"Fără restricţii pentru presă dacă nu e război"

Secretarul general al Consiliului Europei (CoE), Thorbjorn Jagland, aflat în vizită oficială în România, pentru întâlniri cu şeful statului Traian Băsescu şI preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, a acordat un interviu Jurnalului Naţional.

Jurnalul National: In februarie anul trecut s-a adoptat Declaraţia de la Interlaken prin care s-a stabilit un plan de acţiuni pentru realizarea reformei CEDO şI măsuri ce trebuie implementate de statele membre. Cum apreciaţI că se achită de această sarcină România?
Thorbjorn Jagland: Protocolul 14 care e menit să eficientizeze Curtea a mărit considerabil eficacitatea CEDO. Ce s-a hotărât la Interlaken a fost respectat în mare parte, însă mai este nevoie de realizarea şI a altor măsuri, ce urmează a fi decize la Conferinţa de la Izmir, din luna aprilie a acestui an.

Avem hotărâri pilot în materia retrocedării proprietăţilor pentru care autorităţile române trebuie să coopereze cu Comitetul de Miniştri pentru implementarea măsurilor generale necesare. România mai are 17 luni pentru a-şi modifica legislaţia în această materie. Având în vedere contextul socio-economico-politic din ţara noastră, ar putea fi probabilă nerespectarea la timp şI întocmai a acestei obligaţii. Ce s-ar întâmpla în acest caz, din perspectiva Consiliului Europei?
Acesta este unul din subiectele pe care le voi discuta în cursul numeroaselor întâlniri din cursul acestei zile (N.R. – luni).  Din cauza numeroaselor plângeri aflate pe rolul CEDO, România este pe o poziţie înaltă pe lista statelor cu plângeri la CEDO. Dacă România ar rezolva numărul acestor plângeri, atunci ar deveni un stat cu o poziţie normală în această ierahie. Suntem în curs să rezolvăm această problemă. În acest sens săptămâna trecută a avut loc o conferinţă la Bucureşti care a reunit statele care au avut ori au acelaşi gen de probleme. Nu doresc să comentez mai mult în acest moment întrucât este în curs un proces care sperăm că va conduce la rezultate pozitive.

Ce părere aveţI despre situaţia jurnaliştilor in România? Cum vedeţI introducerea mass-media ca un factor de risc în strategia de apărare a ţării?
Este un subiect delicat. Politicienii nu ar trebui să se amestece în funcţionarea presei. Nu pot să-mi dau seama cum o presă liberă ar putea să fie o problemă într-o societate democratică!? De fapt este invers. Atunci când nu ai libertate de expresie şi nu ai libertatea presei atunci ai astfel de probleme cum au acum statele din Orientul Mijlociu şi din zona Mediteranei. Cele mai multe probleme pe care le au sunt pentru că nu au avut o presă liberă. Cred că este important să lăsăm presa să-şi dezvolte propriile mijloace de funcţionare. A încerca să impui reguli în acest domeniu este foarte, foarte periculos.

Ne puteţi spune ce cazuri de pericol ar putea pune presa în strategia de apărare a unei ţări ?
Nu aş dori să abordez acest subiect pentru că este unul sensibil. Desigur ca în anumite situaţii presa trebuie să respecte anumite reguli, dar în situaţii normale, când statul nu este ameninţat de un război sau alte ameninţări din exterior,  nu ar trebui să se impună restricţii pentru presă.

Având în vedere trendul general de reformare a tuturor organizaţiilor internaţionale , inclusiv Consiliul Europei, cum vedeţi în acest context rolul CoE pe scena europeană ?
Consiliul Europei este într-un proces de reformare. Am făcut déjà multe în această privinţă, iar întregul proces de reformă se va sfârşi până la vară. La capătul acestui proces CoE va fi un organism mult mai relevant ne vom putea concentra mai mult asupra resurselor şi asupra subiectelor importante, în coordonare cu celelalte instituţii europene, în special cu Uniunea Europeană şi cu OSCE. Pentru că Europa s-a schimbat şi trebuie să ne axăm pe ceea ce putem face noi iar alţii nu pot face şi unde noi putem aduce un plus de valoare. De asemenea trebuie să nu alocăm resurse pentru probleme pe care alţii le pot aborda mai bine decât noi. Acesta este obiectul reformei. Deja cred că înregistrăm rezultate importante. Spre exemplu UE considera CoE ca fiind un organism mult mai relevant decât în trecut. Totodată, în ceea ce priveste guvernele şi acestea ne consideră mult mai relevanţi, iar noi la rândul nostru suntem capabili să oferim mai multă asistenţă. Spre exemplu, ceea ce am făcut pentru comunitatea romă a fost un exemplu despre cum noi putem acţiona acolo unde alţii nu pot.

