Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mircea Miclea, ministrul Educatiei si Cercetarii, prezinta modificarea si criteriile ciclurilor invatamantului superior: 3+2+2 (licenta, masterat, doctorat)
|
|
|
|
|
CONVINGERI. Universitatile bune vor fi cele cu merite
in cercetarea stiintifica, declara ministrul
|
Jurnalul National: O schimbare incontestabila in raportul trecut comunist-prezent este extensia invatamantului superior. Nu cumva este si aceasta o remanenta a trecutului? Inainte de 1989 a intra la facultate insemna reusita in viata. Intelectualul - reprezentat si ca "omul cu mapa" - era atunci cineva care beneficiaza de prestigiu, oarecum subventionat de muncitorii si taranii care muncesc mai din greu. Nu cumva goana de-acum dupa diplome universitare se alimenteaza din aceste viziuni derivate din ideologia trecutului?
Mircea Miclea: O tendinta de masificare a invatamantului superior se intalneste peste tot in lume dupa â90. In unele locuri a inceput dupa â85. Pe de alta parte, e adevarat ca mai ales in primii ani dupa â89 a fost aceasta idee - pe care au mostenit-o copiii de la parintii lor - ca, daca faci o facultate, dintr-o data, poti sa muncesti mai putin sau sa fii domn. Acum insa avem nevoie atat de un invatamant masificat, la nivelul primului ciclu de invatamant - ciclul de licenta, cat si de un invatamant elitist, la nivel de masterat. Pana in acest an, cam cati studenti intrau in facultate atatia ieseau.
La masterat se face specializarea
Ce va fi licenta si ce masteratul?
Acum, dupa ce am luat decizia de implementare a procesului Bologna, s-a segmentat sistemul universitar in doua cicluri. Cel de licenta s-a redus de regula de la 4 la 3 ani, iar cel de masterat a crescut de la 1 an la 2 ani. Avem nevoie de ambele tipuri. Studiile OECD arata ca intr-o economie dezvoltata bazata pe cunoastere, cum spun ei, aproximativ 50% din locurile de munca vor fi ocupate de absolventii cu "Bachlor degree", deci ceea ce noi numim licenta. Prin urmare avem nevoie de o masificare, dar in acelasi timp avem nevoie de un invatamant elitist.
Comuna din România unde cresc pietrele, la propriu: Ce sunt trovanții și cum arată locul spectaculos vizitat anual de mii de turiști
Citește pe Antena3.ro
Spuneti ca 50% din populatia activa va avea licenta. Daca apelam putin la statistica, vom constata insa ca in Romania absolventii de liceu se transforma aproape in totalitate in studenti.
Este clar ca cifra de scolarizare pe care o ofera universitatile deja de anul trecut a depasit cererea din partea absolventilor de liceu.
Si ce vom face?
Vom avea un invatamant masificat la baza, dar invatamant de elita la varf. Clar ca va fi de elita, pentru ca selectia se face pe baza de examen. Ca si in Uniunea Europeana si in Statele Unite, posesia unei diplome de master iti va da dreptul la cercetare si la specializare avansata. Specializarile nu se mai fac la nivel de licenta, de aceea a fost si decizia de a renunta de a pune accentul pe specializari la nivel de licenta si de a merge pe domenii largi de studiu. Specializarea se face la masterat. Masteratul va deveni mai atractiv, pentru ca este locul unde faci specializarea de varf si unde incepi cercetarea. Intrandu-se pe baza de examen, ciclul va deveni elitist.
In ce raport vor fi locurile elitei de la master in raport cu primul ciclu de trei ani din invatamantul superior?
In anul acesta am alocat cu 20% mai multe locuri pentru masterat tocmai ca sa aratam importanta masteratului, dar in viitor ponderea masteratului fata de licenta va fi cam de jumatate.
Prin urmare, daca la o anumita facultate termina 200 de studenti anul III, abia 100 din ei vor intra la master.
Abia...
Cercetare = calitate
Nu credeti insa ca se vor produce din nou bulversari din cauza acestui raport nefiresc pe care il avem in invatamantul superior? Suntem unici in Europa - dupa stiinta mea - cu institutii de invatamant superior particulare si de stat, in institutiile de stat locurile bugetate fiind la randu-le dublate de o linie cu plata. Am recreat, mi se pare, fenomenul stahanovismului. Mai periculos inca decat cel al anilor â50, pentru ca fictiunea "realizarilor" se raporteaza la nivelul specializarilor de varf.
