Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sâmbătă, cu trei zile înainte de Crăciun, centrul Salonicului e înțesat de lume care sărbătorește ori se pregătește de marea sărbătoare creștină. Mă plimb agale, căscând ochii în jurul meu, amețit de bogăția de culori – baloane, confeti, jucării - și de sunetele de fanfară. Prin dreapta mea trece, vioi, un domn în vârstă, cărând ceva în pungi de plastic. Se îndreaptă spre promontoriu, unde este un eveniment organizat de municipalitate. Iar el este primarul, după cum aveam să aflu. Se amestecă în mulțime, fără ca cineva să-i ațină calea. E un simplu cetățean al unei metropole cu 1,5 milioane de locuitori, al doilea oraș al Greciei, unul dintre cele mai importante puncte pe harta istoriei omenirii. În ziua următoare, duminică, m-a primit în somptuosul său birou din Primărie, pentru un interviu exclusiv. Impozanta clădire a Primăriei și biroul somptuos sunt realizările vechii administrații. Yiannis Boutaris a moștenit aceste realizări și mărturisește că se bucură de ele, dar caută să schimbe fundamental modul de funcționare al administrației locale. Boutaris este independent politic și complet nonconformist – la cei 70 de ani, poartă cercel în ureche și are tatuaje inclusiv pe mână. Crescut într-o familie care s-a ocupat de viticultură și continuând tradiția, s-a lăsat prea mult furat de pasiunea... pentru produsele de profil. Dar s-a redresat și apoi a intrat în viața publică. A candidat, a pierdut, dar nu a abandonat. La alegerile din 2011, sfidând sondajele, a câștigat alegerile locale. Acum se bucură de popularitatea omologului Sorin Oprescu, la București. Omolog cu care a legat o amiciție pe care intenționează să o valorifice în interesul celor două comunități.
În preambului interviului i-am solicitat asistentei domnului Boutaris un Cv al edilului. Îl studiam când a intrat în birou și, observând asta, deschide discuția cu o precizare pe care o consideră importantă:
- Singurul lucru care nu este inclus în Cv-ul meu este că sunt alcoolic. În 1991 am urmat un program de reabilitare și de atunci nu am mai consumat alcool (acceptarea publică a alcoolismului, face parte, pentru tot restul vieții, din conduita obligatorie a celor care au suferit de această boală și s-au tratat cu succes – n.r.).
- Știam, din auzite, despre acest aspect al trecutului dumneavoastră, însă mă hotărâsem să nu deschid subiectul, având temerea că ați fi considerat-o drept o insultă. În România, mulți politicieni sunt alcoolici, dar nu admit deschis acest lucru, de teama oprobiului public.
- La vremea respectivă, nu eram politician. Eram un membru activ al societății civile, dar nu eram politician. Doar în ultimii 10 ani m-am implicat activ în politică, ca independent. Acum sunt considerat politician, dar nu sunt de acord cu această categorisire. Sunt parte a unui grup care consideră că este mult mai bine pentru oraș să fie condus fără afiliere la un anumit partid. Avem ideologia noastră (eu sunt social democrat), opiniile noastre politice, dar le lăsam deoparte când lucrăm pentru oraș.
- Am auzit că sunteți în relații amicale cu un alt social democrat, primarul Bucureștiului, Sorin Oprescu. Puteți să-mi spuneți mai multe despre asta?
- L-am întâlnit la ultima mea vizită în București, în septembrie, anul trecut (2011 – n.r.). Am fost acolo pentru a promova WOMEX – World Music Exchange, care s-a desfășurat în Salonic. Am luat cina împreună, am discutat despre multe lucruri de interes comun și am convenit că vom întări parteneriatele dintre orașele noastre. Dincolo de rațiunile economice, avem o fundație comună. Noi aparținem balcanilor. România are un sentiment de apartenență de Europa Centrală, ceea ce este corect, însă, în același timp, SUD-EST-ul este populat de descendenți ai valahilor. Eu sunt valah, chiar dacă fără legătură directă cu românii. Avem, însă, un lucru în comun și anume limba – foarte asemănătoare. Acest fapt este normal. Când romanii au cucerit aceste zone, localnicii au fost obligați să învețe latina. În același timp, nu și-au uitat propria limbă și, în timp, s-a realizat un amestec, peste care s-au suprapus și influențe din alte limbi, în funcție de evoluția istoriei și de stăpânii vremelnici. Valaha pe care o vorbim este greaca veche, amestecată cu latină, slavă, turcă. Limba română este limba dacă cu latină și alte influențe. Pe de altă parte, sunt mulți greci care studiază în România, în special în București. Și sunt mulți români care ne vizitează, în special în scop turistic, dar și cu afaceri.
