Frica are ochii mari

DOSARE SENSIBILE ● Ambasadorul Rusiei la Bucureşti explică miezul conflictului din Caucaz
În timp ce Troica Europeană (Sarcozi, Barosso, Solana) se afla la Moscova, am avut o lungă discuţie cu ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, Excelenţa Sa Dl Alexander Churilin. Evident, aceasta porneşte de la recentele evenimente violente din regiunea Caucazului.

DOSARE SENSIBILE ● Ambasadorul Rusiei la Bucureşti explică miezul conflictului din Caucaz
În timp ce Troica Europeană (Sarcozi, Barosso, Solana) se afla la Moscova, am avut o lungă discuţie cu ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, Excelenţa Sa Dl Alexander Churilin. Evident, aceasta porneşte de la recentele evenimente violente din regiunea Caucazului.

• Jurnalul Naţional: Saakaşvili a declanşat atacul. Cine avea de cîştigat din această acţiune, ştiind forţa de reacţie a Rusiei?

Alexander Churilin: Această întrebare este orientată spre fondul problemei. Eu pot să numesc precis pe aceia care nu au avut nimic de cîştigat. Pierderea este în primul rînd suferită de  populaţia din Osetia de Sud, care în urma atacului Georgiei a înregistrat cel puţin 2.000 de morţi. Oraşul Ţhinvali a fost distrus în proporţie de 85% şi probabil acest atac s-ar fi finalizat cu izgonirea totală a osetilor din teritoriul Osetiei de Sud. Ostaşii georgieni s-au lansat în acest atac sub lozinca de a curăţa pămîntul de osetini. Al doilea perdant ar fi poporul georgian. Deoarece, indiferent de finalizarea acestei acţiuni, patimile din Caucazul de Sud s-au aprins într-o măsură extraordinară. Georgienii s-au confruntat deja cu o nemulţumire în masă a popoarelor din Caucaz, inclusiv a celor din Daghestan, Cecenia, Inguşetia şi Abhazia, care în 1992-1993 au sărit în ajutorul popoarelor din Osetia de Sud şi Abhazia. Mi-e greu acum să nu ne închipuim ce baie de sînge ar fi realizat Saakaşvili prin această acţiune dacă nu era stopată. Jertfele nu s-ar fi numărat cu sute sau mii de persoane, ci cu mult mai multe. Acesta este un aspect. Este şi un context mult mai larg politic. Au avut şi mai mult de suferit relaţiile dintre Federaţia Rusă şi Georgia, deoarece chiar şi ultimele rămăşiţe de încredere care se mai păstrau în relaţiile dintre aceste două state au fost pierdute definitiv. Cred că au avut de suferit şi planurile de integrare a Georgiei în structurile euro-atlantice. Eu manifest o stimă deosebită faţă de aceste două instituţii, Uniunea Europeană şi NATO, şi cred că un tiran sîngeros nu-şi poate avea locul în aceste organizaţii. Eu cred că opinia publică europeană nu i-ar fi iertat lui Saakaşvili o Ruanda în Caucaz. O situaţie ciudată este că Saakaşvili s-a menţinut în post şi după această acţiune. Mai este şi un alt aspect. În noiembrie anul trecut, cînd s-a răfuit crunt cu opoziţia şi a dispersat manifestările acesteia, foarte multă lume a fost neplăcut surprinsă de aceste evenimente. Astăzi am auzit, în sfîrşit, şi vocea opoziţiei din Georgia. 100 de intelectuali, reprezentanţi de marcă ai societăţii georgiene, s-au adresat lui Saakaşvili cu o scrisoare deschisă pentru a da explicaţii la ceea ce s-a întîmplat. Discuţia abia începe, pentru că situaţia în Georgia este efectiv foarte grea. Venitul pe cap de locuitor în Georgia este aproximativ egal cu cel din Guathemala. Circa un milion de georgieni lucrează în Rusia din cei cinci milioane cît are ţara. Dlui Saakaşvili îi place să vorbească despre realizările pe care le are. Ce realizări se pot însă prezenta cînd nivelul venitului este la 70% faţă de cel din 1990. Cred că el a avut nevoie de acest război pentru a nu da explicaţii propriului popor. De aceea nu cred că a avut ceva de cîştigat. În mare au avut însă de cîştigat oseţii şi abhazii, care, în sfîrşit, au obţinut o garanţie a existenţei lor.

