminaţiile nervoase trimit semnale la creier, acesta ajută articulaţia şi ţesuturile moi trimiţând ajutoare, adică mai mult sânge pentru remediere. Din cauza surplusului de sânge glezna se înroşeşte, se umflă, devine fierbinte. De aceea se impune imobilizarea gleznei sau a altei articulaţii cu entorsă, în atele ghipsate. Ca să nu mai pornească semnale trimise de terminaţiile nervoase spre creier şi ca acesta să nu pluseze cu mai mult sânge în zona afectată.
F. C.: - Eu sunt Stan Păţitul, am călcat pe o piatră, glezna s-a “îndoit”, de durere şi transpiraţii reci m-am sprijinit de un gard. Peste o oră, glezna s-a umflat ca piciorul de elefant, abia păşeam. Am tratat cu nepăsare, e drept că încet, încet, în vreo 3 zile necazurile au dispărut, dar după aceea ani de zile orice călcătură pe o denivelare se solda cu dureri, umflarea gleznei, înroşire. Cine e de vină?
Dr. M. N: - De vină aţi fost dumneavoastră, care nu aţi pus în repaus articulaţia şi n-aţi vizitat medicul ortoped. Aţi supus la efort glezna lezată, nu aţi mers la medic să vă imobilizeze articulaţia cu atele ghipsate. Neglijată, articulaţia afectată a devenit instabilă. În urma entorselor netratate, oamenii ajung să le fugă glezna, genunchiul, umărul, să devină articulaţii instabile, nesigure. Entorsele reprezintă una din cauzele cele mai frecvente de apelare la ortopezi. Entorsa este o forţare a articulaţiei peste limitele ei, dar în urma acesteia oasele din articulaţie au rămas în contact. Au fost lezate ligamentele, tendoanele, vasele, muşchii, dar oasele n-au spart capsula articulaţiei şi au rămas la loc, în contact. Mai gravă este luxaţia, o urgenţă ortopedică, în care oasele nu mai sunt în contact unele cu altele, au străpuns capsula articulaţiei ieşind afară, s-au rupt ligamentele, muşchii, s-au turtit vasele.
Citește pe Antena3.ro
Cei care suferă o luxaţie trebuie să se prezinte urgent la ortopedia unui spital. Medicul reduce luxaţia, adică sub anestezie rearanjează oasele care nu mai sunt în contact, care au spart capsula articulară şi au ieşit afară. Imobilizarea este obligatorie. Uneori este necesară şi operaţia. Ortopedul intervine chirurgical punând oasele la locul lor şi curăţă articulaţia. Acesta este primul tempo al operaţiei. Există şi o a doua etapă a operaţiei, când ortopedul repară rupturile de ligamente, de muşchi, spărturile în capsula articulaţiei.
