Dorel Vișan: Nu statul administreaza, ci oamenii statului

Să-i iei interviu lui Dorel Vișan e ca și cum ai asista la un curs despre sufletul și spiritul uman. E primul șoc pe care-l ai, pentru că nu-i așa, toți îl cunoaștem pe Dorel Vișan, doar l-am văzut în atâtea roluri! Ei bine, nu! Este un om care te uimește nu cu volumul cunoștințelor ori profunzimea gândirii, ci cu senzația că încă învață. Ce învață? Cred că învață să trăiască!

Sabina Iosub: Vă simțiți un om împlinit?
Dorel Vișan: Nu poţi să te simți niciodată un om împlinit pentru că întotdeauna mai găsești un ciob care trebuie adăugat acolo ca să mai razi din ipsosul pe care-l punem întotdeauna când ne formăm - și punem numai cioburile pe care le găsim. E foarte greu să spui că ești un om împlinit. Pot să fiu un om mulțumit pentru un timp, sau bucuros pentru ceva ce am făcut. Artiștii dacă nu au bucuria muncii lor devin simple instrumente de divertisment.

Sabina Iosub: Sunteți un om foarte credincios...
Dorel Vișan: (intervine foarte repede) Nu sunt habotnic. Sunt credincios, dar nu așa cum crede lumea că este credința. Sunt un om credincios în sensul că am certitudinea că există în afara noastră o forță la care unii îi spun Dumnezeu, alții îi spun Marele Arhitect, alții îi spun Marele Anonim, dar este ceva care e în afara noastră și care de fapt ține armonia Universului. Cred că de aici vin și necazurile noastre, ale oamenilor, din faptul că nu înțelegem ordinea universală și nu înțelegem, suntem ignoranți, în ceea ce privește propria noastră persoană. Nu știm de unde venim, unde ne ducem și care-i rostul nostru pe acest pământ.

NU EXISTĂ LIBERTATE FĂRĂ GARD ȘI FĂRĂ LANȚ

Sabina Iosub: Cum ieșim din zona asta, cum învățăm mai multe despre noi, cum începem să ne uităm la noi, să nu ne mai ignorăm?
Dorel Vișan: Numai cunoscându-ne pe noi înșine și înțelegând ce este adevărul și ce este libertatea. Nouă ni s-a împuiat capul de o vreme că am intrat în lumea dreptății și a libertății. Ori tocmai aici este cursa în care am intrat. Așa cum intră vulpea în cursă, așa am intrat și noi. Adevărul și libertatea trebuie și înțelese. Ele țin de spirit, iar spiritul nostru are lumini și umbre din cauză că se trage din corpul nostru și din sufletul nostru. Este o altă treaptă a sufletului. Asta nu înțelege lumea, nu face deosebirea. Ei, în aceste condiții, adevărul nu se revelează omului numai într-un anumit fel, într-o anumită structură culturală și mentală, dar în primul rând culturală, de înțelegere. Ce este adevărul? Pentru că nici adevăr absolut nu există, nici libertate totală. Aici este problema. Adevărul și libertatea sunt în funcție de spirit, în funcție de conștiință. Libertatea este conștiință. Nu există libertate în credința mea, numai împreună și concomitent cu lipsa de libertate. Deci, libertatea pură nu există, așa cum nu este spirit pur. Marele Nietzsche spunea că spiritul pur este pură minciună. Așa cred și eu. Că libertatea și spiritul pur este pură prostie. Nu există libertate fără gard și fără lanț. Ca să putem să fim liberi cu adevărat așa cum ne vrea Dumnezeu și așa cum vrem noi să fim nu putem funcţiona decât între garduri. Așa cum se pun acele stavile pentru zăpadă, așa ni se pun nouă aceste garduri pentru ca să înțelegem libertatea așa cum se spunea odată ca necesitate. Deci a fi liber este într-un fel o utopie. Este o vorbă în Evanghelie care spune Căutați adevărul și adevărul vă va face liberi. Ori aici este problema. Românii, oamenii în general de fapt, dar în țările unde legile sunt legi, acest lucru este mai de înțeles, la noi unde limitele sau granițele dintre normal și patologic sunt foarte nesigure, libertatea este înțeleasă ca libertinaj. Oamenii au înțeles libertatea așa, ca o taiga, ca o stepă în care au ieșit și pot zburda până la orizont. Nu e adevărat. Uitați-vă la căprioarele acelea care sunt libere în taiga sau în savana... ele sunt libere pentru moment până la primul sunet când toată lumea își schimbă poziția și atenția. Începe lipsa de libertate. Ei, așa ar trebui să fie și omul. Dar omul a înțeles libertatea ca libertinaj și adevărul atâta timp când am trăit și trăim în minciună încât nu mai putem să avem încredere unii în ceilalți și nu știm pe cine să credem. Noi în 1989 am ieșit în stradă pentru marea noastră șansă fără sa știe ce-i asta.

