Matei Bucur Mihăescu: În România, tinerii s-au săturat de promisiuni

Cunoscut publicului de când avea 11 ani, Matei Bucur Mihăescu, fără să abandoneze muzica, a pornit pe încă un drum: cel al politicii. Ce-l mână în luptă, care sunt proiectele unui tânăr căruia talentul și munca i-au asigurat un viitor luminos, dar care la 20 de ani vrea să facă ceva şi pentru alţii, aflați din primul interviu pe care l-a dat şi ca muzician și ca om politic.

Sabina Iosub: Matei, cum a apărut pasiunea ta pentru muzică?
Matei Bucur Mihăescu: A apărut foarte devreme, pe la 5 ani în casa bunicului meu care a fost un compozitor de muzică ușoară din generația de aur, autorul unor șlagăre, care a încântat nu doar generația lui ci și acum. Iar el având în casă un pian, probabil ca orice copil la vârsta aceea, am început să mă joc cu acel pian, iar el și-a dat seama ca aș putea avea talent. A chemat o profesoară de pian care avea experiență în domeniu, deci mai obiectivă, să-și dea cu părerea legat de talentul meu, ea a confirmat și practic așa a început totul. Am dat admiterea la liceul de Muzică George Enescu în clasa I, pe atunci erau niște testări destul de riguroase chiar pentru un copil de 6 ani.

Sabina Iosub: Îți aduci aminte emoțiile de atunci?
Matei Bucur Mihăescu: Îmi aduc aminte emoțiile de la fiecare eveniment muzical pentru că, chiar și acum când am căpătat ceva experiență, emoțiile sunt inerente. Am avut noroc pentru că sunt constructive de fiecare dată.

Sabina Iosub: Te ajută?
Matei Bucur Mihăescu: Da, mă ajută, iar un artist fără emoții nu este artist.

Sabina Iosub: Putem spune că ai luat microbul din familie?
Matei Bucur Mihăescu: Da, acest microb a fost moștenit și sunt convins că acesta a fost un start foarte important. Bunicul meu atâta cât a apucat să prindă a fost mândru de mine și cred că dacă ar mai fi printre noi ar fi mândru în continuare.

Sabina Iosub: Ai compus vreodată cu gândul la el?
Matei Bucur Mihăescu: Multă lumea spune că în toate lucrările mele am preluat oarecum filonul melodic pentru că el era cunoscut ca un melodist, iar faptul că eu care scriu muzică clasică am fost oarecum comparat cu el și s-a simțit acel filon melodic inspirat de la bunicul meu a fost foarte important și este un lucru valoros.

Sabina Iosub: Când ai compus prima dată?
Matei Bucur Mihăescu: Am mai fost întrebat și de mult timp încerc să-mi aduc aminte care a fost prima lucrare. Au venit foarte firesc din nevoia de a exprima trăirile muzicale, deși vârsta era foarte fragedă, undeva la 7 -8 ani, dar fiind implicat de atunci și făcând totul cu pasiune procesul acesta de compoziție a venit oarecum firesc. Un artist se poate exprima mult mai ușor dacă este capabil prin compoziție. Sigur că partea de creație în interpretarea unor alte lucrări este foarte importantă, dar îți poți exprima mult mai bine trăirile muzicale prin compozițiile proprii.

Sabina Iosub: Ai avut timp și să copilărești?
Matei Bucur Mihăescu: Da, am avut timp, deși programul a fost întotdeauna încărcat. Părinții mei, toată familia, au avut grijă însă să nu fiu suprasolicitat, iar acum eu am grijă de asta și mai ales să fiu eficient în activitățile mele. Chiar și acum pot spune că am timp să ies cu prietenii, am timp de mine, dar sigur că intervalele astea de time-out sunt foarte mici pentru că așa e și normal. Programul e încărcat, așa era când eram și mai mic, acum e și mai rău.

Sabina Iosub: Câte compoziţii ai?
Matei Bucur Mihăescu: E greu și de cuantificat, așa cum spuneam că e greu să identific prima lucrare. Ca orice artist, mă apuc de foarte multe lucruri deodată din punct de vedere muzical. Niciodată nu am lucrat la o singură piesă o dată. Totdeauna mi-am planificat munca în acest domeniu al compoziției în așa fel încât să pot să termin și să lucrez la anumite compoziții deodată. Deci, la moment acesta ca să fac așa o trecere în revistă a lucrărilor care sunt gata aș zice că sunt undeva pe la 200 și ceva plus, probabil încă pe atât în lucru.