Sunt de luat in seama modalitatile sale de ingradire si de asigurare a calitatii. Deja elaboram un ordin de instalare a mecanismului de asigurare a calitatii in interiorul universitatilor. Cel putin locurile de masterat vor fi date cu dedicatie numai in acele universitati unde exista o baza de cercetare si unde se face cercetare de calitate.
Sa intelegem atunci ca, pentru calitate, cercetarea va fi criteriul fundamental?
Cel putin pentru alocarea locurilor la masterat!
Cine va finanta cercetarea intr-o economie ca a noastra?
Am impresia ca proasta finantare a cercetarii este o falsa problema. Sigur, trebuie o substantiala alocatie din fondurile de la buget pentru cercetare. In momentul de fata se aloca pentru cercetare de la bugetul national 0,21%. Noi trebuie sa ajungem, potrivit cerintelor din Uniunea Europeana si angajamentelor noastre fata de Uniunea Europeana, la minimum 1% din 1 ianuarie 2007. Sunt insa bani pentru cercetare, in Uniunea Europeana, foarte multi. Din banii pe care noi ii dam Uniunii Europene pentru cercetare - in programele cadru 6 si 7 - nu recuperam decat 18%.
De ce?
Pentru ca cercetarea de la noi nu este suficient de performanta. Banii pentru cercetare se dau pe baza de competitie. Daca esti extrem de competitiv, iei bani. Sunt mai multe cauze pentru absorbtia aceasta a noastra redusa. Una dintre cauze este faptul ca temele noastre de cercetare nu sunt sincronizate cu cele europene, iar fondurile europene sunt pe teme de cercetare legate de dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere. Trebuie sa facem o armonizare a temelor noastre de cercetare cu temele lor, daca vrem sa obtinem bani din Uniunea Europeana.
Restructurarea programelor
|
|
ANTIMEMORARE. Psihologul Mircea Miclea se impotriveste supraincarcarii cu informatie a elevilor
|
Cand si cum, de vreme ce tot invatamantul nostru romanesc functioneaza pe principiul memorarii?
Da, este mult prea multa informatie. Elevul nu are suficient timp sa-si contureze competentele, pentru ca este suprasaturat de informatie. Iar ceea ce trebuie facut este reducerea cantitatii de informatie care se preda in timpul orelor de curs. Adica trebuie mutat accentul de pe predare, pe invatare. Deci in ora de curs nu fac numai sa predau, ci fac exercitii, fac teme de casa, pe care le asist eu ca profesor, iar elevul le face in timpul orelor mele de clasa, fac proiecte impreuna cu elevul meu. Atunci, accentul se muta de pe predare, in ora respectiva, pe invatare. In final conteaza cat invata elevul intr-o ora, nu cat ii predau eu intr-o ora.
Aceasta o spune ministrul Educatiei si Cercetarii. Ce va face insa profesorul care in cele mai multe cazuri nu cunoaste o regula elementara a raportului memorare-uitare? Ma refer la acea curba a lui Ebbinghaus conform careia dupa doua saptamani se uita circa 80% din informatia memorata.
In urmatorul interval de timp vom reconsidera programa de la clasele a XI-a si a XII-a. O vom supune dezbaterii publice pe baza a doua principii de reconsiderare a ei. Primul: reducerea cu aproximativ 20% a continuturilor predate in clasele a XI-a si a XII-a, fata de situatia de acum. Al doilea principiu va fi ca aproximativ 20%-30% din orele dedicate pe un semestru unei discipline trebuie alocate pentru ca profesorul sa stimuleze invatarea elevului.
Conservatorism didactic
Daca ne raportam la studiile americane de psihosociologie, fermierii si profesorii sunt cele mai conservatoare categorii profesionale. Putem estima asadar ca profesorii nostri se vor opune si din dorinta conservarii normelor didactice...
Acesta este Ministerul Educatiei, nu este Ministerul Muncii. Functia sa este de a educa tanara generatie si de a face in asa fel incat sa fie bine educata, nu de a crea locuri de munca. Ministerul acesta nu are functia de a crea locuri de munca pentru profesori, ci are functia de a educa tanara generatie. Aceasta este optiunea mea fundamentala. Asa ca, fireste, in dezbaterea publica o sa fiu atent la toate opiniile, dar fluxul principal de opinie care ma intereseaza este din partea elevilor si din partea parintilor. Si nu din partea celor interesati sa conserve o cantitate mare de informatii in ore, pentru ca sa-si acopere timpul sau ca sa-si conserve normele ori manualele. Sigur, vor fi tot felul de atacuri si din partea unor edituri sau din partea unor entitati interesate de a-si conserva anumite tipuri de manuale s.a.m.d.