• Desfăşurarea evenimentelor o putem considera însă şi ca o capcană întinsă Rusiei pentru a o acuza apoi că a utilizat o forţă excesivă împotriva micii Georgii.

De cînd mă ocup de activitatea diplomatică întotdeauna sîntem nevoiţi să ne confruntăm cu nişte capcane. Dar trebuie să ştiţi că ursul nu este doar cel mai puternic şi cel mai mare animal care trăieşte în pădurile ruseşti, ci este şi cel mai inteligent. Am auzit că există capcane pentru urs, dar nu am văzut pe nimeni să se poată lăuda că a prins un urs cu acele capcane. Nici măcar un ursuleţ mai mic. Vorbind în termenii realităţii, noi eram pregătiţi ca Saakaşvili să rupă lanţurile şi să se năpustească asupra celor două mici popoare din Osetia şi Abhazia. Atît timp cît în echipa de conducere din Georgia era un echilibru prin persoana fostului prim-ministru, acum decedat, se putea conta chiar pe o soluţionare paşnică a situaţiei. Ulterior însă, lucrurile s-au schimbat în mod radical, şi dl Saakaşvili a intrat în picaj. Cunoscînd această situaţie, Rusia a apelat nu o dată la părţile aflate în conflict – Georgia, Osetia de Sud şi Abhazia ­ să semneze un acord de neutilizare a forţei pentru soluţionarea conflictului. Conducerea de la Tbilisi nici nu a vrut să audă de aşa ceva. Cel mai rău este că în această situaţie nici statele occidentale nu au înţeles sau nu au vrut să sprijine acest demers. Speranţe pentru soluţionarea paşnică a conflictului s-au menţinut pînă în ultimul moment, cu atît mai mult cu cît în noapte de 7 spre 8 august, prin intermediul televiziunii, conducerea georgiană s-a adresat oseţilor şi abhazilor cu propunerea de a declanşa noi tratative de pace. Nimeni nu s-a aşteptat ca în noaptea de începere a Jocurilor Olimpice georgienii să atace oraşul Ţhinvali cu forţe numeroase, de peste 12 ori superioare efectivelor miliţiilor locale. Nimeni nu s-a aşteptat că la aceste tiruri şi bombardamente vor fi supuse şi forţele de menţinere a păcii din Osetia care efectiv au protejat cu pieptul lor populaţia locală, inclusiv populaţia georgiană care locuieşte acolo. Am încercat prin telefon să luăm legătura cu conducerea georgiană, să se pună capăt acestei acţiuni, însă fără rezultat. După cum am aflat ulterior, şi dl Solana a încercat să ia legătura cu dl Saakaşvili, dar la trei ore după convorbire trupele georgiene au intrat în Ţhinvali. Dacă vorbim despre acea capcană, în ea a căzut chiar dl Saakaşvili. El a primit o lecţie meritată. În ceea ce priveşte competenţele juridice, trebuie să spun că noi am acţionat în deplină acoperire cu Statutul ONU, art. 51 pentru autoapărare, pentru că forţele de menţinere a păcii au dreptul la autoapărare şi la apărarea populaţiei pe care o protejează. Saakaşvili şi-a demonstrat nu numai incompetenţa politică, dar şi incapacitatea de a se folosi de propriile forţe, la întărirea cărora şi-au adus contribuţia multe dinre statele occidentale. Soldaţii georgieni şi-au aruncat armele şi au fugit mai repede decît căprioara, cum spune o metaforă a locului.  Situaţia din regiunea Caucazului a rămas după acest conflict foarte încordată, deoarece observăm cum forţele armate ale Georgiei sînt în plină refacere, sînt activ sprijinite de statele din Occident, dar putem spune că în momentul de faţă cei din Osetia şi Abhazia sînt salvaţi de genocid şi nu mai există pericolul unui mare război în Caucaz. Aşa că nu Rusia a căzut în capcană, ci, mai mult, pe Saakaşvili îl aşteaptă şi o păruială în interiorul Georgiei.

• Rusia ce forţe are dislocate în Osetia, Abhazia şi în zonele-tampon?

