Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Profesor doctor Mircea Beuran conduce Clinica de chirurgie a Spitalului de Urgenţă Floreasca. A fost ministru al Sănătăţii, dar şi manager general la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Este membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Medicale şi preşedinte al Senatului Universităţii de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”.
Florin Condurăţeanu: Domnule profesor Mircea Beuran, l-aţi salvat, printre miile de bolnavi, şi pe un ziarist cu pancreatită gravă. A plecat acasă cu o lună mai repede ca Teo din spitalul vienez, unde se trata de aceeaşi suferinţă. Pancreatita acută cu durerile ei teribile e declanşată şi de nişte calculi mici porniţi din vezica biliară. Trebuie scoasă vezica biliară?
Prof. Mircea Beuran: Pe ziarist am reuşit să-l scăpăm de operaţie, a răspuns la tratamentul nechirurgical. Legat de colica biliară, pietrele mai mici sunt mai periculoase decât cele mari, sunt trimise de vezică în circuit mai uşor. Când calculii blochează scurgerea secreţiilor biliare în duoden, bila rămâne în vezică, bălteşte, se poate infecta şi riscă să aducă complicaţii, infecţii, peritonită, cea fecaloidă e gravă căci se produce o spărtură şi fecalele ajung în peritoneu implicând o intervenţie dificilă. Dar pietrele pot bloca şi scurgerea secreţiilor pancreatice, ele se reîntorc în pancreas, încep să mănânce acest organ-mamă şi instalarea peritonitei acute este o alarmă gravă. S-a ajuns la o concluzie comună, când vezica biliară are pietre, trebuie scoasă şi ea împreună cu calculii. Pietrele se dizolvă şi cu medicamente în urma unor terapii lungi, dar se dizolvă doar calculii de colestrerol când cei mai mulţi sunt calculi micşti. Soluţia este chirurgicală şi vezica se scoate azi laparoscopic, în 90% din cazuri, deci mini-invaziv.
F.C.: Lămuriţi legendele greşite despre splină, chirurgul are misiune grea...
M.B.: Splina nu face parte din aparatul digestiv, ci din circuitul sângelui, din lanţul imunitar, endocrin. Splina este cimitirul globulelor roşii, când acestea mor ajung în splină, sunt prelucrate şi resturile trimise în circuitul vascular. Când splina este inflamată, scad limfocitele, globulele albe ce luptă cu infecţiile. Splina trebuie să recircule şi trombocitele cu rol în coagularea sângelui. Splina nu poate lipsi. Când accidentele, traumatismele rup splina, dacă nu sunt lezate vasele, în fazele 1, 2, 3 nu se intervine chirurgical. În cea mai gravă accidentare, se scoate splina, dar se prelucrează apoi pentru a fi grefate fragmente de splină. Chirurgul taie fâşii de splină, apoi modelează cubuleţe ce se reimplantează pentru a-şi îndeplini misiunea.
Oamenii zic cum că operaţia de apendicită se face de chirurgii rezidenţi. Era o vreme când se scotea apendicul pompieristic, uitând că el face parte dintr-un lanţ limfatic, de apărare imunitară. Explică profesorul Mircea Beuran de ce operaţia de apendicită poate dura şi 5 minute şi 5 ore când apendicul nu e la locul lui, adică comparând abdomenul cu cadranul unui ceas, apendicul aşezat normal se află în dreptul orelor 5, 6, 7. În realitate doar o treime din apendicitele operate au apendicul vinovat, restul pot da aceleaşi simptome, dar de vină sunt afecţiunile genitale, pietrele la rinichi, ulcerele. Durerile în abdomenul inferior dreapta, vărsăturile, leucocitele crescute, starea febrilă sunt simptome de apendicită acută şi soluţia este doar chirurgicală ca să nu apară apendicitele perforate, peritonitele. Azi, cele mai multe scoateri de apendic se fac mini-invaziv, laparoscopic, cu trei incizii cât butoniera de la nasturele cămăşii.
Citește pe Antena3.ro
