Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ultimii ani au adus, cel puţin în marile oraşe, o creştere a publicului doritor de teatru. Sălile de spectacol tradiţionale nu sunt însă suficiente, mai ales că după revoluţie statul nu a mai investit în construirea unora noi. E şi motivul pentru care au aparut producătorii independenţi şi piesele jucate în locaţii neconvenţionale.
Mihai Constantin: “Mă deranjează dacă, în timp ce actorii joacă, se fumează sau se bea bere”
Actorul şi regizorul Mihai Constantin consideră că diferenţa de repertoriu e cea mai importantă, în cazul spectacolelor independente.
“Nu poţi juca “Trei Surori”, de pildă, într-un spaţiu independent, de tip cafenea. Doar dacă piesa e “pe sfert”… Apoi există şi o diferenţă la nivel de public: cei care vin la teatrul de stat şi cei care vin în spaţiile neconvenţionale. Eu nu am jucat niciodată în spaţiile teatrului independent. Am regizat, în speranţa că spectacolul va rămâne la un teatru de stat… Acolo întâlnesc publicul cu care sunt obişnuit. Mă deranjează, de exemplu, dacă în timp ce actorii joacă, se fumează, se bea bere sau se trântesc ceştile pe masă. Am senzaţia ca munca asta ar trebui respectată mai mult”.
Anca Precup: Independenți, deci fără subvenții
Producătorii independenţi au apărut şi ei din aceeaşi nevoie a publicului de mai mult. Însă acest gen de producţii, deşi aparent mai uşor de pus în scenă, înseamnă bugete mai mici, deci şi constrângeri.
“Întâi de toate, înseamnă a fi liber în orice. A te putea bucura de privilegiul de a-ţi alege proiectele în care decizi să te implici şi a-ţi alege oamenii pe care îţi doreşti să îi ai alături de tine pentru o perioadă de timp nederminată. Aceasta este partea frumoasă,. însă ca în orice domeniu sunt şi părţi mai puţin atrăgătoare. De exemplu, în teatrul independent nu îţi poţi permite ca preţul biletului să fie mai mic de 50 ron dat fiind faptul că nu ai nicio subvenţionare de la nicio instituţie de Stat şi cheltuielie sunt pe măsura unui spectacol în care se investesc zeci de mii de euro, ca independent eşti foarte atent cu cheltuielile proprii”, spune Anca Precup, producător On Stage.
Actrița Nicoleta Lefter: “Mi se pare firesc să îmi fac treaba de artist, nu să aşez recuzita”
Teatrul independent este o alternativă şi pentru actorii care termină anual facultăţile de profil şi care nu se pot angaja, pentru că la stat, de exemplu, posturile sunt blocate de ani de zile. Actriţa Nicoleta Lefter spune că “în teatrul independent, de cele mai multe ori, tu, ca actor, faci toate “rolurile”. E uşor mai neprofesionist şi o muncă în plus care te solicită mai mult decât ar fi normal. Deşi sunt adepta teatrului independent mi se pare firesc să îmi fac treaba de artist, nu să aşez recuzita. Dacă într-un teatru de stat ai oameni care se ocupă de costume, de sunet, lumini şi atâtea altele care contribuie la realizarea unui spectacol bun, în teatrul independent nu prea există aşa ceva”.
Șerban Pavlu: “ Până la urmă, şi Faustul lui Purcărete se joacă într-un spaţiu neconvenţional”
In schimb, Şerban Pavlu crede că teatrul independent ridică miza pentru actori, pentru că trebuie să capteze atenţia spectatorilor, mai mult decât într-o sală convenţională. “Am senzaţia că sunt oameni care urmăresc un actor sau nu ştiu ce regizor, care i-ar urma şi în spaţii neconvenţionale şi doresc să îşi lărgească experienţa de spectator urmărind teatru şi într-un alt fel de spaţiu. Spaţiu neconvenţional nu înseamnă neapărat doar bar, înseamnă şi spaţiu dezafectat, se poate juca teatru şi într-o hală. Până la urmă, şi Faustul lui Purcărete se joacă într-un spaţiu neconvenţional, şi spectacolul e adaptat spaţiului si spaţiul a fost căutat pentru acel spectacol. Deci este o experienţă în plus”.
O altă problemă importantă este cea a promovării. Într-o epocă în care reclama vinde produsul, spectacolele de teatru intră şi ele în aceeaşi categorie. Sunt spectacole excelente care mor, din cauză că nu au buget de publicitate şi spectacole mediocre care devin adevărate succese de casă, pentru că reuşesc să se promoveze.
Șerban Pavlu explică: “E grozav să mergem la teatru, dar contează până la urmă ce vezi şi cu ce rămâi de acolo. şi cum in momentul ăsta sunt foarte multe spectacole proaste în teatrul instituţionalizat, nu văd de ce nu ai putea urmări un spectacol bun într-un spaţiu neconvenţional. Marea problemă pe care o are Teatrul şi aici vorbim de o problemă generală este că sunt foarte puţine teatre şi spaţii neconvenţionale, raportat la populaţia actuală a Bucureştiului. Fiecare sală care se deschide, fiecare loc unde se mai poate juca, chit că nu e perfect izolat fonic, chit că nu e perfect utilat, chit că nu există un personaj, este un câştig. Toate sunt într-un areal de 3 km şi dincolo de asta cred că un număr dublu de teatre instituţionalizate ar fi în continuare mic pentru cerere. Oamenii pot fi aduşi încet încet spre teatru. Nu trebuie să le spui “domne, veniţi la teatru că trebuie neapărat să înţelegeţi spectacolul”. De asta zic că poate şi snobismul foloseşte la ceva. Foarte bine, să îi sune lui interesant un Shakespeare. Eu nu văd nimic greşit în asta. Poate aşa, din îndemnul ăsta snob “ am vazut un Shakespeare”, devine o obişnuinţă. Altă cale nu văd, că nu mai e ca înainte să îi bage cu forţa de mici. Există posibilitatea de a juca teatru în licee. O altă mare problemă este lipsa posibilităţii de a- ţi face reclamă pentru teatru. Teatrele instituţionalizate nu au concret un buget alocat pentru reclamă, pentru promovare. În momentul acesta sunt puţine produse culturale care mai pot exista fără o promovare… Eu sunt convinsă că un spectacol mediocru câştigă în faţa unui spectacol mai bun dacă este promovat agresiv. Eu nu zic să fie promovat agresiv, dar experienţa ne învaţă că marketingul funcţionează, pentru că oamenii sunt bombardaţi de tot felul de lucruri noi, nu mai este doar Teatrul… Trebuie gasită fereastra spre promovarea unui produs chiar dacă e un produs înalt cultural, lucru pe care, din câte văd eu, regizorii care lucrează pe afara, il ştiu foarte bine si încearcă să facă asta şi când vin în România”, explica Serban Pavlu
Proiectele pentru spectacolele independente sunt ceva mai greu de selectat. Producătorul Anca Precup mizează în special pe comedii, măcar pentru a da senzaţia spectatorului că mai scapă de problemele cotidiene. Un alt plus al teatrului neconvenţional îl reprezintă orele de începere a reprezentaţiilor. Ora clasică este ora 19,00, dar la Godot Café Teatru sau la Teatrul Elisabeta sunt şi spectacole care încep la ora 22.00, pentru cei care nu reusesc să plece de la birou atât de devreme.