În zonele de securitate se află circa 500 de ostaşi şi ofiţeri. Pînă la conflict, pe teritoriul Osetiei se aflau 519. Trupele ruse din Armata 58, care au participat la impunerea păcii, la data de 22 august au fost retrase în locurile din dislocaţie şi pe teritoriul Osetiei de Sud. Populaţia locală îşi menţine însă îngrijorarea, pentru că există încercări de pătrundere a unor trupe de diversiune georgiene pe teritoriul Osetiei de Sud. Militarii noştri au informaţii că trupele georgiene se reînarmează şi există manifestări clare că trupele lor nu au revenit în locaţiile de plecare.

• O ştire AFP menţionînd surse oficiale georgiene informează că ar fi 1.470 de soldaţi ruşi în zonele-tampon cu 230 de vehicule blindate, la care se adaugă alţi 6.000 de soldaţi poziţionaţi în Abhazia şi Osetia de Sud.

Există o zicală: "Frica are ochii mari". Acestea sînt datele noastre pe care le-a anunţat dl Putin. Acele surse georgiene pe care le-aţi menţionat nu ştiu de unde se informează. Eu admit că pe teritoriul Abhaziei şi Osetiei de Sud au rămas vehicule militare lăsate, părăsite sau distruse, dar trupe ale armatei ruse în afară de trupele de menţinere a păcii în aceste zone de securitate nu există. Din punct de vedere militar, nu ar avea sens. Pentru că ar fi ţinta unor noi atacuri neaşteptate. În ceea ce priveşte zonele de securitate, personalul de acolo este un personal bine pregătit, dotat cu mijloace tehnice necesare.

• Aceste zone de securitate sînt în interiorul Osetiei şi Abhaziei sau în afara lor?

Numai în afara lor. Nu există nici un fel de mărturii sau informaţii că abhazii şi oseţii ar dori să atace Georgia. Aceste zone de securitate sînt în acele locuri din care pot pleca trupele de atac ale Georgiei. Motivul creării acestor zone de securitate este de a proteja populaţia Osetiei şi Abhaziei de eventuale noi atacuri de genul celui declanşat recent. Evident că trupele ruseşti nu au de gînd să se menţină acolo pentru totdeauna; se va găsi soluţia normală pentru retragerea lor.

• Ce suprafeţe au aceste zone de securitate?

Mi-ar fi greu să precizez exact. Este însă aceeaşi suprafaţă care a existat în partea gruzină pînă la acest conflict. Alaltăieri, reprezentanţii armatei noastre au prezentat pe hartă foarte clar aceste zone de securitate.

• Troica Europeană este la Moscova pentru a negocia respectarea Acordului de pace. De ce depinde din partea Rusiei respectarea acestui acord?

Aş vrea să fac un mic comentariu la această întrebare.
Ceea ce s-a făcut pentru a înceta ostilităţile din Caucaz s-a făcut pe baza planului convenit între preşedintele Rusiei şi preşedintele Franţei.  Noi ne bazăm pe faptul că acesta este un plan comun. Al doilea aspect al acestui conflict este faptul că el nu este de fapt un conflict între Rusia şi Georgia. Este un conflict între Georgia şi Osetia de Sud şi între Georgia şi Abhazia. În 1992-1994, cînd au avut loc confruntări, Rusia a fost rugată, cu acordul părţilor, să-şi asume rolul de menţinere a păcii. Trupele noastre s-au interpus între părţile în conflict, între Georgia şi Abhazia, pe de o parte, şi între Georgia şi Osetia de Sud.
O să mă repet, dar trebuie să spun că soldaţii noştri cu propriul piept au protejat această zonă de declanşare a unui război, a unui genocid.
Participarea ostaşilor noştri la această acţiune a fost un răspuns la atacul declanşat de Georgia către aceste regiuni. În ceea ce priveşte întrebarea de fond, Rusia şi-a îndeplinit în mod efectiv aproape toate punctele care sînt prevăzute în acest plan Medvedev-Sarcozy. Am încetat acţiunile de luptă, am retras trupele. De asemenea, nu s-au împiedicat acţiunile de distribuire a ajutoarelor umanitare. Conform datelor de săptămîna trecută, pentru Osetia de Sud s-au livrat circa 6.000 de tone de ajutoare umanitare, pe cînd în Georgia din partea statelor occidentale s-au livrat 1.400 de tone. Rusia este gata să acorde ajutor umanitar nu numai Osetiei de Sud, ci şi Georgiei. Cînd trupele au ajuns la Gori a fost acordat ajutor populaţiei locale. Dar acum, cînd s-au clarificat în mai mare măsură care au fost acţiunile şi urmările acestora, cea mai mare parte a ajutoarelor va merge spre Ţhinvali. Principalul obiectiv care stă acum în faţa noastră este să asigurăm stabilitatea şi securitatea atît în cele două mici republici, cît şi în zonele de siguranţă. Este important ca în Georgia să nu apară un nou focar de agresiune, ca această ţară să nu se implice în dezlănţuirea unui focar de confruntare regională. Altfel tot sprijinul pe care-l oferă Occidentul va ieşi ca fumul pe coş. Ca o ilustrare a acestui fapt ar trebui întrebat care a fost ponderea din aceste ajutoare acordate Georgiei şi folosite pentru înarmare? De aceea cred că reprezentanţii Uniunii Europene sînt aşteptaţi cu nerăbdare la Moscova pentru a putea discuta cu ei căile de soluţionare şi reglementare a situaţiei.