PRIMUL CONCERT, LA 11 ANI

Sabina Iosub: Cum a fost primul concert?
Matei Bucur Mihăescu: Prima apariție importantă în fața publicului și practic momentul meu de debut a fost în 2006 la vârsta de 11 ani pe scena Ateneului Român. Pe atunci eram doar copil și faptul că am ajuns pe scenă în fața unei săli arhipline îmi aduc și acum aminte o sală de 800 de locuri în care se stătea inclusiv în picioare, la 11 ani mă aflam în fața unui eveniment în care prezentam o serie de lucrări internaționale, a fost un recital de o oră și jumătate la pian în care prezentam un repertoriu foarte variat și foarte complex nu numai pentru un copil de 11 ani ci sunt lucrări abordate de pianiști internaționali de locul întâi. În a doua parte alături de orchestra operei am interpretat un concert pentru pian și orchestră de Johann Sebastian Bach o lucrare foarte complexă din multe puncte de vedere nu numai tehnic, dar și pentru concepție – Bach este unul dintre cei mai greu de asimilat compozitori – iar în finalul serii alături de orchestra Operei și de Corul Operei se cânta în premieră prima mea lucrare simfonică, lucrarea Reliefuri, o lucrare care are filon românesc deși este foarte amplă, implică 20-30 de persoane în cor și încă o dată pe atâtea în orchestră se păstrează acel filon românesc și de multe a fost comparat cu filonul românesc folosit de Enescu în lucrările lui Simfonice.

Sabina Iosub: De aici și felul în care lumea a început să-ți spună - Micul Enescu?
Matei Bucur Mihăescu: Da, probabil că este unul dintre considerente. Nu o să uit niciodată acea seară.

Sabina Iosub: Ţi-au tremurat atunci mâine pe clape?
Matei Bucur Mihăescu: Nu mai țin minte asta, dar țin minte bine și de multe ori mă amuz cu mama mea și cu prietenii, la un moment dat în momentul de pian solo mi s-a părut că văd pe scenă un cățel alb. Atât de bine l-am văzut că am întors capul. Povestind întâmplarea mi s-a spus o dată că acea viziune e posibil să fi fost îngerul meu păzitor și a fost așa o percepție filozofică foarte frumoasă.

Sabina Iosub: Ai simțit de atunci încoace aripa îngerului că este deasupra ta?
Matei Bucur Mihăescu: Am simțit că este ceva alături de mine în momentul în care mă aflu pe scenă pentru că dacă ar fi să cântărim foarte la rece toată răspunderea și implicarea pe scenă a unui artist, mai ales a unui artist care își asumă conducerea unei orchestre sau chiar și atunci când apare ca solist, dacă ar fi să avem un cuantum al acţiunilor care trebuie măsurate sunt atât de multe încât nu cred că se pot cuantifica. Dar mie mi-a mers bine, se pare că am reușit să le acopăr din punct de vedere al concentrării necesare, deci pot spune că cineva a avut grijă de mine și pot spune că a fost până acum foarte bine și de fiecare dată când am apărut pe scenă am apărut cu un act artistic foarte înalt și foarte apreciat de public.

