Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rodica Vlaicu, mediator din anul 2011, a avut inițiativa înființării primului tribunal permanent de arbitraj instituționalizat din România și se zbate să promoveze instituția medierii. România are experți care pot face lucrurile să meargă, în ciuda piedicilor de zi cu zi, iar medierea ar fi o soluție foarte bună pentru zeci de mii de români care își caută dreptatea prin tribunale. Mediatorul Rodica Vlaicu explică de ce este foarte avantajos să apelăm la mediere.
■ Jurnalul Național: Ce ar trebui să știe românii despre instituția medierii?
■ Rodica Vlaicu: Medierea este foarte importantă pentru societatea românească, în primul rând pentru că poate să contribuie la reducerea numărului mare de dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Apoi, și pentru cetățeanul de rând, care poate să-și rezolve, într-o perioadă foarte scurtă și cu costuri reduse, un conflict, o neînțelegere pe care o are cu familia, cu vecinii, cu autoritățile, cu angajatorul și așa mai departe. Este o instituție benefică societății românești.
■ Jurnalul Național: Ce probleme au fost în legătură cu legislația?
■ Rodica Vlaicu: S-a încercat în 2012 modificarea și completarea Legii 192/2006 privitoare la mediere şi organizarea profesiei de mediator, însă nu s-a reușit acest lucru. Mai mult, în cursul anului trecut, ne-am confruntat cu două decizii ale Curții Constituționale. La ora aceasta se poate spune că avem un cadru normativ lacunar, incomplet, care trebuie fie modificat și completat, fie ar fi necesar să elaborăm o nouă lege a medierii. Eu cred că ar fi nevoie de o nouă lege.
■ Jurnalul Național: Care este istoricul acestei legi a medierii?
■ Rodica Vlaicu: Legea 192 a fost redactată în anul 2006. De atunci a trecut prin mai multe modificări și completări. Fiecare nou Consiliu de mediere și-a adus aportul la modificarea și completarea acestei legi.
■ Jurnalul Național: Ce face mediatorul în procesul de justiție?
■ Rodica Vlaicu: Sunt două aspecte care trebuie lămurite: părțile pot să parcurgă ședința de mediere și înainte de a se pune un caz pe rolul unei instanțe. Avem o mediere extrajudiciară, care chiar poate aduce un plus de bine, pentru că în instanță se reduce numărul dosarelor. În situația în care acordul se referă la un litigiu care necesită o hotărâre judecătorească, precum transferul dreptului de proprietate, atunci putem solicita instanței competente să dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea părților. Mai există medierea judiciară, atunci când un litigiu se află deja pe rolul unei instanțe judecătorești și mediatorul intervine. Părțile apelează la un mediator și, dacă reușesc să ajungă la o înțelegere, se reduce foarte mult timpul de soluționare a cauzei. La primul termen, instanța ia act de acordul de mediere, verifică îndeplinirea condițiilor de formă și fond și pronunță o hotărâre care cuprinde întru totul voința părților.
■ Jurnalul Național: De ce sunt puțini românii care apelează la mediator?
■ Rodica Vlaicu: Cred că este vorba de o lipsă de promovare. Nu s-a lucrat suficient la consolidarea instituției. O instituție la început de drum are nevoie de un cadru adecvat, de parteneriate cu alte instituții.
■ Jurnalul Național: Ce v-a determinat să înființați tribunalul arbitral?
■ Rodica Vlaicu: Motivaţia deschiderii tribunalului de arbitraj a fost dorinţa de a veni în sprijinul cetăţeanului cu o alternativă la instanţa de judecată. În toamna anului trecut, pe 12 septembrie, am deschis Tribunalul permanent de arbitraj instituționalizat, o instituție permanentă de arbitraj care poate soluționa o gamă largă de litigii civile și latura civilă din cauzele penale. Tribunalul permanent de arbitraj recomandă și susține medierea. În regulile de procedură ale tribunalului permanent de arbitraj instituționalizat se regăsesc două articole foarte importante. Articolul 9 prevede obligația de a recomanda în toate cauzele medierea, iar articolul 97 reglementează procedura de încuviințare a acordurilor de mediere, în situația în care părțile au reușit să încheie o înţelegere. Avem și o facilitate pentru cei care parcurg procedura de mediere, în sensul că restutuim 30% din taxa de timbru plătită pentru instanța arbitrală. Pe de altă parte, judecătorii de la Curțile de apel și de la Tribunalul București au un număr foarte mare de dosare, uneori peste 80 de dosare pe zi. Este foarte greu să reții un volum atât de mare de date. Mi-e greu să cred că un judecător reține amănuntele din 80 de dosare în aceeași zi. Sunt multe dosare care se judecă în Camera de consiliu și s-ar putea spune că sunt mai ușor de judecat. Un tribunal de arbitraj poate să reducă numărul acestor dosare și să le dea posibilitatea părților să se judece în condiții mult mai bune.
