Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În aceste zile se desfășoară cea de-a XVIII-a ediție a Colocviului de la Putna, organizat de Fundația „Credință și Creație. Maica Benedicta”. Colocviul anual de la Putna se constituie într-un omagiu adus academicienilor Zoe Dumitrescu-Bușulenga (1920-2006), eminescolog recunoscut, remarcabil magistru pentru numeroase serii de studenți, și Dan Hăulică (1932-2014), critic de artă, ilustru artizan al revistei „Secolul 20”. Bună cunoscătoare și exegetă a Bibliei, după 1989 Zoe Dumitrescu-Bușulenga a ales să se retragă tot mai des într-o chilie a Mănăstirii Văratec, călugărindu-se spre sfârșitul vieții sub numele de „Maica Benedicta”.
Jurnalul: Vorbind despre moștenirea lăsată posterității de Zoe Dumitrescu-Bușulenga cu ce ar trebui să începem?
Nicolae Noica: În prefața superbului volum de dialoguri cu doamna Zoe Dumitrescu Bușulenga – Monahia Benedicta (Editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, 2023), Arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul mănăstirii Putna, rafinat degustător de înțelepciune bisericească, scrie că „ceea ce Maica Benedicta a lăsat în urma ei va dăinui”, așa cum noi cunoaștem din Pateric vorbele înțelepte ale Părinților din pustiu, «a zis avva Pamvo», «a zis avva Pimen» şi ne hrănim sufletește din cuvintele unor părinți care au trăit acum un mileniu şi jumătate. La fel noi, astăzi, culegem învățătură din vorbele Maicii Benedicta, doamna acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga.
Jurnalul: „Promotorii globalizării vor să modifice esențial societatea... întemeind-o pe valorile civilizației și nu pe acelea ale culturii. Ceea ce interesează e informația și nu formația”, spunea Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Cum ar trebui să înțelegem astăzi acest mesaj?
Nicolae Noica: Deosebirea dintre cultură și civilizație, sesizată de fostul președinte al Academiei Române, filosoful Constantin Rădulescu-Motru în volumul Cultura română şi politicianismul, publicat în anul 1904, ne face să înțelegem un fapt pe care îl constatăm astăzi în politica internațională a statelor europene și care, la prima vedere, pare cel puțin straniu. Anume, faptul că statele cele puternice ale Europei sunt neobosite în ceea ce privește răspândirea civilizației și indiferente în ceea ce privește cultura. Căci bunurile din care este constituită cultura nu sunt o marfă pe care cineva să o poată vinde și să o transforme în efecte de bancă – prețul lor nu-l cunoaște decât acela care le asimilează – pe când produsele din care este constituită civilizația, acelea da, ele îndeplinesc condițiile traficului și sunt rentabile pentru cel ce le fabrică și le exportă. Să nu uităm că „uzina civilizației se găsește continuu în căutarea de noi debușeuri pentru produsele noastre”. Prin cultură se dă poporului o educație serioasă care îl deprinde cu stăpânirea de sine, cu muncă și prevedere.
Pe când civilizația, dimpotrivă, îi deschide apetitul înainte de a-i da mijloacele de a se stăpâni, îl deprinde să guste din roade nemuncite. Caracterul distinctiv dintre cultură și civilizație stă în aceea că cea dintâi, cultura, pătrunde adânc în firea poporului, pe când civilizația stă numai la suprafață. Civilizația este o haină pentru corp; cultura este o deprindere săpată în suflet.
Jurnalul: Nu de puține ori, în scrierile sale, Zoe Dumitrescu-Bușulenga nu se ferea să abordeze teme cu impact asupra societății, iar una dintre aceasta a fost globalizarea, un fenomen pe care astăzi îl percepem toți pentru că el ne-a schimbat viața.
Nicolae Noica: Doamna academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga a spus: „În țările mai demult secularizate, fenomenele dorite de globalizare se petrec cu mai puține comoții, ca în Franța de pildă, unde un întreg secol al XVIII-lea, zis al Luminilor, a pregătit mentalitățile necesare receptării înnoirilor răsunătoare.” Și adaugă dânsa: „În virtutea acestor disponibilități, probabil, președintele Chirac al Franței a șters din Constituția viitoarei Europe Unite – unul din primii pași spre globalizare – articolul privitor la creștinism ca religie a continentului european...”.
Din păcate, se uită un adevăr „Cultura europeană este eminamente creștină și că Europa este o creație a creștinismului”, după cum spunea Alexandru Paleologu.
Să nu uităm și avertismentul Papei Ioan Paul al II-lea care, vorbind despre viitoarea soartă a umanității globalizate – adică total secularizată – avertiza public despre pericolul distrugător al tendințelor actuale care ne despart de Dumnezeu.
Jurnalul: Putem vorbi despre o victorie a civilizației asupra culturii?
Nicolae Noica: Din păcate, victoria civilizației asupra culturii este atât de completă în politica internațională, încât ea amenință să se întindă și în lăuntrul popoarelor europene mai mici, care și-au căpătat libertatea în ultimele decenii, după îndelungi ani de suferință. Și în fața acestei stări alarmante noi, românii, ce facem?
Jurnalul: Vă rog să răspundeți tot dumneavoastră la întrebarea pe care ați lansat-o.
Nicolae Noica: Stăm cu capul plecat, obicei moștenit din vremea turcilor, numai că, atunci, turcii ne luau doar birul și ne lăsau să ne dezvoltăm cum doream; împrumutăm totul din afară – obiceiuri și bani – fără discernământ; menținem climatul de neîncredere și lipsă de responsabilitate apărute la noi în anii comunismului; nu mai avem nicio credință și ne-am despărțit de Dumnezeu.