Sabina Iosub: Și acum?
Dorel Vișan: Nici acum nu știm. Românii nici acum nu știu care-i marea șansă. Marea șansă o omului se poate crea numai prin libertate și prin dreptate, credință și adevăr prin iubire. Dar toate acestea au un foarte mare grad de utopie. Ele nu se realizează de fapt numai după împlinirea omului. Iar omul se împlinește prin moarte. Și așa ți-am răspuns într-un fel și la prima întrebare. (râde)

NU SE POATE ÎNCEPE O LUME NOUĂ FĂRĂ SĂ ȚII CONT DE CE AU FĂCUT CEI DINAINTEA TA

Sabina Iosub: Mi-ați vorbit despre căderea pe care o vedeți în societatea de azi. De unde vine această cădere?
Dorel Vișan: Căderea asta vine tot din înțelegerea greșită a libertății. Pentru că spiritul omenesc, îți spuneam, are lumini și umbre, nu poate să fie un spirit pur și atunci o conștiință se formează foarte greu. Marii iluminați ai lumii, începând de la Pitagora sau Aristotel care au propus o lume a dreptății, nu au fost înțeleși de oameni și nu s-a creat o lume a dreptății. Așa cum Iisus a propus o lume a iubirii. Nici asta nu s-a prins la om. Asta-i tot din cauza conștiinței. Oamenii ăștia au luptat mii de ani ca umanitatea să aibă o conștiință. Iar noi acum o dăm la gunoi și spunem că nu mai avem nevoie, începem o lume nouă. Nu se poate începe o lume nouă fără ca să ții cont de ce au făcut cei dinaintea ta. Fac o paranteză. Când am fost în Africa am fost la un trib, dar era un trib din ăsta comercial. Și șeful tribului, după ce am vizitat oamenii și am văzut obiceiurile, s-a îmbrăcat în blugi și a venit la noi. Era muzeograf. Și în discuțiile cu el a spus un lucru formidabil. Cultura Africană este foarte apropiată de cultura română.

Sabina Iosub: În ce sens?
Dorel Vișan: Zice, la noi se consideră fapt de cultură numai acela care poate dialoga cu strămoșii. În afara acestui dialog nu poți crea un act de cultură. Și să știi că și la noi a fost așa. Marele Eminescu și toți ceilalți au ținut cont de ce s-a făcut înaintea lor, de acumulările lor… de asta e genial Eminescu. Din cauza asta este poate divin pentru că, la fel ca și Homer s-a apropiat de Dumnezeu prin cunoaștere. Am închis paranteza și spun că spiritul acesta sau umbrele spiritului sunt în trufie, într-o formă din asta de apucat într-un fel de amoralitate criminală, în zațuri de cultură și de opere literare și în subcultură. Umbrele astea în conștiință funcționează într-o zonă foarte periculoasă care este de fapt și zona libertății, în sexualitate, în interes, în voința de putere și în resentimente. Și toate sunt periculoase. Sexualitatea de exemplu, împinsă la exacerbare, la prea multă uzură, îl face pe om să nu mai gândească. Interesul îl face pe om ca totul să transforme în afacere. Dacă ne uităm în jurul nostru, toate lucrurile astea funcționează extraordinar - voința de putere care este tot un fel de ignoranță, dar cel mai periculos după părerea mea sunt resentimentele. Despre asta vorbesc marii spiritologi ai lumii începând de la Seneca la Freud, Jung, Dostoievski, toți recunosc că resentimentul este o capcană extraordinară care se răsfrânge la social și la viață în general pentru că prin resentiment se golesc valorile de valoare și se încarcă non valorile cu valoare. Exact ce se întâmplă la noi la această oră. Nimeni nu mai știe ce e valoros și ce nu e. Păunescu spunea la un moment dat: Prea plutesc valorile în derivă / Prea plătim străvechi dobânzi noi azi... Vezi cum se leagă toate lucrurile între ele și toate țin de spirit, toate țin de conștiință. Omul trebuie să fie conștiință. Comunismul a încercat 50 de ani să creeze o conștiință comunistă. Nu au reușit, dar au îngălat ceva ei și aia s-a distrus. Faptul că-ți permiți să treci un lucru extraordinar de simplu, stopul pe roşu cu telefonul la ureche, este o lipsă de cultură și de conștiință. Faptul că-ți permiți să urci în autobuz pe ușa interzisă este la fel, lipsă de cultură și de conștiință.