- După acea discuție, v-ați mai revăzut, ați pus în aplicare ceea ce ați convenit?
- Din păcate, nu, dar intenționez să reiau discuția, fiindcă ar fi păcat să nu profităm de oportunitatea pe care o avem. Ne confruntăm cu o criză, care nu este atât economică, cât una socială. Criza economică o rezolvi, cu bani. Criza socială o rezolvi altfel. Eu văd în criză oportunități pentru schimbări, iar Grecia are nevoie de multe schimbări...
- Și cum ar putea contribui relația cu Bucureștiul la aceste schimbări?
- În primul rând, avem la îndemână parteneriatele culturale – concerte, expoziții, biblioteci. Bucureștenii care se vor duce la un concert al orchestrei simfonice din Salonic, vor avea oportunitatea să învețe mai multe despre orașul nostru. Și invers. Iar asta va încuraja turismul. De asemenea, putem avea schimburi de vacanțe școlare, studențești, colaborări între organizații nonguvernamentale. Am început genul acesta de parteneriate cu orașe din Germania și intenționez să continui cu orașe din România, Bulgaria, Albania, Skopje (grecii refuză în adresarea formală să se refere la Republica Macedonia ca atare și preferă denumirea capitalei statului vecin – n.r.).
- Salonic este înfrățit cu orașul Constanța. Dar am înțeles că înfrățirea nu a produs prea multe rezultate.
- Nu a produs niciun rezultat. Nu am avut niciun contact.
- De ce?
- Pentru că fostul primar nu a fost deloc interesat.
- Iar dumneavoastră sunteți primar din...
- Ianuarie 2011. Dar am avut o mulțime de urgențe, de probleme moștenite de la fosta administrație și abia acum ne putem uita și în alte direcții...
- Știam, din auzite, despre acest aspect al trecutului dumneavoastră, însă mă hotărâsem să nu deschid subiectul, având temerea că ați fi considerat-o drept o insultă. În România, mulți politicieni sunt alcoolici, dar nu admit deschis acest lucru, de teama oprobiului public.
- La vremea respectivă, nu eram politician. Eram un membru activ al societății civile, dar nu eram politician. Doar în ultimii 10 ani m-am implicat activ în politică, ca independent. Acum sunt considerat politician, dar nu sunt de acord cu această categorisire. Sunt parte a unui grup care consideră că este mult mai bine pentru oraș să fie condus fără afiliere la un anumit partid. Avem ideologia noastră (eu sunt social democrat), opiniile noastre politice, dar le lăsam deoparte când lucrăm pentru oraș.
- Am auzit că sunteți în relații amicale cu un alt social democrat, primarul Bucureștiului, Sorin Oprescu. Puteți să-mi spuneți mai multe despre asta?
- L-am întâlnit la ultima mea vizită în București, în septembrie, anul trecut (2011 – n.r.). Am fost acolo pentru a promova WOMEX – World Music Exchange, care s-a desfășurat în Salonic. Am luat cina împreună, am discutat despre multe lucruri de interes comun și am convenit că vom întări parteneriatele dintre orașele noastre. Dincolo de rațiunile economice, avem o fundație comună. Noi aparținem balcanilor. România are un sentiment de apartenență de Europa Centrală, ceea ce este corect, însă, în același timp, SUD-EST-ul este populat de descendenți ai valahilor. Eu sunt valah, chiar dacă fără legătură directă cu românii. Avem, însă, un lucru în comun și anume limba – foarte asemănătoare. Acest fapt este normal. Când romanii au cucerit aceste zone, localnicii au fost obligați să învețe latina. În același timp, nu și-au uitat propria limbă și, în timp, s-a realizat un amestec, peste care s-au suprapus și influențe din alte limbi, în funcție de evoluția istoriei și de stăpânii vremelnici. Valaha pe care o vorbim este greaca veche, amestecată cu latină, slavă, turcă. Limba română este limba dacă cu latină și alte influențe. Pe de altă parte, sunt mulți greci care studiază în România, în special în București. Și sunt mulți români care ne vizitează, în special în scop turistic, dar și cu afaceri.
- După acea discuție, v-ați mai revăzut, ați pus în aplicare ceea ce ați convenit?