■ Jurnalul Național: Din punctul de vedere al costurilor, care variantă ar fi mai avantajoasă?
■ Rodica Vlaicu: Cea mai avantajoasă variantă ar fi ca un litigiu să fie pus pe rolul tribunalului arbitral, care practică taxe mult mai mici decât instanțele judecătorerști, aproape la jumătate, iar dacă intervine și un acord de mediere, din jumătate se mai primeşte înapoi 30%. Un litigiu se poate rezolva, astfel, cu niște costuri foarte mici. Se elimină o serie de cheltuieli, cum ar fi cele legate de expertize și contraexpertize, în anumite situații, părțile nici nu mai au nevoie de avocat. În situația în care părțile se înțeleg, nici nu mai ajung la căile de atac. Taxa este de jumătate din taxa plătită pentru investirea instanței de fond.
■ Jurnalul Național: Deci medierea costă mai puțin decât avocatul.
■ Rodica Vlaicu: Reduce o serie de costuri și timpul pe care părțile îl alocă rezolvării conflictului. Dacă un litigiu ajunge pe rolul unei instanțe, se pargurg patru, cinci termene, timp în care părțile stau în sala de judecată, în loc să meargă la serviciu. Apoi, costurile de transport, costurile cu apărătorii, costurile cu expertizele... sunt foarte multe lucruri care implică partea financiară, lucruri care s-ar elimina prin mediere.
■ Jurnalul Național: Care este legătura între mediere și tribunalul arbitral?
■ Rodica Vlaicu: Pentru mine, ambele aspecte sunt importante, făcând parte din familia căilor alternative de soluționare a conflictelor. Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, deschis la Târgovişte este singurul în care avem arbitri profesioniști. Există curţi de arbitraj pe lângă Camera de comerț și industrie, dar arbitrii care activeaza acolo nu au statut de arbitri profesioniști. Noi suntem singurii. La Camera de comerț și industrie s-au soluționat doar cazuri comerciale, în timp ce noi abordăm întreaga paletă a litigiilor civile, înclusiv partea civilă din cauzele penale.
■ Jurnalul Național: Cum poate deveni cineva arbitru profesionist?
■ Rodica Vlaicu: Prin examen. Și la Institutul național de magisratură, și la Institutul pentru pregătirea avocaților și pentru practicienii în insolvență se intră cu un examen. Intenţionăm să înființăm, la toamnă, o școală de formare a arbitrilor. Acum au venit alături de noi juriști și economiști care au susținut un examen de admitere din Codul de procedură civilă, mai precis, din Cartea a IV-a, privitoare la arbitraj, pentru că are dispoziții în acest sens Codul de procedură civilă. Se face și un interviu înainte de a se da examenul. Se alcătuiește un dosar, unde se verifică persoana, din punct de vedere a stării de sănătate. S-a cerut o adeverință medicală, din care să rezulte că fiecare candidat este clinic sănătos, nu este în evidență cu boli neuropsihice, neurovegetative... Vă dați seama, noi dăm o hotărâre definitivă. Tranșăm probleme foarte importante și hotărâm în anumite privințe viața unor oameni, deci avem nevoie de aviz psihologic. Apoi, am solicitat un cazier judiciar, ca să ne convingem. Ne-am luat un minimum de garanții, pentru că sunt foarte multe persoane care știu carte, dar au probleme la alte capitole. Am încercat să primim oameni competenți, profesioniști, dar care prezintă și garanții medicale, de corectitudine și așa mai departe.
■ Jurnalul Național: Unde se formează arbitrii profesioniști?
■ Rodica Vlaicu: Noi acum desfășurăm activități de pregătire profesională. Nu sunt contra cost. În componența corpului de arbitri avem un fost judecător, profesori universitari de la faculatățile de drept, de management, avem doctori în drept. Toți acești oameni contribuie la pregătirea corpului de arbitri.
■ Jurnalul Național: Câți arbitri profesioniști sunt în acest moment în România?
■ Rodica Vlaicu: Sunt 34, dar câțiva sunt suspendați temporar, fiind incompatibili deocamdată, prin funcțiile publice pe care le dețin.
■ Jurnalul Național: Ce performanțe aveți ca mediator?
■ Rodica Vlaicu: Am început activitatea de mediator în anul 2011. Sunt unul dintre mediatorii care lucrează uneori 10-12 ore pe zi. Din punct de vedere al performanțelor, aș spune că am participat la circa 300 de medieri, am promovat instituția medierii prin numeroase acțiuni, conferințe, seminarii, mese rotunde, în parteneriat cu diverse instituții și autorități. Din punct de vedere al medierilor, pot spune că am accesat întreaga paletă de medieri, pornind de la conflictele de familie și cele din zona comercialului, conflictele de muncă și cele privitoare la cauzele penale. Toate acestea au făcut obiectul unor ședințe de mediere. Le recomand românilor să apeleze cu încredere la mediator, pentru că pot să-şi soluţioneze conflictele cu celeritate şi cu costuri reduse.