Sabina Iosub: Lucrurile astea cum pot fi reparate?
Dorel Vișan: Prin educație.

Sabina Iosub: Cine să o facă?
Dorel Vișan: (foarte hotărât) STATUL!

Sabina Iosub: Ăsta?
Dorel Vișan: DA! (râde) Statul, cum zicea Caragiale, să dea că de aia e stat. Și zice el: Și pensia? Pensia, e bașca! (râde cu poftă). Vezi ce intuiție superbă a avut Caragiale când a spus acest lucru? Domnule, trebuie introdus din nou sistemul educațional în România. Noi am avut un sistem educațional extraordinar. Universitățile particulare au făcut foarte mult rău culturii și educației pentru că transformând învățământul în afacere au scos “diplomați” în diferite domenii care nici nu știau cine le-a făcut lucrarea. Iar asta acum se vede. Acum ies rezultatele. Vezi câte lucruri sunt... Eu accept liberalismul care pune mai mult accent pe individ decât pe stat, dar nu se poate, din lecturile mele din înțelegerea pe care am primit-o de la oameni luminați, statul trebuie să aibă controlul asupra lucrurilor. Și asupra educației și asupra culturii și asupra a tot ce se întâmplă folosind bineînțeles și privații.

NOI TRANSMITEM, DAR NU COMUNICĂM. PRIVIM, DAR NU VEDEM

Sabina Iosub: Dar statul acesta nu e format din aceiași oameni pe care mi i-ați descris până acum?
Dorel Vișan: Partidele nu-s formate din aceiași oameni care au promis acum patru ani ca vor aduce mai multă sare, mai multa apă și nu au adus nimic? Unde este clenciul? Noi avem o înțelegere greșită și spunem că statul nu știe să administreze. Nu e adevărat. Nu statul administrează, ci oamenii statului. Aici este clenciul. Statul trebuie să aibă oameni instruiți în locurile în care depinde soarta oamenilor. Nu se poate ca o funcție să fie ocupată de un tembel ignorant și needucat numai pentru că e membru într-un partid și de el să depindă soarta unor oameni. Noi avem Facebook și avem toată puterea asta, dar asta se numește comunicație și nu comunicare. Aici cred că este un al doilea clenci. Noi transmitem, dar nu comunicăm. E ca și cum nu vedem frumosul în jurul nostru. Privim, dar nu vedem. Aici trebuie să lucreze societatea și statul care trebuie să-și adune oamenii ăia mari – uitată-te în țările înaintate care au regină – Dom’le parlamentul englez nu-și permite ce-și permite parlamentul român.

“FIR-AȚI AI DRACU’ CU MELCII VOȘTRI”

Sabina Iosub: Apropos de asta... Cât de des ați spus în ultimii ani „Fir-ați ai dracu’ cu melcii voștri”?
Dorel Vișan: (râde) O spun zilnic! Poți să o spui în fiecare secundă. Vezi unde s-au complicat lucrurile? S-au complicat pentru că noi am distrus și dramul de conștiință pe care l-a avut omul și i-am dat senzația de libertate. Şi el ce face? Dă cu capu-n garduri... La această oră, după studiile care s-au făcut la universități mari din lume, nivel de conștiință a aproape 80 la sută din populația lumii este la 200. Nivelul de conștiință la 200 este al omului care nu poate să facă diferența între bine și rău.