Sabina Iosub: Care sunt cele mai importante momente artistice?
Matei Bucur Mihăescu: După concertul de debut, peste un an în 2007 iarăși am apărut în fața publicului cu un concert extraordinar la Sala Mare a Radiodifuziunii Române , unde erau o mie și ceva de persoane, un concert de 3 ore fără pauză în care lumea a ascultat și a apreciat fără să răsufle tot ceea ce s-a prezentat pe scenă. Cel mai important e că a fost primul concert în care s-a prezentat o integrală componistică a mea. Deci la vârsta de 12 ani eu reușeam să ţin de la lucrări pentru pian solo până la lucrări pentru orchestră simfonică și cor. Eu atunci am apărut tot în calitate de pianist, am interpretat un concert foarte greu de Mozart alături de Orchestra Radio după care s-au cântat lucrările mele alături de Corul Radio. Deci a fost o încununare a activității mele muzicale până la vârsta de 12 ani. Începând de atunci au urmat foarte multe concerte pe scene mai mari sau mai mici, toate importante, au început concertele în străinătate pentru că am avut ocazia să susțin recitaluri de pian pe scene foarte importante din Europa în cadrul unor instituții culturale de tradiție veche, pentru că aici se pot număra scene din Viena, Vilnius, Varșovia, Veneția. După câțiva ani am înființat și orchestra mea proprie, orchestra Cammerata care a pornit de la ideea că în muzică cel mai bine se creează și interpretează alături de persoanele apropiate. Și așa mi-a venit ideea să înfiinţez orchestra Cammerata care la vremea ei era formată din colegi de-ai mei de la liceul de muzică și studenți de la Conservator. Orchestra s-a bucurat de succes de la prima apariție în 2008, iarăși ce este important și deosebit la acesta orchestră este că de la apariție a interpretat numai lucrările mele. Pe măsură ce ele au devenit mai complexe s-a schimbat și formula orhestrei și componența, pentru că necesitând o experiență mai mare în exprimare am început să colaborez cu instrumentiști de la cele mai importante instituții muzicale din București și din provincie, iar la momentul de față sunt foarte puțini elevi și studenți în orchestră, de fapt nici nu știu dacă mai avem elevi, în schimb sunt unii dintre cei mai experimentați instrumentiști care activează în Orchestra Filarmonică, în orchestra Radio, instituțiile importante. Un lucru de apreciat spun eu din partea lor este că am reușit, deși mulți dintre ei nu au colaborat până la momentul când au ajuns la orchestra Cammerata, din 3 repetiții am reușit să ne unim și să respirăm împreună așa cum îmi place mie să zic și să creăm un moment artistic foarte unitar pentru că asta este targetul și încununarea supremă a unei orchestre să respire deodată și să iasă ceva unitar să se asculte unii pe alții. Ca și în sport o orchestră e o echipă, ne bazăm unii pe alții, iar dirijorul nu face altceva decât să controleze acest proces de respiraţie și de unitate.

AR TREBUI SĂ SE ACORDE MAI MULTĂ ATENŢIE ARTIŞTILOR ROMÂNI

Sabina Iosub: În acestă perioadă are loc festivalul Enescu. Spune-mi cât de important este, în opinia ta, acest festival pentru artiștii de aici.
Matei Bucur Mihăescu: Este foarte important că România a reușit să se expună cumva pe piața internațională cu acest festival. Ar fi fost și mai bine dacă nu era singurul eveniment pentru care România să fie recunoscută pentru că sunt multe alte activități muzicale pentru care artiștii din România ar trebui cunoscuți în străinătate. Dar, le luăm pe rând, festivalul a ajuns la a 22 ediție dacă nu mă înșel ceea ce iată că s-a atins un proces de continuitate – este și acest lucru foarte important. E important că avem artiști străini care sunt interesați să participe la acest festival iarăși este de menționat faptul că sunt orchestrele românești care ajung să lucreze cu dirijori importanți care vin și este un schimb de experiență foarte bun și benefic. Ce mi-ar plăcea mie să văd? Să se acorde mai multă atenție artiștilor români pentru că de bine de rău toți marii dirijori sau marile orchestre internaționale, toate sunt cunoscute în toată lumea și sunt bine mediatizate, dar artiștii noștri care de cele mai multe ori ating aceeași înălțime în performanță cu acești artiști internaționali sunt puţin mediatizați, mai puţin cunoscuți în lume, de aceea mi-ar plăcea chiar și-n cadrul acestui festival să nu uităm că suntem români, să nu negăm acel ușor sentiment de patriotism pentru că avem cu ce ne expune, avem ce prezenta, de mândrie și de faptul că totuși festivalul poartă numele poate celui mai important reprezentant muzical român din toate timpurile. Și atunci să nu uităm, să nu negăm că e român, iar George Enescu era cunoscut pentru faptul că susținea artiștii români și susținea prin creația lui valorile autentice muzicale românești pentru că în toate compozițiile lui filonul românesc, așa cum spuneam, este prezent. Dacă avem influențele românești în creația lui Enescu de ce să nu avem accente puternice românești și-n festivalul Enescu.

