Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fostul presedinte al Romaniei Ion Iliescu a acordat un interviu Jurnalului National in care raspunde acuzatiilor presedintelui Traian Basescu si face o analiza a situatiei politice actuale.
Jurnalul National: In prima sa iesire publica pe tema protestelor, presedintele Basescu a avut un atac dur la adresa dvs. Spunea ca mesajele dvs, ale lui Crin Antonescu si ale lui Victor Ponta sunt similare cu cele ale fostului presedinte al R. Moldova, Vladimir Voronin. Cum comentati?
Ion Iliescu: Nu comentez iesirea, in sine, pentru ca nu este nimic de comentat. Pur si simplu domnul Traian Basescu nu mai are ce spune romanilor, si, in lipsa de mesaj, de proiect, pentru ca “modernizarea Romaniei' este doar o petarda populista, nu un proiect, inventeaza “dusmani ai poporului'. Dupa 22 de ani in politica romaneasca post-decembrista, in care am fost atacat in fel si chip, cuvintele domnului Basescu nu ma mai impresioneaza. Ceea ce se poate constata, insa, este ca domnia sa nu a raspuns, fie si in stilul caracteristic, la reprosurile mele, privind esecul politicii sale de “presedinte-jucator', care a dus la multe blocaje politice, dintre care cel mai grav este cel de acum. Esecul ramane, vorbele sale se duc. Si trebuie sa dea o explicatie, nu mie, ci romanilor, in legatura cu acest esec si cu suferintele provocate de el cetatenilor. Poate nu-si da seama, dar poarta o imensa responsabilitate pentru ultimii patru ani de criza. Sa fim intelesi: criza nu avea cum sa ne ocoleasca. Dar ea a fost agravata de proasta guvernare a unui Executiv al carui premier de facto a fost Traian Basescu. Asta este realitatea impotriva careia s-au ridicat cei care protesteaza, si care asteptau altceva de la Presedintele Romaniei.
De ce credeti ca a ales sa compare mesajele dvs si ale domnului Ponta, cu cele ale lui Vladimir Voronin?
O penibila incercare de manipulare a realitatii, de etichetare a adversarilor PDL drept “comunisti'. Creada cine ce vrea, dar gandirea totalitara are cel mai demn reprezentant in Romania in persoana lui Traian Basescu. Din serialul sau cu “mogulii', si cu alte bazaconii, a mai ramas doar aceasta sechela jalnica. Care nu face onoare unui inalt demnitar al unui stat european. A coborat mult prea jos lupta politica, a trivializat-o.
Dupa lansarea acestui atac, seful statului, premierul Boc si liderii PDL au devenit mai impaciuitori, dandu-le dreptate romanilor care protesteaza. Credeti ca este un mesaj sincer sau le este frica?
Ma indoiesc de sinceritatea “regretelor' exprimate. Judecand dupa felul in care se comporta, dupa lentoarea cu care au reactionat, dupa insultele cu care i-au improscat, in primele zile pe manifestanti, nu le pasa nici de acestia, nici de romani, nu-i intereseaza cu adevarat soarta lor. Nu au decat un gand: cum sa ramana la putere, indiferent de mijloace. Daca se cere pentru asta si mimarea scuzelor, ei bine, asta vor face.
Da, se simte panica in randul celor de la putere. Nu stiu daca ea s-a transformat in frica. Dar panica este. Normal, nemultumirile se indreapta catre Emil Boc. Care, daca ar mai avea ceva luciditate, ar demisiona si ar deschide calea alegerilor anticipate. PDL avea, desigur, alt scenariu, cel al comasarii alegerilor, in noiembrie anul acesta. Acum sunt descoperiti si derutati, iar Traian Basescu nu le mai poate oferi un colac de salvare. Pentru ca el insusi este principala tinta – si pe buna dreptate –, a nemultumirilor.
In mesajele lor publice transmise pe parcursul protestelor, atat premierul, cat si presedintele Basescu au afirmat ca nu au avut alternativa, ca au facut ce trebuia. Au facut intr-adevar ce trebuia?