Sabina Iosub: Asta-i foarte urât...
Dorel Vișan: Da! Nu poate să facă deosebirea între util și inutil. El merge la grămadă. Suntem liberi - zice. Când aud această prostie mă apucă diabetul. Cel puțin suntem liberi. Deci așa înțelegem noi libertatea, cum îți spuneam mai devreme: ca-n taiga. Este o poezie superba, puiul de vulpe se numește - este vorba despre un pui de vulpe care s-a născut la grădina zoologică. Și tânjea după stepa care se vedea prin gard. Și tânjea să iasă în libertate. Și într-o zi paznicul uită poarta deschisă și se duce, și zburdă, și sare. Și la un moment dat vine seara și el nu mai știe ce să facă. Nu mai știe cât de departe a ajuns. Unde să stea, ce să mănânce. Și atunci a intrat acolo sub niște hățișuri și toată noaptea a stat la pândă să nu-l prindă cineva și dimineața s-a întors la grădina zoologică. Este o parabolă extraordinară cum omul nu poate să înțeleagă libertatea. Omul care este cum spune nu numai Shakespeare ci însuși Creatorul, că este cununa creației, el se deosebește de dobitoace pentru că are spirit. Prin moarte este egal cu dobitoacele, însă prin păcat cade sub dobitoace. Omul care nu este păcătos este o schemă. Nu, el trebuie să aibă păcate ca să funcționeze virtutea. Păcatele le anihilează prin virtute. Tot timpul în el există o contradicție. Așa este făcut Universul că el tot timpul trăiește în dualitate ca să creeze armonia. Eu studiind în ultima vreme filosofia orientală sunt mult mai apropiat de ea decât de filosofia noastră, materialistă. Ei spun că la baza existenței este energia și nu materia. Materia este numai lăcașul energiei pentru o vreme. Sunt cele două energii care conduc de la mișcările galaxiilor până la mișcările subatomice totul se face în formă de spirală și e condus de două energii contradictorii și complementare. Și boala tot de aici vine, din scăderea uneia dintre energii. Omul trebuie să fie ca și căprioara aceea care paște liniștită. Dar care trebuie să aibă puterea de a se concentra la maximum atunci când vine pericolul. Asta este credința mea. Greșesc?

Sabina Iosub: Nu cred! Dar e foarte greu de înțeles.
Dorel Vișan: Da, știi de ce? Pentru că noi nu avem această cultură. În cultura orientală se cunosc pe sine. Sfântul Clemens din Alexandria spunea “Numai cine se cunoaște pe sine îl cunoaște pe Dumnezeu”. Apropos de ce spuneai că sunt un om credincios. Da, sunt un om credincios pentru că mă consider o ființă spirituală, iar o ființă spirituală nu poate să fie doar credincioasă. Pentru că vrem-nu vrem în sufletul nostru, în interiorul nostru, avem rădăcina divină. Acolo este Dumnezeu. Omul trebuie să se formeze din interior și nu din afară. Înțelegerea libertății, înțelegerea dreptății, înțelegerea adevărului, înțelegerea iubirii îl face pe om să înțeleagă din interior. De acolo de unde spune Soloviov, marele filozof care este extraordinar și el și Berdiaev, care spun că nu te poți înălța numai din interior, iar dacă nu ai această înălțare pentru ca să te unești cu Creatorul, să te unești cu Universul, să te consideri parte a Universului - asta cred orientalii că suntem parte a Universului, noi nu putem trăi ca indivizi, doar ca parte a Universului și atunci Universul se ocupă de noi, așa se fac și vindecările sau auto-vindecările, tot prin regula asta. În momentul în care nu te-ai unit cu Dumnezeu, deci nu devii credincios, nu consideri pe Iisus ca puntea de legătură dintre umanitate și Dumnezeu cum singur I s-a exprimat lui Toma - Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Ei, dacă nu înțelegi această cale nu ți se întâmplă nimic numai că îți pierzi demnitatea morală. Un om care nu crede în Dumnezeu nu va avea frână. E ca o mașină fără frână. Care poate să meargă, poți să accelerezi cât vrei, dar când să frânezi nu ai cum. Nu degeaba lumea a primit aceste mari pietre de fundație pe care le-a adus Budda și Iisus. Sunt pietre de fundație fundamentale pe care nu le poți neglija pentru că atunci când le neglijezi î-L răstignești pe Iisus în fiecare zi. Dacă crezi numai în povestea lui Iisus. Trebuie să crezi în Cale, să mergi pe Calea aceea. Aici se formează și împlinirea, aici se creează și Bucuria și aici apare și fericirea. Noi tot timpul vorbim că suntem sau nu fericiți, dar nu știm ce e fericirea. Fericirea este o stare de spirit. Nu trebuie să o ai. Zice lumea: Domnule, sunt fericit, am găsit roșii de grădină. (râde) Omul prin umbrele pe care ți le-am povestit a făcut tot posibilul să se îndepărteze de sine și de Dumnezeu.