Sabina Iosub: Nu este prima dată când vorbim despre asta, ai decis că nu vei pleca din țară. De ce? Ai primit oferte și le-ai refuzat?
Matei Bucur Mihăescu: Da, încă de la vârste fragede am avut ocazia să studiez în străinătate, la 10 sau 11 ani am primit oferta de a studia la Conservatorul din Viena ceea ce nu e puțin lucru. Mai apoi ofertele au venit și din Rusia și în general pe unde am concertat primeam oferte de a studia acolo chiar de la o vârsta fragedă, iar sistemul lor de învățământ este făcut în așa fel încât puteam ajunge chiar de la aceea vârstă să studiez la un nivel foarte ridicat din punct de vedere educațional ceea ce la noi nu, sunt pașii care trebuie respectați foarte riguros, un sistem de educație riguros și oarecum, nu știu, mă feresc să-i spun învechit. Cu toate acestea am considerat că cel mai bine mă pot exprima tot acasă pentru că unui artist îi trebuie un cadru benefic de exprimare. și unde-i cel mai bine și mai comod oarecum, dacă nu acasă? Ăsta a fost primul considerent. Al doilea considerent a fost că deși sistemul de învățământ este oarecum atemporal, avem profesori valoroși. România se bucură de profesori valoroși în toate domeniile. Eu am avut ocazia să lucrez și să învăț și învăț în continuare de la niște profesori importanți și prin experiența lor, prin activitatea lor și atunci de ce ar fi trebuit să plec din România când aici mă pot dezvolta. Și iată că nu am greșit pentru că până acum am reușit să-mi dezvolt cariera muzicală așa cum mi-am dorit, am reușit să-mi realizez mare parte din targeturi și din evenimente și din activitățile pe care mi le propuneam . Încă sunt convins că-n România voi putea să-mi ating acel apogeu de carieră spre care aspir.

PASUL SPRE POLITICĂ

Sabina Iosub: Ești de atâția ani membru în clubul de excelență al Fundație Dan Voiculescu. Ce a însemnat , în mod real, pentru tine experiența de acolo?
Matei Bucur Mihăescu: În mod real, am realizat niște parteneriate foarte importante și care prin proiectele realizate în cadrul acelor parteneriate s-au bucurat de un succes mare și răsunător la public pentru că mare parte din concertele pe care le-am realizat au fost în parteneriat cu Fundația Dan Voiculescu și nu este decât de apreciat faptul că există fundații particulare care se implică în realizarea unor astfel de proiecte, care se implică social foarte activ în tot ce înseamnă proiectele de acest gen și care nu în ultimul rând sprijină arta și artiștii români. Este numai de apreciat și tocmai de aceea spun că a fost un succes și pentru public tot ce am realizat împreună cu ei, dar și pentru mine cel care crede că în România încă se pot susține artiștii și se poate realiza un drum frumos în viață dacă accesezi prin profesia ta un segment oarecum de nișă.

Sabina Iosub: Ai făcut un pas mai departe, cumva dincolo de muzică, spre politică.
Matei Bucur Mihăescu: Este un pas important spre politică și prin poziția mea în cadrul Organizației de Tineret a Partidului Puterea Umanistă Social Liberal, unde sunt președinte interimar . Mi-am asumat faptul că în România tinerii s-au săturat de promisiuni. Eu personal m-am săturat de promisiuni!

Sabina Iosub: Nu numai tinerii s-au săturat de promisiuni, dar tinerii pot să și facă ceva. Ce crezi că poți face tu ca să duci la o schimbare în bine a societății?
Matei Bucur Mihăescu: Procesul acesta de schimbare în bine a societății este foarte complex și implică foarte multă muncă dedicată pentru un astfel de target. Consider că fiecare dintre noi poate contribui activ la acest proces tocmai prin realizarea unor pași în viață care să implice seriozitate, să implice dedicație și muncă. E important ca fiecare să acționeze în domeniul care-l pasionează, tinerii să nu mai facă compromisuri de niciun fel. Pentru acest lucru trebuie creat și un cadrul propice pentru dezvoltare. Tocmai de aceea am ales să mă implic și-n politică pentru că eu, încă din proiectele mele artistice, am încercat să sprijin și să susțin tinerii aspiranți la o carieră pe atunci doar în domeniul muzical pentru că acolo activam și este cunoscut faptul că la majoritatea concertelor mele am avut întotdeauna invitați colegi chiar mai mici ca vârstă decât mine care doreau să se afirme și am căutat cât am putut să le ofer cadrul să se exprime. Asta voi încerca să fac, desigur la un alt nivel și diversificând planurile profesionale și în politică. Asta încerc să realizez și consider că prin implicarea mea și a altor tineri care au aceleași aspirații, prin implicarea activă cumva în modelarea proceselor acestea sociale de start-up în carieră și de consultanță și asistență în cariera profesională a tinerilor se poate cumva ajunge cu pași mici dar siguri la acel proces de modernizare a societății, pentru că o societate se modelează tocmai prin evoluție. Evoluţia înseamnă ca generaţiile tinere să contribuie cumva la procesul de îmbunătățire socială. Şi atunci dacă nu clasa politică încearcă, sau va încerca să îmbunătăţească acest proces, atunci cine?