Alternative la politicile economice si sociale promovate de actuala guvernare existau. Ca sa ma exprim politicos: a spune ca tu detii adevarul absolut, ca nu exista decat o singura solutie, este semn de rupere de realitate. Autosuficienta nu e, niciodata, de bun augur. In fond, guvernantii s-au limitat sa ia bani si un program, simplist si costisitor economic si social, de la FMI, care li s-au livrat la pachet, impreuna cu un premier “economic', Jeffrey Franks, dupa care, pentru a se incadra in parametri, s-au apucat sa reduca veniturile celor pe care ii puteau prinde la inghesuiala: bugetarii si pensionarii. Timp de trei ani n-au avut dureri de cap, acum nu mai stiu ce calmant sa ia. Desi solutia problemelor lor e simpla: demisia si alegerile anticipate. Alternativele aplicabile in 2009 nu mai sunt aceleasi cu solutiile care trebuie aplicate acum. Lucrurile s-u complicat, economia romaneasca iese slabita din criza, trebuie imaginat altceva. USL a formulat unele solutii, dar lucrurile sunt in rapida schimbare. Cert este un lucru: Romania are nevoie de politici publice clare, de schimbarea prioritatilor in cheltuirea banului public, de un alt mod de a guverna.
Se anunta si alte masuri nesabuite, periculoase pentru economia nationala, cum este intentia de privatizare a companiei “Hidroelectrica'. Noi am gresit cand am admis destructurarea sistemului energetic national, punand in concurenta unitatile producatoare (hidro, termo si nuclear). Nu aceasta este calea pentru functionarea eficienta a sistemului energetic national, ci, din contra, refacerea unitatii lui, ca sistem national integrat. Exemplul Frantei este edificator in aceasta privinta. Nici scindarea CFR-ului nu a fost mai fericita. Iar considerarea privatizarii ca solutie miracol si ca scop in sine este o gandire simplista, care s-a dovedit paguboasa!
Cum comentati reactiile si masurile Puterii (amanarea taxei auto, a liberalizarii pretului la gaze, majorarea salariilor si pensiilor, demiterea lui Baconschi, repunerea in functie a lui Raed Arafat) la protestele din strada? Sunt corecte, sunt lucrurile de care romanii au nevoie in acest moment sau sunt un mod de a le cumpara tacerea?
Unele masuri reprezinta reculuri tactice, sub presiunea strazii. Despre majorare de salarii si pensii nu prea se poate vorbi (ar trebui, de fapt, restituite veniturile retezate in mod arbitrar, prin decizia presedintelui). Iar episoadele Baconschi si Arafat sunt periferice in raport cu cererile protestatarilor. Exista un consens in legatura cu principalele cereri: demisia lui Traian Basescu, demisia Guvernului, alegeri anticipate. Nu, protestatarilor nu li s-a facut nicio concesie, iar Puterea da semne ca nu face concesii nimanui, exceptie facand clientela sa politica; dar aceasta nu se afla in Piata. Nemultumirea este foarte profunda in societate. Faptul ca nu s-a manifestat pana acum in strada nu inseamna ca ea nu mocnea, chiar daca guvernantii o ignorau. Nu cred ca se mai poate cumpara tacerea nimanui. Mai mult, acum, astfel de gesturi ar putea sa aiba efecte contrare, sa toarne gaz peste focul nemultumirii.
Nevoile romanilor sunt foarte multe si greu de satisfacut in contextul actual. Dar daca se da atentie sanatatii, educatiei, protectiei sociale, daca se pune capat risipei banilor publici, tensiunea sociala poate scadea la nivele gestionabile. Dar nu face asa ceva actuala Putere, care are alte intentii cu sanatatea, de pilda, s-o dea pe mana unora care altfel nu ar ajunge la banii publici.
Cum comentati etichetele puse protestatarilor din Piata Universitatii de catre reprezentantii actualei puteri: viermi, mahala, cimpalaci, nevrotici?
