Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Povestea Sfantului Mucenic Mina din tara Egiptului m-a fascinat. Nu mai auzisem pana atunci de el, recunosc, iar impactul pe care l-a avut asupra mea a fost intr-adevar puternic.
In centrul Bucurestiului, intre Calea Calarasilor si Calea Mosilor, pe un colt de strada cu deschidere larga la laicul cotidian, se ridica un lacas al Domnului, unul dintre locurile acelea putine din Bucuresti unde oamenii, nu neaparat crestini practicanti, vin, de cele mai multe ori duminica, pentru a se ruga si a-si cauta linistea sufleteasca. Aici, la Biserica Sfantul Mina, l-am intalnit pe preotul paroh Gheorghe Ispas, un om simpatic, cu glas suav, cu ochi patrunzatori, de statura medie, care aducea, e drept, cu un cunoscut actor autohton.Biserici arse
Despre "calatoria" sfintelor moaste ale Mucenicului Mina, adapostite acum in biserica cu acelasi nume, am aflat din cartea istoricului Ionescu Dion, "Istoria Bucurestilor". Citisem inainte despre Sfantul Mare Mucenic Mina din tara Egiptului, care a trait pe vremea imparatiei lui Diocletian si Maximian (286- 305 dupa Hristos). Crestin de credinta si ofiter in armata romana sub tribunul Firmilian din Rasarit, Sfantul Mina este facator de minuni si grabnic ajutator.
"Sfantul Mina revarsa necontenit mila asupra credinciosilor care ii cer sprijin si ajutor, cu credinta si inima curata. Este un sprijin moral, datator de mangaiere si de puteri sufletesti in vremuri de grele incercari si nevoi ale vietii, in pagube, prigoniri, napastuiri si nedreptati sau in datorii grele" - am citit in "Acatistul si viata Sfantului Mare Mucenic Mina".
Istoricul Dion povesteste ca, in 1847, o parte din Bucuresti a ars si 12 biserici au fost napastuite de focurile ucigase. Intre aceste lacase este amintita Biserica ctitorului Stelea, unde pompierii, jandarmii si localnicii au descoperit, la catapeteasma bisericii, care arsese in intregime, o icoana din lemn care atarna inconjurata de flacari si jaratic. Teologii vremii au constatat ca icoana apartinea Marelui Mucenic Mina si au inteles ca era vorba despre o ocrotire si o intelegere divina, o minune a lui Dumnezeu si a sfantului. Au dus-o la Mitropolie, unde mitropolitul si sfetnicii sai au decis ca icoana sa fie daruita bisericii Ancutei Brancoveanu, paraclis zidit in 1726. S-a facut apoi interventie la Biserica Copta a Egiptului si, pe la 1874, racla sfantului a sosit la Bucuresti, la paraclisul voievodal al Ancutei Brancoveanu, fiica lui Constantin Brancoveanu.
Citește pe Antena3.ro
Racla din racla
Moastele Sfantului Mucenic sunt pastrate, cu sfintenie, intr-o racla micuta, adapostita intr-una mai mare, din argint. Din povestirile preotului paroh al bisericii am aflat ca racla cea mica, in care se afla resturi fie de la umar, fie de la degetele mainii, a fost deschisa de foarte putine ori de catre arhiereii care au sarutat sfintele moaste, mai ales in Ziua Hramului, la 11 noiembrie. In fiecare an, la aceasta data, racla cea mare se deschide si credinciosii saruta cutiuta cu moastele sfinte, care emana un placut miros, natural, dumnezeiesc.
Credinciosii care calca pragul acestei biserici sunt constienti de faptul ca Mucenicul Mina ii ocroteste in mod deosebit din Cer, mai ales pe cei care, cu inima buna, curata, se indreapta catre rugaciune si catre ocrotirea bunului Dumnezeu.
Credinta face minuni
Am aflat povesti fascinante despre minunile Sfantului Mina. El este descoperitor de furturi si pagube, vindecator de boli, facator de minuni in incercari si nevoi ale vietii, in prigoniri, napastuiri si nedreptati, datator de mangaiere si de puteri sufletesti in vremuri grele. Parintele paroh al acestei biserici crede insa ca "orice icoana poate fi facatoare de minuni prin credinta credinciosului, care, cu inima curata, vine si se roaga lui Dumnezeu sau sfantului respectiv".
Muta a vorbit
Exista si marturisiri in care se spune ca Dumnezeu poate interveni, prin sfinti, sa schimbe fata lumii. Asa s-a intamplat si cu o anume Sofia, o femeie tanara care, pe drumul spre Biserica Mina, a fost oprita de un soldat si silita la desfranare. Sofia s-a opus si l-a chemat in ajutor pe Sfantul Mina, care a ocrotit-o de nelegiuitor, iar pe acesta l-a certat. O alta istorisire adevarata, povestita de batrani, spune ca un schiop si o femeie ce nu putea vorbi s-au asezat la intrarea bisericii, asteptand tamaduirea. Noaptea, sfantul s-a aratat barbatului si i-a cerut sa o atinga pe femeie pe picior. "Daca nu vei face aceasta, nu te vei tamadui" - i-a spus sfantul credinciosului. Schiopul a facut ce i se ceruse si, dimineata urmatoare, cei doi - femeia si barbatul - s-au vindecat: ea a putut vorbi, iar el a putut merge.