Sabina Iosub: Mi-ați vorbit foarte mult despre umbre. Unde găsim luminile?
Dorel Vișan: Luminile le găsim numai în înțelepciune. Iar ințelepciunea vine doar din educație. Numai că educația nu se face cum trebuie. De exemplu, credința mea este că, am mai spus lucrul ăsta și mi-am bătut cuie-n tălpi, dar mai bat un piron, mare parte din arta și cultura noastră este drum înfundat. Inclusiv teatrul. Mă combat unii și îmi spun: Domnule, sunt pline sălile. Da, domnule, tot nu înțelegi adevărul. Sălile sunt pline, dar ăia care umplu sala nu găsesc acolo ce trebuie. Ca să iasă de acolo de la teatru sau de la film nu mai deștept, omul nu a ieșit niciodată de la teatru mai deștept, dar a ieșit un pic mai înțelept. Și ieșind un pic mai înțelept începe să-și pună întrebări. Eugene Ionesco spunea: Mă duc la teatru nu ca să aflu răspunsul la întrebările mele, ci să-mi pun noi întrebări. Omul trebuie să-și pună mereu noi întrebări. Ei, noi nu ne mai punem întrebări. Tinerii ăștia care se consideră liberi și se duc la Vama Veche, ei nu au nicio întrebare existențială.

Sabina Iosub: Nu mergeați și dumneavoastră la Vama Veche?
Dorel Vișan: Ba da!

Sabina Iosub: Păi și nu spuneau atunci alții același lucru?
Dorel Vișan: Vama Veche era o taiga odată. Pentru că marea, raportul omului cu natura și relaţia omului cu marea, cu cerul, cu pământul sunt niște taine. Relația cu marea, cu pământul este o taină. Noi purtăm în noi aceleași elemente care există în pământ. De-aia se spune din pământ ești și în pământ te vei întoarce. Aici este nemurirea omului. Nemurirea este în sufletul care nu moare. Sufletul se duce mai departe și se duce în Oceanul infinit al Energiei și de acolo poate se naște din nou. Nu vreau să dezvoltăm teoria reîncarnării. Dar se pare că există în lume, cum să spun, un fel de a se manifesta care dă această notă. Ca același om să fie continuu. De la Adam și până astăzi omul nu s-a schimbat cu nimic. Ce se întâmplă acum, astăzi, ce văd la voi la televiziuni... Discută doi oameni, inteligenți, luminați, nu pot să-i urmăresc pentru că pe trei “burți” jos scrie: Unul i-a băgat altuia o lingură în nas, ce a făcut prim-ministrul, ce a făcut domnul președinte plus ce urmează… Măi, sunt informații care-l năucesc pe om. Care-l fac să-i scadă nivelul de conștiință. Știi cât a avut Iisus nivelul de conștiință?
Sabina Iosub: Nu!
Dorel Vișan: 1000!, da!

Sabina Iosub: În relația asta cu teatrul nu vi s-a reproșat niciodată că poate nu înțelegeți generația tânără, noul val?
Dorel Vișan: Ba da, ba da. Iar asta este o mare prostie. Și m-am gândit la un moment dat că poate nu-i înțeleg pe ăștia, dar vreau să-ți spun că vorbesc cu tineri care spun: Domnule Vișan aveți dreptate cu ce spuneți dumneavoastră. Eu nu am chef să mă duc la teatru să văd neapărat o femeie goală. Nu mă interesează neapărat, zice el, chiar dacă sunt tânăr. Nu de asta mă duc la teatru. Mă duc la teatru ca să primesc o învățătură. Asa spun mulți tineri și am discuții cu ei și le mai spun: Mai îndepărtați mizeria și vulgaritatea asta de voi. Și o să vedeți că o sa fie mai bine, dar toți îți răspund cu libertatea: Păi suntem liberi. Spunea odată o prietenă de-a mea la televizor: Mulțumesc lui Dumnezeu că nu-mi mai ascultă nimeni telefonul. Aoleu, aoleu. Fată dragă... (râde) Păi, vezi unde trăiești tu, vezi cât ești de liberă. Toate problemele pleacă de aici. De la înțelegerea greșită a libertății și a adevărului. Numai că, unde este clenciul, un alt clenci, pe care l-am găsit la Dostoievski - calea adevărului și a libertății, impune suferință. Nu poţi găsi adevărul fără suferință. Seneca spunea: cel care propovăduiește adevărul să se pregătească de suferință.