Inainte de a comenta, trebuie sa spun ca in astfel de situatii tot ce spui poate, si va fi folosit, impotriva ta. Iar Piata Universitatii este un fenomen care trebuie inteles chiar ss in conditiile perioadei imediat urmatoare prabusirii comunismului. Fenomen fata de care eu nu am resentimente, desi, atunci, Piata Universitatii reprezenta principala tribuna electorala a opozitiei, care ma contesta. Remarca mea, legata de “golani', nu privea Piata, in ansamblul sau, ci un grup de indivizi care s-au comportat violent fata de fortele de ordine. Am regretat-o, pentru ca a ingreunat dialogul nostru cu Piata. Dar noi am avut, totusi, dialog cu cei din Piata, pe diverse cai. Iar cerinte ale Pietei se vor regasi in constructia institutionala care a urmat alegerilor din 20 mai, in prevederi ale Constitutiei. Pentru ca si eu, si ceilalti politicieni, dincolo de reactiile de moment, am ascultat vocea oamenilor de acolo si am cautat sa tinem seama de cererile lor. Ma tem ca actuala guvernare nu vrea sa dialogheze cu Piata, nu vrea sa raspunda cererilor ei rezonabile, iar potopul de invective revarsat de lideri importanti ai PDL asupra protestatarilor denota dispret fata de oameni si fata de democratie.
Sunteti de acord ca Pietei Universitatii sa i se confere statutul de agora civica?
Nu cred ca exista motive intemeiate pentru a respinge o astfel de initiativa, desi inteleg ca a fost deja respinsa de consilierii municipali ai PDL. Mi se pare o aroganta impardonabila. Eu ii incurajez pe cei din PSD ca, daca USL va avea majoritatea in Consiliul General, sa reia votul imediat dupa alegeri si sa faca acest gest reparator.
Ca fost presedinte, daca ati fi fost pus in situatia se afla acum Traian Basescu, ce ati fi facut?
M-as fi asigurat ca rolul de arbitru in societate este functional. As fi consultat partidele politice, guvernul, societatea civila, as fi discutat cu reprezentanti ai Pietei. Si daca din discutii ar fi rezultat un posibil consens pe o serie de solutii, as fi avut grija ca acest consens sa se concretizeze in decizii ale Guvernului, in acte legislative, la nevoie. In orice caz nu m-as fi asezat pe pozitii de confruntare cu nimeni, as fi lasat deschise toate canalele de comunicare si toate optiunile.
La Bruxelles, liderii USL au sustinut ca democratia din Romania a fost suspendata. Care sunt primele trei lucruri ce trebuie facute pentru revenirea la democratie?
Presedintele sa renunte la pretentia de a fi “jucator', presedintele si Guvernul sa lase Parlamentul sa functioneze, respectand separatia puterilor in stat, prin renuntarea la angajarea raspunderii si interzicerea traseismului politic, aflat la originea crizei politice.
USL a intrat in greva parlamentara pe termen nelimitat. Credeti ca va da roade aceasta forma de protest?
Cred ca, initial, s-a ales un termen nefericit pentru a descrie actiunea parlamentara de protest. Nu despre o greva parlamentara este vorba. In fond, ce se cere in protestele oamenilor? Demisia Guvernului si alegeri anticipate. Parlamentarii celor trei partide demonstreaza Guvernului ca a pierdut majoritatea in cel putin o Camera, in Senat, ca nu-si mai poate trece legile, ca este blocat, iar solutia se stie: alegerile anticipate.
La ce alte instrumente ar putea recurge USL pentru a obtine alegeri anticipate? Sunteti adeptul unor negocieri cu UDMR pentru alegeri anticipate? Dvs, personal, ce sanse dati organizarii de alegeri anticipate?