Și aducem din străinătate grâne, legume și fructe, precum și produse animaliere, atâta vreme cât pământul nostru roditor și țăranii noștri le-au produs și le pot produce, dacă ar fi ajutați de stat și li s-ar crea condiții minime. Ne-am transformat într-o piață pentru Occident.
Vă dau câteva exemple pentru a înțelege mai bine situația. Conform unor date de la Institutul Național de Statistică, suprafața agricolă a țării a scăzut, din păcate, cu peste 2.500.000 ha. De asemenea, capetele de bovine s-au diminuat cu peste 5.000.000, iar cele de porcine cu 8.000.000, ceea ce este foarte grav! Acesta este și motivul pentru care importăm! Astfel, cantitatea de grâne importată este de peste 1.700.000 de tone. Tot așa, carnea de porcine – proaspătă, refrigerată sau congelată – este de peste 360.000 de tone. Produsele de brutărie, patiserie se ridică și ele la peste 200.000 de tone, ceea ce nu poate fi permis! Importăm și brânză și caș în cantități de peste 110.000 de tone!!
Jurnalul: „Astăzi, lumea noastră este atrasă de viața de plăceri fără stavilă ce li se oferă în numele unei libertăți absolute – nu departe de libertinaj – și nu mai este atentă la demolarea scării de valori, care menține omul în calitatea sa de creatură a lui Dumnezeu”, spunea Zoe Dumitrescu-Bușulenga și în acest context amintea doctrinele care consfințesc sau fundamentează noua „viziune” despre lume și om... New-Age-ul american.... Cum ați comenta această opinie a dânsei?
Nicolae Noica: Abolind trecutul, spune dânsa, această „eră nouă” exaltă prezentul ca singura dimensiune a timpului, izgonind pe Dumnezeu din creație. Astăzi noi ne concentrăm asupra confortului și trecem adesea indiferenți peste partea urâtă care s-a instaurat: poluarea, drogurile, crimele, furturile, dezastrele în urma incendiilor (Colectiv și multe altele), dar și gravele situații apărute în spitale și, nu în ultimul rând, nepăsarea față de frumusețile specifice naturii noastre și de patrimoniul construit cu atâta suflet și artă de înaintașii noștri.
Mai ales acum când ni s-a spus și așa cum atenționa Mântuitorul: „Eu am venit să le spun ca să știe, pentru că, dacă nu ar ști, păcat nu ar avea; acum ei vor răspunde pentru faptele lor”. Și dacă știm și nu acționăm pentru a remedia această stare, vom rămâne responsabili față de urmași.
Jurnalul: Cine poate înlătura această stare?
Nicolae Noica: Noi toți, de la oamenii cultivați, dar neimplicați politic și tânăra generație până la cei care administrează problemele societății, pentru un timp, și, în mod special, presa și televiziunile.
Trebuie să înțelegem și să devenim conștienți de faptul că evoluțiile nu înseamnă doar structuri, ci ele privesc în mod special și mentalitățile.
Se impune ca astăzi societatea românească să înceapă o amplă acțiune de educație și promovare a adevăratelor valori – corectitudine, competență, cinste – pentru a depăși starea de neîncredere și lipsa de responsabilitate apărute la noi.
Spunea Papa Ioan Paul al II-lea în discursul rostit la 7 mai 1999 la Palatul Cotroceni: „Patruzeci de ani de comunism au lăsat urme și cicatrici în trupul și în memoria poporului vostru și au instaurat un climat de neîncredere. Toate acestea nu pot dispărea fără un efort de convertire a cetățenilor în viața lor personală și în relațiile cu ansamblul comunității naționale.”
De altfel, acest „climat de neîncredere” este ilustrat și de o serie de cercetări sociologice. Ele prezintă un rezultat alarmant la întrebarea „Care este încrederea dumneavoastră în cei mai mulți dintre oameni.” 50% din populație afirmă că nu are încredere în ceilalți oameni.
Iată de ce oamenii au nevoie să-și recapete încrederea în ei, dar și între ei. Încrederea în funcționarea corectă a instituțiilor și mecanismelor, care să le acorde șanse egale în realizarea unei vieți decente.
Jurnalul: Cum am putea să instaurăm un climat de încredere în societatea noastră?
Nicolae Noica: O cale pentru a crea un climat de încredere o reprezintă valorificarea experienței sociale trăită și tezaurizată în opera înaintașilor.
De altfel, „una dintre dilemele condiției umane este aceea că experiența și știința noastră se referă la trecut, în timp ce deciziile pe care le luăm privesc viitorul”.
De aceea, avem nevoie de „modele” pe care să le urmăm, dar și de „măsură” în faptele noastre.
Trebuie să ne inspirăm din modelul de viață al acelor oameni care au înțeles năzuințele epocii lor și, printr-o activitate corectă, competentă și responsabilă, au izbutit să exprime aceste năzuințe în fapte trainice.
Numai așa vom ajunge să avem „o Românie curată, o Românie cu oameni cu sufletul luminos, fără minciuni, apropiați de natură și descoperindu-și valorile de preț, o Românie care crede în Dumnezeu și care caută să-și înalțe sufletul spre el, spre iertarea păcatelor”, după cum spunea în 1999 o tânără elevă de 14 ani, Irina Gălbează Moraru, la Școala de vară de la Sighetul Marmației.