• Se propune o forţă a Uniunii Europene desfăşurată în zona de conflict ca o forţă de poliţie. De ce partea rusă are rezerve asupra cererii UE?

Noi dorim ca situaţia din Caucaz să fie controlabilă, stabilă, liniştită. Mulţi dintre observatorii din Occident care au fost în aceste zone de securitate au fost surprinşi de lipsa unui control civic cetăţenesc. Eu nu cred că, dacă ar fi acolo observatori, asta ar însemna ceva rău. OSCE a luat decizia să trimită acolo 100 de observatori. Şi n-am auzit ca cineva să respingă din partea noastră propunerea. Dar trebuie cunoscut un detaliu de prietenii noştri din Europa: pe parcursul a zece ani pe staţionare a trupelor de menţinere a păcii dintre Georgia, Abhazia şi Osetia şi-au pierdut viaţa prin acţiuni ostile 116 soldaţi şi ofiţeri ruşi. Nu trebuie să credem că pe acolo se va plimba cineva cu umbrela ca pe litoralul Mării Negre. Efectiv este un loc periculos.

• Se schimbă datele acordului Medvedev –Sarcozy prin recunoaşterea de către Rusia a independenţei Osetiei şi Abhaziei?

Nu cred că ar exista persoane care să considere că s-ar relua ostilităţile sau se împiedică distribuirea ajutoarelor umanitare, sau că retragerea trupelor noastre nu s-ar realiza. Pot să apară noi idei în ceea ce priveşte consolidarea regimului de stabilitate din regiune, fiind o parte care a militat puternic pentru instaurarea păcii în zonă, noi sîntem interesaţi ca jertfele ostaşilor noştri să nu fie risipite în van. Mai mult decît atît, noi avem o atitudine foarte cordială faţă de georgieni. Nu există loc din Rusia în care oamenii să nu aibă un prieten georgian. Noi nu avem o atitudine ostilă faţă de poporul georgian ca atare. Noi simţim o sinceră părere de rău faţă de poporul georgian, asupra căruia această clică din jurul lui Saakaşvili l-a dus la marginea prăpăstiei. Ei au oprit toate canalele de comunicare şi au declanşat o campanie de rusofobie.

• În Marea Neagră au intrat în ultimele zile nave militare din ţările NATO. Au fost declaraţii foarte critice ale Rusiei faţă de deplasarea acestor nave spre Georgia. Credeţi că se va ajunge la un nou acord al strîmtorilor, se va renunţa la acordul de la Montreaux şi se va negocia o nouă înţelegere pentru echilibrul de forţe din Marea Neagră?

Convenţia de la Montreaux există de 72 de ani. Este unul dintre cele mai vechi acorduri europene privind evitarea activităţilor militare. Şi aceasta are o importanţă enormă pentru toate statele riverane la Marea Neagră.

AUDIO Ascultaţi înregistrarea interviului acordat de Excelenţa Sa Dl Alexander Churilin, ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti.
● partea I-a ● partea a II-a ● partea a III-a ● partea a IV-a