PACEA DE LA COZIA ● Dorin Loiş, un alt lider sindical care plăteş Dorin Loiş este ultimul dintre cei trei lideri sindicali
condamnaţi la închisoare alături de Miron Cozma pentru mineriada de la
Costeşti, din 1999, care acordă un
interviu Jurnalului Naţional. Se
află în spatele gratiilor din 2005, iar luna trecută a formulat din
Penitenciarul Bârcea Mare o cerere de graţiere a pedepsei, pe care a
trimis-o preşedintelui Traian Băsescu.
Bârcea Mare (Hunedoara)
PACEA DE LA COZIA ● Dorin Loiş, un alt lider sindical care plăteş Dorin Loiş este ultimul dintre cei trei lideri sindicali condamnaţi la închisoare alături de Miron Cozma pentru mineriada de la Costeşti, din 1999, care acordă un interviu Jurnalului Naţional. Se află în spatele gratiilor din 2005, iar luna trecută a formulat din Penitenciarul Bârcea Mare o cerere de graţiere a pedepsei, pe care a trimis-o preşedintelui Traian Băsescu.
- Jurnalul Naţional: Cum s-a ajuns la evenimentele din ianuarie 1999?
Dorin Loiş: Din august 1998, sindicatele din Valea Jiului au început negocierile cu administraţia pentru salarii. La 16 decembrie 1998, Radu Berceanu a ieşit pe post şi a declarat că minele de la Dâlja şi Bărbăteni vor fi închise, iar acolo lucrau în jur de 2.500 de persoane. Oamenii au reacţionat şi aşa s-a pornit bulgărele. O zi mai târziu am fost la Bucureşti, la Berceanu. Noi am mers cu specialişti de la cele două mine, care i-au demonstrat că acele unităţi erau viabile, dovadă este Bărbăteniul, care a şi funcţionat multă vreme după aceea. După ore de discuţii, Berceanu ne-a spus că în câteva zile să îi dăm alte două mine pe care să le închidă. Nu era un argument tehnic sau social, el trebuia să închidă. Un coleg de-al său de guvern i-a spus atunci lui Berceanu că restructurarea mineritului nu se face pe sticlă, ci în nopţi lungi de negocieri. Nu puteam să închidem noi minele, am mers pe negocieri. La 4 ianuarie 1999 a început greva, iar ca să vedeţi cât de vinovaţi au fost liderii de sindicat pentru greva respectivă, i-am ţinut două săptămâni în Valea Jiului, deşi aceştia strigau încă de atunci: "Bucureşti, Bucureşti!". Nu i-au ţinut nici Berceanu, nici Constantinescu, nici Radu Vasile, ci liderii de sindicat să nu plece. Eram conştienţi că nu e bine să se plece, având în vedere antecedentele. Apoi, după ce a început greva, în Vale a venit Comisia de Buget – Finanţe a Senatului, condusă de Viorel Cataramă. Au fost primiţi cu flori şi cu aplauze, iar dacă era covor roşu li se punea şi covor roşu. Se putea veni la discuţii, dar nu s-a vrut. Cum poţi să faci restructurare fără o alternativă?! Mii de oameni au rămas pe drumuri, i-a desfiinţat, practic, regimul Constantinescu. Exista un program de restructurare a mineritului pe termen mediu şi lung, dar nu s-a respectat, ei au vrut să radă tot. La 18 ianuarie nu ne-am mai putut pune în faţa oamenilor, mii de Cozma să fi fost!
Emil Constantinescu, un "agramat"
- Preşedintele Emil Constantinescu a vorbit atunci despre o axă a terorismului…
Emil Constantinescu vorbea despre formaţii paramilitare, despre acte de terorism. El este geolog, nu ştiu cât cunoaşte el limba română şi termenul acesta de terorism. Păi, practic, ce au făcut ei cu Valea Jiului nu a fost tot terorism şi crimă împotriva umanităţii?! Nu s-a dorit de către Cotroceni ca negocierile dintre mineri şi autorităţi să se finalizeze. O spune chiar Radu Vasile în cartea sa. N-au vrut să vină în Valea Jiului, ca să se liniştească apele.
- Din cauza cui credeţi că aţi ajuns la închisoare?
Un rol important l-a avut Ioan Vasile Savu (n. red.: fost preşedinte al LSMVJ şi mai apoi deputat). Îmi amintesc că atunci când mergeam la audieri, el, care era deja deputat, intra şi ieşea când voia de la procurori, iar trierea liderilor de sindicat, sunt convins că s-a făcut şi cu ajutorul lui. Oricum, tot rechizitoriul este o aberaţie, începe cu greva de la Lupeni din 1929, chiar le-am spus că trebuia să înceapă cu 1907. Mie mi se impută că mi-a spus Cozma să fac rost de maşini, dar eu nu aveam cum să fac acest lucru. Se ştie că în perioada respectivă trebuia să vină un împrumut de la Banca Mondială, iar el trebuia să demonstreze că în România se duce greu. Provocări au fost. Din o mie şi ceva de martori, doar vreo cinci au pomenit numele meu. Spuneau că m-au văzut la o benzinărie, într-o maşină etc. Eu eram vicepreşedinte al LSMVJ, eu nu aveam nici un om în subordine. Mie mi s-a cerut să iau bani de la Ligă şi să plec după ei. Nu am participat la Costeşti, nici la Sadu, stăteam pe acolo şi le dădeam bani pentru hrană sau pentru ce aveau nevoie, când un lider de sindicat îmi cerea. O să mă întrebe copiii mei de ce am stat în puşcărie şi nu o să ştiu ce să le răspund. Au fost trimişi în judecată atunci 76 de lideri, iar 70 au fost scoşi de sub urmărirea penală. Subminarea puterii de stat nu se poate face de unul singur, ci de la trei persoane în sus şi atunci s-au gândit că e nevoie de mai mulţi.