Nu a vrut sa se lepede de Dumnezeu
Imparatii romani pagani Diocletian si Maximian au dat ordin ca cei care nu se inchina zeilor sa fie aspru chinuiti si omorati. Ostasul Mina a fugit din armata si s-a retras in pustiu, alaturi de fiare, pentru a nu vedea cinstindu-se ratacirea idoleasca si inchinarea la idolii fara suflet. A umblat din loc in loc, a invatat legea lui Dumnezeu si si-a curatat sufletul prin post si rugaciune. Dupa o vreme, Sfantul Mina a coborat in cetatea Cotiani, unde domnea dregatorul Arghirisc, pentru a le vorbi oamenilor despre iubirea lui Hirstos. A fost prins si adus in fata lui Arghirisc, batut cu vergi si tarat prin cioburi ascutite, frecat cu smocuri de par aspru, ars si tras pe roata. Atunci, sfantul a strigat: "De Dumnezeul meu nu ma voi lepada! Al lui Hristos am fost, sunt si voi fi si idolilor vostri nu voi jertfi, nici le voi pleca genunchiul meu". Astfel, Arghirisc a cerut sa i se taie capul.
Camila a ales locul mormantului
Pictata pe lemn, Icoana Sfantului Mina este reprodusa pe numeroase vase de lut, descoperite in Germania, Italia, fosta Iugoslavie, Franta, Sudan si Israel. Raspandirea Imaginii Marelui Mucenic denota faptul ca au existat pelerini interesati sa achizitioneze astfel de vase pentru mir sau agheasma in timpul calatoriilor lor. Acestia daruiau obiectele inscriptionate cu chipul sfantului familiei si prietenilor. Icoana Sfantului Mina, nume care provine de la ritualicul "Amin", a fost pictata, initial, de guvernatorul Frigiei, Athanasios, care a ridicat si o biserica pe locul unde a fost inmormantat martirul. Sfantul apare imbracat in ostas, iar in plan secund sunt desenate doua camile. Legenda spune ca ucigasii lui Mina au incercat sa arda corpul neinsufletit al sfantului, iar credinciosii s-au impotrivit, au suit trupul pe spatele unei camile si au indreptato spre desert.
Pentru ca, la un moment dat, camila a refuzat sa mai inainteze, crestinii s-au hotarat sa ingroape corpul sfantului in acel loc, langa un ochi de apa, nu departe de Alexandria Egiptului. In acest loc a fost zidita Manastirea inchinata Marelui Mucenic.
Imparatul bizantin Zenon a ordonat ca aici sa fie ridicat un oras fortificat si pazit cu strasnicie de trupe, care sa poarte numele Sfantului Mina. Multi bolnavi veniti aici in cautarea tamaduirii s-au intors la familiile lor vindecati, dupa ce s-au rugat Sfantului Mina, facatorul de minuni. Dupa cucerirea Egiptului de catre arabi, in secolul al VII-lea, orasul a fost distrus, iar trei secole mai tarziu o parte dintre ruine a fost descoperita. Arheologii sustin ca aceste ruine evoca, intre altele, gloria perioadei copte crestine din Egipt.
Facatorul de miracole
Dupa moartea celor doi imparati ai Romei si in timpul domniei lui Constantin cel Mare (secolul al IV-lea), un grup de crestini din cetatea Alexandriei a descoperit moastele sfantului si au zidit, aici, o biserica cu numele sau.
Dupa o vreme, un negustor din tinutul Isauriei, ajuns la Alexandria, a auzit de tamaduirile din Biserica Sfantului Mina si s-a oferit sa duca lacasului o punga de galbeni pentru ca Dumnezeu sa-i ierte pacatele si sa-i linisteasca sufletul. Scrierile povestesc ca negustorul s-a oprit pe malul marii, pentru a innopta.
Stapanul casei, care i-a oferit adapost, a r.vnit la punga de galbeni a calatorului. Barbatul l-a sugrumat pe drumet, l-a ciopartit si l-a ascuns intr-o camara, cand la usa casei sale a aparut Sfantul Mina calare. Marele Mucenic a coborat de pe cal, s-a dus drept spre camara, a scos ramasitele mortului, le-a pus cap la cap si le-a dat din nou viata.
Arhiepiscopul Alexandriei, Timotei, povesteste ca un om instarit din Alexandria, pe nume Eutropiu, a promis sa dea bisericii ce purta numele mucenicului un blid de argint inscriptionat cu numele martirului. Omul i-a cerut unui argintar sa faca doua blide de argint, una inchinata Sfantului Mina si cealalta dedicata siesi. Eutropiu s-a necajit cand a vazut ca blidul martirului a iesit mai frumos si mai stralucitor si a decis sa trimita bisericii blidul cu numele sau.
Arhiepiscopul povesteste insa ca, intr-o calatorie pe mare, Eutropiu a cerut unei slugi sa spele in apele line blidul sfantului. Supusul a observat atunci un om iesind din adancuri, care i-a smuls din brate blidul si s-a facut nevazut. Atunci sluga s-a aruncat in mare, iar pe Eutropiu l-a cuprins spaima, dandu-si seama de pacatul facut. Ajuns la mal, Eutropiu si-a vazut sluga iesind din mare vie si nevatamata, cu blidul in brate, si a rostit: "Slava lui Dumnezeu, cu adevarat mare este Sfantul Mucenic Mina!"
ANCA ALDEA