CLUB M

Sabina Iosub: Ce e Club M?
Matei Bucur Mihăescu: Este un proiect de țară, este proiectul meu, dar este un proiect de țară. Club M este un parteneriat strategic al tinerilor români de pretudindeni pentru că ţin foarte mult să mă adresez și tinerilor care nu se află în România. Sunt foarte mulți, așa cum știm, tineri foarte buni în meseriile lor care au ales să plece din România. Au considerat că se pot afirma mai bine și pot duce o viață mai bună peste hotare, ceea ce este bine din toate punctele de vedere. Tocmai de aceea aceste parteneriat strategic, această instituție de susținere socio-profesională pe care am gândit-o sub numele de Club M îi va susține și pe cei care au ales să nu activeze în România. Nu trebuie să uităm că ei fac parte din societatea românească că trebuie ajutați la fel de mult ca tinerii care au decis să rămână în România, tocmai pentru a realiza ceva în viața lor personală, dar și pentru a reprezenta cu cinste în străinătate faptul că sunt români și să fie apreciați la justa lor valoare, să nu mai fie preconcepții ale străinilor legate de ce se întâmplă în România și să fim tratați la nivelul obiectiv profesional la care ne aflăm. Revenind la club M, această instituție de susținere socio-profesională se va ocupa tocmai cu aceste proceduri de start-up în carieră cu această asistență profesională prin întâlnirile de lucru pe car ele vom avea prin activitățile sociale pe care le vom dezvolta. M-am gândit că această instituție de susținere reciprocă va fi un mediu foarte bun de activitate pentru tinerii care sunt întreprinzători, tinerii care vor să realizeze ceva și care vor să-și construiască un viitor stabil. În România exact asta este problema, iar societatea românească este într-un proces de căutare. Eu așa consider, că aceasta cvasi instabilitate socială este datorată unui proces de căutare și unui proces instabil încă de dezvoltare.

Sabina Iosub: Cine poate veni în acest club?
Matei Bucur Mihăescu: Clubul este adresat tuturor tinerilor care se află în România sau nu, limita de vârstă este de 45 de ani dar nu este o limită strictă dacă sunt persoane care au peste 45 de ani, dar vor să se implice activ în aceste activități pe care noi le vom dezvolta pot fără probleme să ni se alăture, ei vor fi practic o sursă de inspirație. După 45 de ani deja putem spune că un om și-a croit un drum în viață a ajuns la un anumit nivel în carieră şi poate să fie un exemplu pentru tinerii aspiranți în carieră care doresc să aibă o situație similară cu cei care au reușit pentru că asta este, spun eu, targetul tuturor tinerilor: să-și întemeieze o familie să aibă un job stabil din care să-și câștige o existență comodă. Asta avem și ca obiectiv să realizăm un cadru social comod de existență și din punct de vedere profesional și financiar. Tocmai de aceea ne adresăm tinerilor pentru că ei sunt cei care vor dezvolta în anii ce urmează acest cadru. Singura condiție de acceptare în cadrul clubului este ca toți tinerii care vor face parte să fie dedicaţi acestui proces, să fie niște tineri întreprinzători și dornici să se afirme și să realizeze ceva în viață.