- Din păcate, nu, dar intenționez să reiau discuția, fiindcă ar fi păcat să nu profităm de oportunitatea pe care o avem. Ne confruntăm cu o criză, care nu este atât economică, cât una socială. Criza economică o rezolvi, cu bani. Criza socială o rezolvi altfel. Eu văd în criză oportunități pentru schimbări, iar Grecia are nevoie de multe schimbări...
- Și cum ar putea contribui relația cu Bucureștiul la aceste schimbări?
- În primul rând, avem la îndemână parteneriatele culturale – concerte, expoziții, biblioteci. Bucureștenii care se vor duce la un concert al orchestrei simfonice din Salonic, vor avea oportunitatea să învețe mai multe despre orașul nostru. Și invers. Iar asta va încuraja turismul. De asemenea, putem avea schimburi de vacanțe școlare, studențești, colaborări între organizații nonguvernamentale. Am început genul acesta de parteneriate cu orașe din Germania și intenționez să continui cu orașe din România, Bulgaria, Albania, Skopje (grecii refuză în adresarea formală să se refere la Republica Macedonia ca atare și preferă denumirea capitalei statului vecin – n.r.).
- Salonic este înfrățit cu orașul Constanța. Dar am înțeles că înfrățirea nu a produs prea multe rezultate.
- Nu a produs niciun rezultat. Nu am avut niciun contact.
- De ce?
- Pentru că fostul primar nu a fost deloc interesat.
- Iar dumneavoastră sunteți primar din...
- Ianuarie 2011. Dar am avut o mulțime de urgențe, de probleme moștenite de la fosta administrație și abia acum ne putem uita și în alte direcții...
„Nu am nevoie de un zid în jurul meu. Nu am de ce mă teme, sunt parte a comunității”
- Ieri am văzut, în centrul Salonicului, o scenă pe care nu mi-aș putea-o imagina repetată în București sau alt mare oraș din România. V-am văzut plimbându-va degajat, cu două-trei plase în mâini, fără ca nimeni să vă interpeleze, deși era foarte aglomerat și presupun că multă lume v-a recunoscut.
- Ei bine, primarul este și el un cetățean. Am un șofer și este o facilitate importantă pentru funcția pe care o am. Șoferul îndeplinește și rolul de asistent personal. Dar, ieri i-am dat liber și am decis să merg pe jos. Aveam de luat cadourile pentru nepoți și asta era ceea ce căram în acele plase. Nu m-am dezis de vechile mele obiceiuri. Mă plimb des prin oraș, intru în locurile familiare – la piață, în magazine, în cafenele. Lumea mă cunoștea și înainte, nimic nu s-a schimbat. Nu am de ce mă teme, pentru că sunt parte a comunității. Nu am nevoie de un zid în jurul meu. E adevărat, de cele mai multe ori nu e așa cum ați văzut. Am nevoie de mult mai mult timp să străbat aceeași distanță, acum, față de perioada în care nu eram primar. Oamenii mă opresc să îmi spună diverse lucruri ce privesc comunitatea.
- Este ceva comun în Grecia ca primarii să aibă cu cetățenii o astfel de relație?
- Nu. Doar în unele orașe mai mici se mai întâmplă așa. Și pentru locuitorii din Salonic este o premieră. Primarul dinainte nu se deplasa fără mașină, neînsoțit de gărzi de corp.
- Este apreciată această schimbare? Cum stați în sondaje?
- Sunt mulți cei care mă susțin, dar și cei care mă detestă sunt mulți. Sunt foarte popular printre tineri, care apreciază nonconformismul. De asemenea, este uimitor că primesc mesaje de susținere din partea politicienilor de dreapta. Cred că a sosit timpul acceptării faptului că sistemul politic pe care l-am avut în Grecia trebuie schimbat. Este prima dată că avem o coaliție de trei partide la guvernare. Să ai un singur partid la conducere aduce a dictatură.
- La alegerile locale contează mai mult culoarea politică a candidaților sau competența acestora?
- Până acum, partidele au făcut legea și pe plan local. Alegerea mea a fost o surpriză pentru toată lumea. Cum vă spuneam, sunt un om cu vederi de stânga. La momentul alegerilor locale, dreapta conducea în sondaje. Și totuși, am câștigat, iar asta e un semn foarte bun.
- Salonic va fi, în anul 2014, Capitala europeană a tineretului. Desemnarea a fost realizată în timpul mandatului dumneavoastră. Aveți 70 de ani. Dar, pare că aveți un suflet tânăr: purtați cercel în ureche, aveți tatuaje...