Ori nucleelor de decizie in cercetarea stiintifica. S-au creat si aici "tumori".
Am constatat. Incepem cu clasa a XI-a si cu clasa a XII-a. Acesta va fi primul pas. Dupa aceea vom lua toata curricula. Din clasa a V-a pana in clasa a XII-a trebuie schimbate toate disciplinele. E un efort care cere mult timp, nu se poate face de pe o zi pe alta. Dar inceputul il vom face cu partea de finalizare a studiilor, pentru ca, datorita reformarii invatamantului - trecerea lui la nivel de 10 clase - , acum trebuie reconsiderata programa pentru clasele a XI-a si a XII-a. Si atunci ne folosim de aceasta oportunitate tocmai in sensul reformarii ei.
De doua ori privat
Sa revenim la acest tip de invatamant bulversat, invatamantul superior, pe aceasta structura de doua ori dubla de invatamant privat. Nu vi se pare ca ar fi timpul sa intram intr-o anume normalitate?
Va spun care cred ca este solutia. Dar aceasta se poate implementa dupa ce avem mecanismele de asigurare a calitatii. Trebuie doua mecanisme de asigurare a calitatii. In primul rand, in interiorul institutiei, la finalul fiecarui an, Comisia de asigurare a calitatii va face un raport in legatura cu asigurarea calitatii. Dar fiecare cadru didactic devine responsabil de asigurarea calitatii. Contractul institutional - adica banii pe care-i primesc universitatile - va fi conditionat de aceste mecanisme de asigurare a calitatii din interiorul universitatilor. Deci avem prima categorie de mecanisme - cea intrainstitutionala. A doua categorie, externa institutiei - o agentie de asigurare a calitatii care va verifica daca raportul de autoevaluare a calitatii institutiei respective corespunde cu realitatea din institutia respectiva. In functie de aceasta se vor lua deciziile. Dupa ce s-au creat aceste mecanisme de asigurare a calitatii in interiorul tuturor universitatilor, beneficiarul este informat unde se face calitate si unde nu. Ministerul nu mai trebuie
atunci sa bugeteze universitati la care ponderea capitalului este de stat sau universitati private, ci da vouchere studentilor. Da un voucher, si studentul merge unde crede ca este calitatea mai buna, indiferent de forma capitalului.
Planificarea si controlul au fost mecanismele statului socialist. Oamenii au devenit magistri - indiferent de ierarhia sociala - in raportari fictive. Sa adaugam la aceasta si raul ca avem prea multi studenti din categoria care asteapta "sa le cada" diploma cat mai usor...
Se va putea regla partial acest mecanism, ca nu cred ca este unul dintre cele bune! Sigur, universitatile de stat au recurs la taxe, pentru ca erau subfinantate. A inceput astfel o competitie pe potentiali studenti, si din partea universitatilor particulare, si din partea universitatilor de stat. O astfel de vanatoare de posibili studenti adesea deterioreaza standardul de calitate, datorita masificarii invatamantului. De aceea e nevoie de mecanisme de asigurare a calitatii. Acestea nu erau necesare, cand era vorba de un invatamant elitist. Pentru ca exista deja o autoreglare interna, se internalizau criteriile si calitatea studentilor care intrau in facultatea de invatamant elitist.
Prin urmare, licentiatii se vor diferentia dupa prestigiul universitatii pe care au absolvit-o...
In conditiile in care se va intari masteratul, unele universitati, cele care sunt cu adevarat tari, vor fi din ce in ce mai putin interesate de undergraduate, de nivelul de licenta, si vor merge, mai degraba, pe masterate. In strainatate, mai ales in Statele Unite, universitatile cele mai tari sunt cele centrate pe masterat si doctorat. Si eventual postdoctorat, chestiune pe care am introdus-o de curand si noi. Asemenea universitati isi pot centra resursele pe cercetare si invatare avansata si obtin resurse substantiale. Universitatile foarte puternice sau catedrele foarte puternice nu vor mai miza pe licenta. Cred ca vom asista la o stratificare naturala a universitatilor. Unele, care sunt cu adevarat puternice si care vor sa obtina bani din cercetare din Uniunea Europeana, vor prefera sa renunte la a cauta mereu studenti pentru nivelul de licenta si se vor focaliza in primul rand pe masterat din mai multe motive: 1) ca vor primi mai multe locuri de masterat de la stat, bugetate; 2) pentru ca masteranzii pot fi folositi la cercetare si sansa lor de a avea o forta de munca pentru a obtine granturi de cercetare din Uniunea Europeana creste. Atunci, institutiile pot sa obtina mult mai multi bani si prestigiu. Mai ales, in conditiile in care este un declin clar, demografic, iar piata se inchide la nivelul primului ciclu.