Aţi vorbit despre "soft security", ca parte importantă a mandatului CoE. Explicitaţi puţin ce înţelegeţi prin acest tip de securitate ?
Conceptul de soft security înseamna protejarea drepturilor omului, promovarea statului de drept sau a domniei legii şi a valorilor democratice. Am văzut în trecut ce se întâmplă atunci când nu există respect pentru drepturile omului şi pentru supremaţia legii. De multe ori am avut războaie, astfel încât ceea ce facem noi acum este într-adevar politică de securitate. Acum trebuie să privim mai departe pentru că Europa devine tot mai multiculurală şi multireligioasă, ceea ce cauzează multe tensiuni. Trebuie să vedem cum putem găsi căi de dezvoltare a unor relaţii armonioase între grupuri etnice, religioase, pentru a putea proteja stabilitatea în societăţile noasre. Astfel eu aş numi această securitate, "deep security", profundă. Adică un tip de securitate care merge mult mai departe decât înţelegerile militare.

Intenţionează CoE să se extindă, să exercite un rol asemănător şi pentru statele ex-comuniste din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord ?
Consiliul Europei nu poate avea acelaşi rol, pentru că nu prevăd posibilitatea ca aceste ţări să devină membre ale CoE, dar putem ajuta aceste state să-şi construiască o societate democratică în care legea să fie respectată şi care să protejeze drepturile omului. Deja  am iniţiat demersuri în acest sens. Am fost ieri in Tunisia, unde am oferit asistenţa Consiliului în redactarea unei noi constituţii şi în organizarea de alegeri libere şi democratice. Noi putem ajuta într-o oarecare măsură, dar aceste state nu vor putea deveni state membre ale Coe, astfel cum au devenit România şi alte state.

Ce aspecte consideraţi că trebuie dezvoltate în cooperarea dintre România şi Consiliul Europei ?
Am discutat deja despre un aspect şi anume executarea hotărârilor CEDO. Apoi, România are o problemă destul de mare cu corupţia şi trebuie să cooperăm pentru  reformarea sistemului judiciar şi, de asemenea, pentru sprijinirea comunităţii rome.

Care e contributia CoE la îmbunătăţirea calităţii vieţii membrilor comunităţii rome în Europa ?
Trebuie întâi să spunem că aceasta este o problemă paneuropeană, adică afectează majoritatea statelor europene. Este important să determineăm cum îi putem integra în societăţile în care trăiesc pe cetăţenii de etnie romă respectându-le în acelaşi timp identitatea culturală. Ei au nevoie de o asistenţă mai importantă pentru a putea stabili legături mai bune între ei şi societatea în care trăiesc. Acesta este şi motivul pentru care am lansat un program care priveşte instruirea aşa-numiţilor mediatori care îi pot ajuta pe cetăţenii de etnie romă să urmeze cursurile unei şcoli, să aibă acces la serviciile publice, pentru că de multe ori ei sunt excluşi din societăţile în care trăiesc. Există numeroase exemple bune în Europa în ceea ce priveşte integrarea cetăţenilor romi, de exemplu Spania, iar aceste bune practici ar putea fi implementate pe intreg spatiul european. Este important să nu ne uităm doar la exemplele rele (N.R. – vezi expluzările din Italia şi Franţa), ci in special la cele bune.

Care este rolul CoE in actual proces de reformare a CEDO ?
Rolul meu este sa formulez prpuneri guvernelor care trebuie să ia deciziile la conferina din Izmir, din aprilie, intentionez sa vin cu noi propuneri, dar si altii au dreptul si responsabilitatea sa vina cu propuneri şi procesul de reformare să fie finalizat.

Poate fi considerată CEDO, un agent imobiliar, apropos de deciziile în cazurile contra României ?
Pot înţelege acest punct de vedere din perspectiva română. Dar eu nu consider ca aceasta este o problemă specifică pentru România. O problemă mai mare este aceea ca CEDO a devenit un fel de instanţă de al patrulea grad, pentru că cetăţenii nu au încredere în propriile sisteme de justiţie. De aceea avem nevoie să ne concentrăm mai mult în asistenţa pe care o acordăm statelor membre pentru reformele în propriile sisteme de justitie.
Există necesitatea să facem CoE să devină un organism mai relevant. Sarcina noastră este mai importantă decât oricând, este un organism indispensabil, fiind singurul organism pan-european care are la bază o convenţie. UE nu poate « ajunge » la toată lumea. Deoarece CoE include ţări mari ca Rusia şi Turcia acest fapt nu vine decât să sublinieze importanţă CoE. E singurul organism care poate conecta la standardele europene aceste ţări şi alte 18 state din afara UE. De aceea trebuie să devenim mai activi, mai relevanţi, mai insistenţi în implementarea acestor standarde pe tot continentul euroepan.