As fi dat la televizor bataturile jurnalistului parlit de la Caracal.
As fi arhivat imaginile acelea. Peste ani, le-as fi aratat cohortelor
de candidati la facultatile de jurnalism, cu capetele doldora de
„promptarese” de succes. Din miile de aspiranti la cea mai frumoasa
meserie din lume ar ramane, probabil, o mana de oameni. Ar fi aceia
care vor fi decis sa porneasca pe urmele celui care cotrobaia
Bucurestiul fara o letcaie in buzunar, in cautarea marelui reportaj.
As fi dat la televizor bataturile jurnalistului parlit de la Caracal. As fi arhivat imaginile acelea. Peste ani, le-as fi aratat cohortelor de candidati la facultatile de jurnalism, cu capetele doldora de „promptarese” de succes. Din miile de aspiranti la cea mai frumoasa meserie din lume ar ramane, probabil, o mana de oameni. Ar fi aceia care vor fi decis sa porneasca pe urmele celui care cotrobaia Bucurestiul fara o letcaie in buzunar, in cautarea marelui reportaj.
Nu stiu daca Marius Tuca mai are azi bataturi. Cert este ca a ajuns sa conduca cel mai bun ziar din Romania.
Ca in prima zi de scoala, dar cu aerul ca dai bacalaureatul
- Q Magazine: Cum a fost ziua aceea de 7 iunie 1993?
Marius Tuca: Aaa, pai cine mai stie? O zi in care credeam ca o sa rastorn pamantul, era o zi in care credeam ca toata lumea este a mea, era o zi in care ma credeam buricul pamantului, dar, in egala masura, debutantul perfect in meseria asta. Era o zi in care eram reporterul frenetic, dar si omul care voia sa aiba ziarul sau, condus de el, cu un milion de cititori. Era ziua in care orice mi se parea posibil si fiecare lucru era atat de greu de facut. Era o zi in care puteam sa cuceresc lumea, dar imi era foarte greu sa imi dau seama care e lumea si ce inseamna lumea. A fost, pana la urma, ziua de nastere a „Jurnalului National” si, intr-un fel, si ziua mea de nastere, ca sef de ziar. Imaginati-va ca in „Jurnalul National” am inceput cand nu implinisem 26 de ani... Am fost cel mai tanar redactor-sef de ziar.
E ca in prima zi de scoala, dar cu aerul ca dai bacalaureatul. Ca in prima zi de facultate, dar cu aerul ca deja iti dai doctoratul. 15 ani in care proprietarul Dan Voiculescu ne-a lasat sa facem ziarul ca si cand ar fi fost al nostru, ca si cand ar fi fost al meu. Sunt tot soiul de sentimente amestecate legate de 15 ani, si asta pentru ca sunt 15 ani din viata ta, inainte de orice. Si, cum nu exista decat o singura viata si 15 ani sunt 15 ani din viata ta, pana la urma iti dai seama in ce mare masura si in ce importanta masura ziarul a fost viata ta.
- Ce s-a intamplat atunci, in 2004, cand ati hotarat ca trebuie sa fiti cei mai buni? Ca trebuie sa faceti din „Jurnalul National“ numarul 1?
In 2004 s-a intamplat ca trecusera aproape 9 ani de emisiune si, cumva, se termina un ciclu in ceea ce priveste viata mea de realizator de televiziune (chestia asta cu „realizator” nu-mi place). Din momentul ala de care ma intrebi, am trecut la ideea ca „Jurnalul National” sunt eu. Tot ceea ce insemnam eu atunci, toata experienta mea in meseria asta, toata nebunia mea, toata fantezia mea a fost transferata printr-o transfuzie generala in „Jurnalul National”. Practic, eu am devenit al „Jurnalului National”, eu m-am transformat in „Jurnalul National”. Si stiintific, si literar vorbind, a avut loc o transformare totala sau o contopire totala intre „Jurnalul National” si Marius Tuca.
Saptamana viitoare veti putea citi varianta integrala a
interviului acordat de Marius Tuca revistei Q Magazine.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
