● Jurnalul Naţional: Care sunt doamnele şi poveştile lor care ţi-au creat o emoţie extrem de puternică, la "Doamne de poveste"?
● Olivia Steer: Dacă e pe alese, îţi spun că îmi plac reportajele istorice şi reconstituirile de imagini, pe care echipa de la "Doamne de poveste" se pricepe de minune să le plasmuiască. M-aş uita iar şi iar la poveştile Reginei Maria, Veronicăi Micle, Marucăi Enescu. Sunt atât de dramatice şi romantice poveştile lor, atât de din altă lume, încât te pun pe gânduri şi te determină să faci comparaţii între atunci şi acum, între ei şi noi. Au fost parte din altă lume. Iar ca să redai această lume în televiziune, îţi trebuie cultură generală, sensibilitate şi abilitatea de a mânui bine instrumentele de imagine, din arhivă şi în montaj.
● Ce ai învăţat din poveştile de viaţă ale acestor femei speciale?
● Îmi pare că toate poveştile lor sunt motorizate de pasiune, dragoste, devotament şi multă decenţă.
● Despre ce alte doamne deosebite ţi-ai dori să vorbeşti?
● Mi-ar plăcea să ne întoarcem mai mult în timp, să vorbim despre femeile adevărate din alte epoci. Erau femei elegante, foarte culte şi sensibile, care învăţau de mici pictura, dansul, un instrument muzical. Şi in virtutea acestei educaţii aparte, reuşeau să-şi treacă propria viaţă prin filtrul eleganţei şi decenţei, pe care numai cel împrietenit cu arta îl are. Deciziile lor, fie că erau pasionale sau morale, erau mereu în acord cu adevărul şi sufletul lor. Astfel de femei mă inspiră pe mine.
● "Dansez pentru tine" a debutat cu tine în postura de prezentatoare. Ţi-ai mai dori să prezinţi genul ăsta de emisiuni de divertisment, de mare amploare?
● A fost superbă perioada de la "Dansez..." şi mă găndesc la ea cu drag! Dar azi mă simt foarte bine făcând ce fac, la "Doamne de poveste" pentru că îmi dă posibilitatea să mă exprim pe mine însămi, cred, mai bine. În plus, am timp de copiii mei, de pasiunea mea pentru viaţa sănătoasă, timp pentru blog şi cartea pe care o scriu. Aş zice că sunt atât de ocupată cu lucruri frumoase, că n-am motive să mă uit înapoi cu nostalgie.
● Urmăreşti în prezent "Dansez pentru tine"?
● Fac o mărturisire dificilă, pentru un om care lucrează în televiziune. Nu mă mai uit la televizor de vreo patru ani, pentru că nu am timp. Iar atunci când am ceva vreme, de regulă, seara târziu, prefer să citesc.
● Nici la Apropo tv nu te uiţi?
● Foarte rar.
● De câţiva ani, ai renunţat la carne, lapte, brânză, ouă, te hrăneşti numai cu crudităţi, în stilul raw-vegan. Toată familia ta se hrăneşte astfel?
● Suntem raw-vegani în proporţii mai mari sau mai mici. În deplasare, mai facem excepţii, dar acasă se mănâncă preponderent crud şi vegetal. Doar toamna târziu şi iarna mai gătesc la foc orez, linte, năut, fasole, fac supe de legume, pe care le pun în termos, copiilor, la patinoar.
● Ce mâncaţi cu cea mai mare poftă?
● Prăjituri raw-vegan. Îmi place să inventez reţete sau le adaptez pe cele tradiţionale la stilul meu. Copiii sunt încântati că pot mânca ciocolată pe săturate, prăjituri şi torturi fără restricţii.
● Nu poftesc la o bomboană colorată de supermarket, la un Mc Donalds? Cum îi ţii departe de ele?
● Copiii mei nu mănâncă de la fast-food. În plus, sunt foarte mândri să fie vegetarieni, pentru că au înţeles de ce e bine să măninci astfel. Cele mai mici abateri, pe care le permit cu generozitate, pentru că mizez pe efectul lor final, se lasă cu o indigestie, o stare de greaţă şi aşa mai departe. Aşa că dacă se simt ispitiţi de vreo prăjitură colorată, vin de îndată la mine şi îmi spun ceva de genul "uite, o prăjitură plină de chimicale, praf de ouă şi zahăr alb. Hai să facem noi varianta sănătoasă". De altfel, aşa s-au nascut cele mai bune prăjituri facute de mine, încercând să recreez varianta benignă a dulciurilor periculoase din comerţ.
● Timp pentru voi doi, pentru tine şi Andi (n.n. Moisescu), când mai găsiţi?
● Ieşim la concerte, în weekend-uri în doi, în vacanţe speciale pentru părinţi de două ori pe an. Nu ne neglijăm pe noi.
● Cum ţi-a venit ideea să te autointitulezi Scufiţa Rawsie?
● E un joc de cuvinte şi de sensuri. Scufiţa Roşie din poveste trebuie să moară papată de lup, ca să renască şi să-şi asume în noua viaţă o lecţie preţioasă. Ea nu înţelege să asculte sfaturile mamei, care o avertizase să nu treaca prin pădure, pentru că nu le pricepe. Ai nevoie de propria experienţă ca să înţelegi adevărul, de multe ori. La fel şi eu, am avut nişte probleme de sănătate ca să înţeleg că trebuie să ascult sfaturile naturii. Dacă vreau să nu ajung în gura hulpavă a bolii, trebuie să am grijă ce mănânc, ce gândesc, ce simt. Când am ajuns iar în acord cu natura, mâncând hrana vie, am redevenit vie. Şi raw. Şi deci Scufiţa Rawsie.
● Spuneai că scrii o carte. Despre ce e vorba?
● E o carte de reţete de dulciuri pentru copii mari şi mici, care sper să apară până la sfârşitul anului. Lucrez la ultimele reţete acum.
Citește pe Antena3.ro