Sabina Iosub: Și așa m-ați dus cu gândul la drumul crucii...
Dorel Vișan: Da, numai că există o suferință care, cea despre care spunea Blaga că unește ființa întru ființă. Asta a fost suferința lui Iisus. Pilda Lui este fundamentală. EL și-a luat asupra Lui păcatele oamenilor și a murit pentru ca lumea să fie mai bună. Și lumea nu s-a făcut mai bună. Jung de exemplu are nişte constatări în acest domeniu nemaipomenite. Relația asta între normal și anormal, relația asta în care omul își părăsește sinele în credința că e liber, ori sinele nu poate fi cunoscut numai prin conștiință. Omul nu poate crede în Dumnezeu numai dacă vrea. E un paradox. Dumnezeu nu are un băț, iar cine nu crede - jap la fund. Am discutat o dată cu o înaltă față bisericească. Și am întrebat ”Dumnezeu n-a știut că omul o să încalce porunca divină” Ba da! Și atunci i-a dat libertatea să aleagă. Este o poveste pe care eu o spun mereu și pe care mi-a spus-o un bătrân în India și care m-a învățat masajul la picioare. Zicea el: domnule, un om foarte bogat, aicea în India oamenii bogați sunt foarte respectați, s-a dus la un înțelept și a zis: Învățătorule, noi suntem oameni liberi sau un păpușar ne învârte cu niște sfori? Înțeleptul i-a spus bogatului: dumneata ești liber! Liber, liber, nimeni nu mă…? Da! Liber, total liber. Și cum îmi demonstrezi acest lucru? Ridică un picior. A ridicat un picior. Ridică-l și pe celălalt. Păi nu pot, cad! Ei vezi, asta-i libertatea ta! Ai putut să alegi care picior să-l ridici. E, așa este și la noi, dar noi nu înțelegem. De aici vin toate necazurile. Din neînțelegerea ordinii universale ne alimentăm prost, bem prost, gândim prost și nu știm să credem, cum să credem, care este drumul credinței. Și nu putem stăpâni mentalul. Pentru că aici este problema. Să-ți stăpânești mentalul. În China, în Japonia, sunt tehnici speciale care se predau la copii, la școală pentru a-și stăpâni mentalul, pentru a-și stăpâni mintea ca să-I ferească de stres și de energia negativă. Eu am făcut un curs din ăsta care se numeşte metoda Silva care este și la noi și care bate cumva în zona asta – chiar acum 3 luni am fost în Florida și mă gândeam Silva dacă mai trăiește, cel care a făcut această metodă... Deci noi nu știm să ne conducem mentalul, nu știm să ne respectăm – domnule, Biblia dă foarte multe percepte care trebuie doar să te gândești la ele. Este unul la Matei, care spune: Omule, ce-ți trebuie să cucerești lumea dacă-ți pierzi sufletul? Nu câștigi nimic. Toate lucrurile pornesc de aicea. Omul nu poate să zică: nu vreau să fac voia mea. Asta-i o conducere mentală. Și atunci m-ai întrebat: dar cum se pot face astea? Prin educație. Uite, îmi spunea cineva ce bine e în Anglia unde li s-a interzis copiilor să meargă cu telefonul la școala. Ce cauți tu cu telefonul la școală?

Sabina Iosub: Să mă verifice mama, tata, să știe toți unde sunt…
Dorel Vișan: Ce să te verifice mama? Lasă că ai acolo învățătoarea care te verifică și dacă e vreo problemă sună pe mama și tata. Sunt niște lucruri care trebuiesc îngrădite și controlate. Eu am spus de un milion de ori, nu se poate. Știi ce spunea Camus? “Trebuie ordine chiar și-n cultură”. Adică nu se poate, domnule, cultură fără control. Nu se poate. Că a zis Domnule sunt liber în spirit. Da, poate tu ești, dar tu nu-ți înțelegi libertatea. Liberi în spirit știi cine sunt? Geniile! Eminescu a fost liber în spirit. Cu Eminescu nu puteai negocia să scrie un articol în favoarea unui tovarăş care trebuia înaintat ministru. Potlogarul ăla – spunea el – niciodată nu voi scrie articol pentru el. Noi le scriem şi ministrul ţine cont. Aici este problema! Problema mentalului. Este un paradox că mintea care este cel mai vital lucru pe care-l avem şi cel mai grozav pentru noi se poate transforma oricând în duşmanul nostru.

Sabina Iosub: Un mesaj pentru cititorii Jurnalul Național?
Dorel Vișan: Îi îndemn să ne iubim, chiar așa mizerabili cum suntem.