Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O româncă a cucerit mințile și inimile cititorilor din întreaga lume, cu sinceritatea scrierilor ei. Până la vârsta de 44 de ani, Ioana Lee a publicat trei cărți care au ca temă centrală multiculturalismul, un subiect lesne de abordat, din foarte multe perspective, de românca îndrăgostită de oameni, de lume și mai ales de culturile pe care le-a trăit, nu doar le-a studiat. Marea dragoste a scriitoarei este cultura japoneză, pe care a cunoscut-o atât prin studiile lingvistice și culturale, urmate de activitatea didactică și universitară, cât și prin mariajul cu un aristocrat japonez. Acum este stabilită la Washington D.C., unde se dedică, printre altele, website-ului www.ioanalee.com, un spațiu definit, din toate punctele de vedere, de multiculturalism.
Cine este Ioana Lee?
O enigmă multiculturală și o contradicție, în același timp.
Ce trebuie să știe publicul din România despre tine?
Sunt Ioana. Deși mi-am trăit marea majoritate a vieții în alte țări, printre alte culturi, am rămas Ioana din Vălenii din Munte, România. Niciodată nu m-am dat drept altceva sau altcineva. Și am rezistat cerințelor, sugestiilor de a îmi schimba numele sau în a îl adapta, în funcție de țara în care am locuit.
Citește pe Antena3.ro
De unde a pornit pasiunea pentru scris ?
Prima carte, ”Ai Suru-A Iubi”, a început ca un jurnal intim, pe care doream să îl las familiei mele. A atins proporțiile unui roman datorită cititorilor mei, cărora le voi fi mereu recunoscătoare. Dacă aș fi știut că se va publica, probabil nu aș fi avut curajul să scriu toate aceste rânduri. Sunt emoții pure și amintiri clare ale unor timpuri tulburi și a unei tinereți încăpățânate. Nu știu cum se cheamă acest gen de carte,,, memorii... în care te autoanalizezi și îți expui toate cutele urâțeniei sufletești pentru ca toți cei care sunt interesați să privească și să judece... Ideal sau, poate, prin absurd, a rezona, a te autoidentifica.
Ai simțit nevoia să introduci în cărțile tale anumite elemente culturale care să atragă publicul cititor?
Cărțile mele se bazează pe ideea de multiculturalism. Elementele culturale introduse fac parte în mod natural din șirul poveștirilor. Sunt povești adevărate care s-au desfășurat în diferite colțuri ale lumii.
În creația literară te-ai bazat mai mult pe ceea ce ai simțit că dorești să transmiți sau pe un studiu al pieței și al preferințelor anumitor categorii de cititori, pe care i-ai vizat?
Eu nu mi-am ales cititorii. M-au ales ei pe mine și le mulțumesc. Tot ceea ce am scris până acum este din suflet. Am plâns la fiecare carte și fiecare cuvânt m-a durut, dar m-a și eliberat. Dacă am reușit să transmit ideea de Omenie prin Suferință, ideea de Iubire a semenilor și a lui Dumnezeu, atunci consider că am realizat mai mult decât aș fi îndrăznit să sper.
Care sunt principalele diferențe între publicul de carte din Japonia și cel din România?
Cititorii de carte din întreaga lumea împărtășesc aceeași dorință de a cunoaște, de a învăța, de a își cultiva mintea și sufletul, de a se bucura de forța cuvântului scris. Acest gen de oameni sunt din ce in ce mai puțini. Altfel, diferențele sunt de intepretare culturală.
Crezi că România are potențial pentru a reînvia piața de carte?
Bineînțeles. România este o țară în care oamenii își respectă cultura și valorile. Cărțile, cititul fac parte din aceste valori ce vor continua să definească spiritul acestui popor. Poate că ar fi importantă mai multă implicare din partea școlilor și a părinților în îndrumarea spre citit.
Te simți atașată de un anumit tip de subiect, precum multiculturalismul pe care ai putea să îl abordezi la infinit din mai multe perspective sau intenționezi să abordezi și alte tipuri de subiecte?
Orice subiect aș aborda, tot ar avea la bază multiculturalismul. E vina mea. Face parte din mine, din cine am devenit. Nu mă mai identific cu o singură cultură, limbă sau mentalitate. Sunt un fel de ”maidanez" cultural. (zâmbește).
Crezi că publicul din România este pregătit pentru a citi beletristică și poezie contemporană, dar mai ales pentru a plăti cărți ale scriitorilor contemporani?
Publicul din România este pregătit pentru orice. Românii sunt oameni care își iubesc țara, dar s-au și bucurat de șansele de a călători, de a vedea și învăța alte lucruri. Face parte din curiozitatea noastră ca neam dorința de a afla mai multe.
Cărțile sunt scumpe. Unele par a fi obiecte de lux. Obiectele de lux, însă, sunt doar obiecte. Investiția într-o carte este ca o investiție în prietenia cu sinele. Cărțile sunt prieteni care vin să te învețe ceva sau să adauge ceva în viața ta, să te liniștească, să te ajute să înțelegi că exista și mai rău, dar și mai bine. Cărțile nu te vor trăda și nu te vor părăsi niciodată. Primite gratuit poare le-ai devaloriza intenția.
La ce lucrezi acum și când va fi următoarea lansare?
Deocamdată, țin secret proiectul la care lucrez acum. Următoarea carte se va lansa anul acesta în noiembrie la Târgul de Carte Gaudeamus.
Pentru scriitoarea Ioana Lee, multilingvismul a devenit pasiune. În prezent colaborează cu mai multe televiziuni, instituții de învățământ și agenții de modeling din Tokyo, Seul și București. Ca blogger, Ioana se informează, stabilește contacte de afaceri și construieste poduri între culturi.
O călătorie continuă, în căutarea iubirii perfecte
Prima carte, „Ai suru - A Iubi”, a fost descrisă de critici ca o poveste în care autoarea își exprimă iubirea și sentimentul că este iubită. Este cartea dedicată primului soț, din care trasnpar atât trăirile personale, cât și diferențele culturale, cu posibilitățile multiple de apropiere între cele două culturi și mentalități. Cartea a fost publicată și în România, ajungând deja la cea de-a treia ediție. Următoarea carte care a cucerit deja și publicul din România este „Coșmarul american”, care continuă povestea vieții scriitoarei ce se autopoziționează ca narator și personaj principal, în aventura americană de această dată. Tehnica se perfecționează în cea de-a treia carte, „Reflecțiile unui blog-trotter”, unde se simte mai accentuat distanțarea autoarei față de narator și a naratorului omniscient față de personajul principal, de reflecțiile personale, reușind să pună în valoare toate experiențele culturale fascinante. După durerea a două divorțuri, scriitoarea declară că astăzi a cunoscut marea dragoste, alături de soțul ei american, pe care îl urmează oriunde în lume, într-o continuă călătorie și o continuă aventură multiculturală.