- De ce aţi rămas doar şase?
Trebuia să fie cel puţin trei, iar pentru o anumită siguranţă s-a ajuns la şase. Au încercat să ne sugereze să dăm în Cozma, mie, ce-i drept, mai puţin. Cozma a fost Cozma, Beja a fost Beja, Creţan, un "rebel", care nu era de acord cu măgăriile care se făceau în Gorj. A trebuit să i se închidă gura. Eu m-am certat de multe ori cu Savu. Ultima ceartă a avut loc în curtea Parlamentului, chiar imediat după ce a ajuns deputat. Ionel Ciontu şi Vasile Lupu, care nu se înţelegeau cu Savu, s-au certat de multe ori cu el. Îi dădeau peste nas la toate porcăriile pe care le făcea. Din cauza fostului nostru coleg, Ioan Vasile Savu, la mai mult de jumătate dintre audierile martori am avut avocaţi din oficiu care nu ştiau nimic despre dosar. Acesta nu a vrut să ne asigure bani pentru avocaţi, în condiţiile în care noi eram acuzaţi de subminarea puterii de stat, deşi exista în acest sens o hotărâre a Consiliului de Coordonare a LSMVJ. Am trecut în perioada asta prin nişte lucruri care m-au afectat. În primul rând, a murit colegul meu Ionel Ciontu. Stăteam în aceeaşi celulă cu el, eram prieteni de 25 ani, a plecat de lângă mine la infirmerie şi apoi mai departe la spital… Apoi, am făcut 25 de ani de căsătorie în închisoare, fiica mea a împlinit 18 ani, e un lucru pe care n-o să mi-l iert cât trăiesc. Fiica mea a renunţat să organizeze o petrecere pentru că nu am fost lângă ea. Mulţi dintre oamenii pe care i-am considerat prieteni mi-au întors spatele. Oamenii cu care am avut tangenţe minime m-au ajutat.
- Minerii şi Guvernul au semnat "Pacea de la Cozia"…
Radu Vasile a zis când a intrat că lucrurile sunt rezolvate, dar că nu putem ieşi pentru că e presa afară, care trebuie să vadă că ne certăm. El avea chef de glume şi cânta: "Unde e Dejeu?/ A rămas pe Defileu", Apoi spunea despre Decebal Traian Remeş: "Ia uite la ăsta cum mănâncă toate gogoşile. Mai lasă, mă, şi altora!". Au spart un geam, ca să poată el să meargă afară să îşi facă nevoile, ca să nu îl vadă presa. Am mâncat fasole. Aşa s-a scris istoria la Cozia. Pactul semnat în două exemplare, unul a rămas la Cozma, altul e la Radu Vasile. A doua zi minerii au plecat înapoi în Valea Jiului. S-a dorit doar rezolvarea acelor probleme ale minerilor. La Cozia am crezut că se va respecta acel pact, dar mi-am dat seama după o lună că am fost păcăliţi.
Lume importantă ştie că suntem nevinovaţi
- Credeţi în demersul lui Miron Cozma pentru graţierea dumneavoastră şi a celorlalţi doi camarazi?
Miron Cozma e un luptător. Acesta este un lucru care îl caracterizează pe el. În schimb, ce-au făcut Liga şi confederaţiile sindicale miniere? Ce-a făcut Marin Condescu, care ştie ce s-a întâmplat atunci, în tot acest timp în care noi am rămas în închisoare? Acţiunea lui Miron mă bucură, pentru că poate aşa se va ajunge la găsirea adevărului, la ceea ce a fost în spatele uşilor închise. Exact cum a spus acel ministru, atât în instanţă, cât şi în Petroşani: "Acele lucruri trebuia să se întâmple, dar voi nu aveaţi de unde să ştiţi!". Foarte multă lume importantă ştie că suntem nevinovaţi. Plătim pentru faptul că am fost lideri de sindicat.
- Ce veţi face după ce veţi pleca de aici?
Mă deranjează că mi se spune locotenent al lui Miron Cozma. Eu, în armată, am fost soldat, abia apoi am intrat la facultate. Cât despre termenul de mineriadă, acesta nici nu există în dicţionar. Voi face toate demersurile pentru reabilitarea mea morală. Mă bucură ceea ce s-a întâmplat duminică la Târgu-Jiu şi că suntem susţinuţi. Sunt sigur că se va demonstra în timp că noi am fost nevinovaţi. E un dosar fantastic de simplu, dar timpul nu mi-l va mai putea da nimeni înapoi.
- Cum îl puteţi caracteriza pe Cozma în câteva cuvinte?
Miron Cozma e un tip mai energic, mai luptător, un om care se lasă cu greu… A ajunge liderul minerilor din Valea Jiului e şi un risc, pentru că s-a demonstrat tot timpul că oamenii sunt şi uşor de manipulat, şi nu Cozma i-a manipulat. Oamenii au crezut în promisiunile guvernanţilor, pentru că erau scrise. Cozma nu a vrut niciodată să manipuleze oamenii. El a fost păcălit de multe ori de Ion Iliescu, şi de Emil Constantinescu, şi de Radu Vasile. După 1999, dacă Miron Cozma era liber, nu cred că se ajungea aşa de uşor la distrugerea Văii Jiului. A face restructurare fără să pui nimic în loc e o crimă! Înlăturându-l pe Cozma a fost foarte uşor să distrugă Valea Jiului!te pentru Costeşti – 1999