Sabina Iosub: Primul proiect_
Matei Bucur Mihăescu: Primul proiect există deja, odată cu lansarea clubului care a avut loc săptămâna trecută la Teatrul de Operetă și Musical Ion Dacian, locație care nu a fost aleasă întâmplător pentru că așa cum știți noul sediul al Operetei este singurul edificiu cultural construit în România după revoluție. Hai să fim serioși, majoritatea instituțiilor de cultură în România se străduiesc să supraviețuiască ceea ce este foarte neplăcut. Faptul că s-a reușit construirea unui astfel de sediu care este foarte bine dotat este o realizare în sine. Prin parteneriatul cu Compania Națională de Operă, Operetă și Balet am organizat această lansare a clubului care s-a materializat printr-o seară foarte frumoasă în care și eu, pentru că niciodată nu voi uita de unde am plecat și care este activitatea mea de bază, am oferit un concert primilor membri înscriși în clubul M alături de orchestra și corul Cammerata, au fost aproape 90 de artiști pe scenă, un repertoriu format tot din lucrările mele. Practic a fost și așa un mic exemplu de unitate din punct de vedere artistic - și orchestra este o echipă așa cum trebuie să fim noi ca tineri în realizarea obiectivelor indiferent care sunt acelea. În cadrul acestui eveniment a fost prezentat și primul proiect al clubului, o stagiune muzicală intitulată Cavalerii Muzicii. De ce am gândit acest concept? Sunt încă instituții și persoane fizice în România care susțin muzicienii români - prin stagiunea aceasta am încercat să creem un cadrul de recunoaștere a acestor oameni sau instituții importante care susțin artiștii. Cum? Oferindu-le titlul onorific de Cavaler al Muzicii pentru susținerea și activitatea de susținere a culturii românești. În acea seară am premiat chiar instituția care ne-a găzduit, urmând ca în fiecare lună până la sfârșitul anului să premiem câte o personalitate sau câte o instituție care susține cultura românească. Acesta este primul proiect al clubului și care s-a bucurat de un feedback extraordinar de pozitiv așa cum a fost salutată și inițiativa clubului - la acest moment avem mulți tineri înscriși și câteva mii interesați. Ca să fiu sincer în acest cadru în care ne aflăm nici nu mă așteptam ca o asemenea inițiativă să fie atât de bine primită. Asta încerc și prin activitatea mea artistică, să dovedesc faptul că există tineri serioși în România, iată am avut 85 de artiști din care unii sunt tineri și sunt încă în procesul de educație iar ceilalţi sunt realizați și au în spate o carieră de 20, 30, 40 de ani, și am oferit un exemplu celor care vor să se înscrie în club că se poate realiza ceva și uite că puteam avea în viață și activități frumoase, plăcute pentru că încercăm să trăim într-un cadru propice unor astfel de activități. Înainte de concert am prezentat și membri Consiliului de Onoare al Clubului pentru că am gândit acest club ca o instituție de susținere și pentru orice proces de inițiativă întotdeauna trebuie să existe niște garanți, niște mecena pentru cei care vor să realizeze ceva. Am avut onoarea ca din acest consiliu să facă parte personalități care au răspuns invitației mele și se vor implica în proiectele clubului, iar consiliul este format numai din oameni care au realizat ceva în viață care se află acum pe niște poziții profesionale foarte importante – ambasadorul Ion Goriță, Alteța Sa Mihai de Laufenburg care este un promotor al activităţilor de susţinere socială și se implică activ în susţinerea familiilor cu probleme ca să enumăr doar două dintre persoanele din Consiliul de Onoare care se vor implica și sunt convins că vor ajuta prin experiența lor tinerii care încearcă să se afirme în cadrul Clubului,

Sabina Iosub: Unde te vezi peste 10, 15, 20 de ani?
Matei Bucur Mihăescu: Am mai fost întrebat acest lucru și acum 10 ani și am spus că tot în România. Și așa va fi și peste 10 ani.

Sabina Iosub: Făcând ce? Muzică, politică, conducând o țară?
Matei Bucur Mihăescu: Conducând propria activitate și în al doilea rând da, muzică și politică. Muzică în primul rând, pentru că acesta este parcursul meu profesional asta am început, iar la pensie tot ca muzician mă duc, dar și politică pentru că așa cum compoziția a fost nevoia firească de afirmare într-un cadru muzical, politica este un proces de afirmare și o treaptă mai înaltă de afirmare în cadrul social. Deci iată că oarecum a venit acest pas firesc. De multe ori am fost întrebat de ce, eu sunt student și la Universitatea de Muzică ,dar și la facultatea de Științe Politice și de multe ori am fost întrebat dar ce legătură au una cu alta. Teoretic poate nu au nicio legătură, dar practic au pentru că și politica poate fi făcută tot ca o artă, iar arta este un proces frumos. Așa ar trebui să fie și politica.

Sabina Iosub: Ai un mesaj pentru cititorii Jurnalului Naţional?
Matei Bucur Mihăescu: Da, mai ales că sunt mulți și e important ca toată lumea să fie conștientă că prin propria implicare în societate se pot realiza acele deziderate naționale pentru că toată lumea își dorește să avem o societate care să fie modernizată, eficientă, dar pentru asta trebuie să fim conștienți că fiecare dintre noi trebuie să implice activ profesional și social.