- Sunt tânăr în spirit. Am, probabil, și ceva din înțelepciunea caracteristică vârstei. Sunt foarte mândru de cei opt viceprimari. Doar unul dintre ei este din generația mea, având 65 de ani. Toți ceilalți au 40 – 45 de ani. Toți au fost numiți de mine și niciunul nu este politician.
- Care considerați că este cea mai importantă contribuție pe care ați adus-o la dezvoltarea orașului în timpul mandatului dumneavoastră?
- Marile probleme ale orașului sunt gunoiul, traficul și sărăcia. Putem să facem și facem curățenie, facem câte ceva pentru degajarea traficului și nu putem face mai nimic în privința sărăciei. Dar prioritatea mea este să schimb modul în care este condusă Municipalitatea. Trebuie să creez o mașină care lucrează pentru binele orașului, independentă de influența politicului.
- Ieri am văzut, în centrul Salonicului, o scenă pe care nu mi-aș putea-o imagina repetată în București sau alt mare oraș din România. V-am văzut plimbându-va degajat, cu două-trei plase în mâini, fără ca nimeni să vă interpeleze, deși era foarte aglomerat și presupun că multă lume v-a recunoscut.
- Ei bine, primarul este și el un cetățean. Am un șofer și este o facilitate importantă pentru funcția pe care o am. Șoferul îndeplinește și rolul de asistent personal. Dar, ieri i-am dat liber și am decis să merg pe jos. Aveam de luat cadourile pentru nepoți și asta era ceea ce căram în acele plase. Nu m-am dezis de vechile mele obiceiuri. Mă plimb des prin oraș, intru în locurile familiare – la piață, în magazine, în cafenele. Lumea mă cunoștea și înainte, nimic nu s-a schimbat. Nu am de ce mă teme, pentru că sunt parte a comunității. Nu am nevoie de un zid în jurul meu. E adevărat, de cele mai multe ori nu e așa cum ați văzut. Am nevoie de mult mai mult timp să străbat aceeași distanță, acum, față de perioada în care nu eram primar. Oamenii mă opresc să îmi spună diverse lucruri ce privesc comunitatea.
- Este ceva comun în Grecia ca primarii să aibă cu cetățenii o astfel de relație?
- Nu. Doar în unele orașe mai mici se mai întâmplă așa. Și pentru locuitorii din Salonic este o premieră. Primarul dinainte nu se deplasa fără mașină, neînsoțit de gărzi de corp.
- Este apreciată această schimbare? Cum stați în sondaje?
- Sunt mulți cei care mă susțin, dar și cei care mă detestă sunt mulți. Sunt foarte popular printre tineri, care apreciază nonconformismul. De asemenea, este uimitor că primesc mesaje de susținere din partea politicienilor de dreapta. Cred că a sosit timpul acceptării faptului că sistemul politic pe care l-am avut în Grecia trebuie schimbat. Este prima dată că avem o coaliție de trei partide la guvernare. Să ai un singur partid la conducere aduce a dictatură.
- La alegerile locale contează mai mult culoarea politică a candidaților sau competența acestora?
- Până acum, partidele au făcut legea și pe plan local. Alegerea mea a fost o surpriză pentru toată lumea. Cum vă spuneam, sunt un om cu vederi de stânga. La momentul alegerilor locale, dreapta conducea în sondaje. Și totuși, am câștigat, iar asta e un semn foarte bun.
- Salonic va fi, în anul 2014, Capitala europeană a tineretului. Desemnarea a fost realizată în timpul mandatului dumneavoastră. Aveți 70 de ani. Dar, pare că aveți un suflet tânăr: purtați cercel în ureche, aveți tatuaje...
- Sunt tânăr în spirit. Am, probabil, și ceva din înțelepciunea caracteristică vârstei. Sunt foarte mândru de cei opt viceprimari. Doar unul dintre ei este din generația mea, având 65 de ani. Toți ceilalți au 40 – 45 de ani. Toți au fost numiți de mine și niciunul nu este politician.
- Care considerați că este cea mai importantă contribuție pe care ați adus-o la dezvoltarea orașului în timpul mandatului dumneavoastră?
- Marile probleme ale orașului sunt gunoiul, traficul și sărăcia. Putem să facem și facem curățenie, facem câte ceva pentru degajarea traficului și nu putem face mai nimic în privința sărăciei. Dar prioritatea mea este să schimb modul în care este condusă Municipalitatea. Trebuie să creez o mașină care lucrează pentru binele orașului, independentă de influența politicului.