"Subversivitatea" psihologiei
Inainte de a intra in cabinetul dvs. m-am uitat pe lista predecesorilor. Sunteti primul psiholog ministru al Invatamantului in Romania. Cu aceasta calificare intr-o profesie vedeta a timpului nostru, ce inovatie, ce noutati veti aduce in acest minister?
Psihologic vorbind, unul dintre lucrurile noi va fi cel legat de optimizarea curriculei de reducere a continuturilor si concentrarea pe invatare. In al doilea rand, una dintre prioritatile pe care le am este de a dezvolta, de a face o reforma a invatamantului prescolar, a educatiei timpurii. Noi stim, din punct de vedere psihologic, foarte clar ca sansa de remediere a diferitelor deficite - cognitive, comportamentale, lingvistice - este cu atat mai mare, cu cat interventia este mai rapida. Gradinita este locul esential unde trebuie intervenit pentru a reduce inegalitatile. Si pentru a oferi sanse cat de cat egale oamenilor la start. Aceasta este de fapt una dintre prioritatile mele: de reforma a educatiei timpurii. Aici, in primul rand vor trebui plasati logopezi, pedagogi, psihologi ca sa faca remediere.
Vorbim de psihologie, disciplina interzisa ca specialitate - ca in nici o tara a Europei - in perioada 1977-1989. Ce explicatie dati pentru "periculozitatea" ei?
Psihologia a fost dintotdeauna o stiinta care poate sa para...
Subversiva...
Subversiva, pentru ca este impotriva ideologiei. Ideologia cosmetizeaza realitatea, psihologia vine si spune ce este realitatea, mai ales realitatea din capul oamenilor. Si, atunci, stiti prea bine, toate regimurile autoritare au vrut sa controleze mintile oamenilor. Dezvoltand psihologia, este practic o dezvoltare a democratizarii mintilor oamenilor.
Si-atunci, cum se face ca, desi interesul studentilor pentru psihologie, pentru stiinte socio-umane in general este foarte mare, nu avem nici acum un master in psihologie sociala?
Eu cred ca un astfel de master este extrem de important. Eu simt absenta unei abordari din punct de vedere al psihologiei sociale a istoriei contemporane. Daca ne uitam la modul in care este abordata istoria contemporana, adesea constatam un factualism excesiv, o multime de date. Iar interpretarile care se fac acestor date, din pacate, sufera masiv, pentru ca nu exista o teorie de psihologie sociala care i-ar ajuta foarte mult pe istorici si pe specialistii in stiinte politice sa le interpreteze. Cred ca oamenii care termina istorie sau stiinte politice la nivel de licenta ar fi foarte bine sa mearga la un masterat de psihologie sociala sau sa aiba cunostinte foarte serioase de psihologie sociala. Acolo este baza teoretica, grila prin care poti sa interpretezi fenomenul foarte usor.
|
DOCTORATELE, SUPUSE SI ETICII
|
|
La observatia ca locurile la doctorate, in anumite specialitati, sunt cumparate cu bani multi, ministrul Educatiei si Cercetarii a declarat: "In momentul acesta lucram la o reformare a doctoratului, in care relatia aceasta medievala dintre conducatorul de doctorat si alegerea doctorandului se face prin punerea mainii: "Tu esti doctorandul meu si ceilalti plecati acasa!". Va inceta, de fapt, in sensul ca se va stabili o relatie contractuala intre universitate si studentul care urmeaza sa se inscrie la doctorat si conducatorul de doctorat. Si atunci relatia aceasta personalizata, in care se da spaga ca sa fii luat la doctorat, dispare. Se transforma intr-o relatie contractuala, in care fiecare parte stie ce da si ce cere. Cel care este in situatia de a fi dezavantajat poate sa scoata contractul si sa dea institutia in judecata si pe conducatorul de doctorat. A doua chestiune care trebuie facuta este un cod etic. Legislatia poate sa mearga pana la un punct, dupa care incepe etica. Or, nu exista astfel de coduri etice, din pacate. Asa ne trezim in situatii aberante in care un conducator de doctorat isi ia la doctorat fiul sau nora ori este in comisia de doctorat a rudei sale s.a.m.d. Una dintre modalitatile de a pulveriza casta care s-a creat in invatamantul superior am initiat-o deja: am demarat un Registru National al Expertilor."
|