Sincer, pana cand Traian Basescu nu se convinge ca alegerile anticipate sunt solutia, nu se va intampla nimic. Iar acum domnul Basescu are un singur obiectiv: supravietuirea sa, pana la capatul mandatului. Deocamdata este foarte ocupat sa se desprinda de PDL si de clasa politica, impotriva careia a dezlantuit o canonada de critici, unele mai virulente decat altele. Singurul politician curat este domnia sa, restul merita doar oprobiul public. Probabil ca va veni vremea sacrificarii PDL. Dar imi este imposibil sa spun cand va face asta. UDMR, cu spiritul sau pragmatic, inca ezita, nu este convins de utilitatea alegerilor anticipate. Insa, de asta data, cred ca risca sa piarda si s-ar putea ca, pana la urma, sa inteleaga ca e si in interesul lor sa adere la aceasta singura solutie realista. USL poate pune presiune pe guvernanti doar intr-un singur fel: demonstrand ca nu mai pot guverna, pentru ca nu mai au o majoritate parlamentara.
In ce masura credeti ca presiunea strazii va contribui la declansarea alegerilor anticipate? Credeti intr-o iarna sau o primavara la Bucuresti?
Nu intotdeauna presiunea strazii, oricat de rationala si de legitima ar fi ea, da roadele asteptate, iar intr-o democratie strada este un mod de exprimare a nemultumirilor, solutiile vin tot din spatiul politic. Vocea strazii poate fi invocata de opozitie, dar nu ar fi de dorit o schimbare determinata doar de strada. Asta ar insemna esecul democratiei, al clasei politice, le-ar de-legitima. Nu cred ca vrea cineva asa ceva. Ar fi rational sa raspundem acum cerintelor oamenilor si sa negociem o solutie politica, pe care sa o oferim cetatenilor nemultumiti. Nu as face analogii cu cele intamplate in Egipt sau in Tunisia, desi ar trebui sa ne dea de gandit ca multe dintre cauzele care au dus la revoltele din aceste tari se regasesc si la noi, in economie, in societate, chiar si in politica. Inca mai putem actiona asupra cauzelor, pentru a nu ajunge la o explozie sociala.
Care este cel mai mare pericol care ameninta Romania prin mentinerea situatiei actuale?
Cel mai mare pericol, in viziunea mea, vine din ignorarea unor procese care se petrec acum in Europa si care ne vor afecta viitorul infinit mai dureros decat actualele probleme cu care ne confruntam. Ma refer la noul Tratat de consolidare a disciplinei bugetare, care contine prevederi ce pot grefa grav dezvoltarea economiei si multe suferinte sociale. Nu trebuie sa ne grabim sa-l adoptam, doar pentru ca asa vrea Traian Basescu. Este nevoie de expertiza economistilor, de o dezbatere publica responsabila, in care cei ce vor fi impotriva tratatului sa nu se transforme in dusmani ai poporului. Reamintesc ca motivul strategic al aderarii noastre la UE a fost acela ca doar asa puteam accelera reducerea decalajelor istorice de dezvoltare. Si acum ce facem? Acceptam accentuarea lor? Ne taiem singuri craca de sub picioare?
Daca USL va castiga alegerile vedeti posibila o posibila coabitare cu Traian Basescu presedinte? Daca nu, care ar fi solutia? Suspendarea?
Coabitarea este posibila in Romania, chiar si cu Traian Basescu. Daca se va multumi cu rolul pe care i-l acorda constitutia. Altminteri, nimeni nu vrea neaparat suspendarea Presedintelui Romaniei. Revine Uniunii Social Liberale, daca va castiga alegerile, sa decida ce va face daca Traian Basescu isi depaseste atributiile. Dar sper ca va reveni la ratiune, ca nu va dori sa-si termine astfel mandatul. Doar Traian Basescu poate decide care va fi soarta sa.
Daca ar fi sa-i dati un sfat presedintelui Basescu, premierului Boc si PDL care ar fi acela? Dar USL, ce sfat i-ati da?
Tuturor le reamintesc cateva lucruri: societatile consensuale sunt mai bogate, mai prospere, mai eficiente si mai pasnice decat societatile in care confruntarea este mijlocul privilegiat de guvernare. Consensul presupune dialog si respect reciproc, protejarea minoritatii si respectul deosebirilor. Sfaturi nu dau. Pentru ca, si dupa atatia ani de politica, nu am convingerea ca pot da sfaturi altora.
