Tainele matematicii înalte din poveștile lui Ion Creangă

„Ion Creangă? Un scriitor «clasic» unic, furnizor de legende, care continuă să intrige. Dar și un pedagog excepțional, cel mai bun autor de manuale pentru cursul primar din perioada junimistă și, poate, de până azi. Spirit eretic, cu fibră de artist adevărat, n-a devenit nici popă, după vrerea mamei, deși a avut studii teologice și a încercat să fie diacon, nici doar învățător, ci scriitor pur sânge: autorul atâtor vorbe de duh din folclorul junimist («n-ar fi rău să fie bine», «pentru-contra») i-a păcălit pe mulți boieri și orășeni cu «țărăniile» lui - nu și pe Eminescu, adevăratul său descoperitor”, aprecia criticul literar Paul Cernat în deschiderea unui minunat crochiu închinat humuleșteanului.

Umor și cruzime

Facem loc expunerii: „Ionică a lăsat o operă redusă, care trece greu de 300 de pagini. Fiul Smarandei Creangă și prietenul din școală al Smărăndiței popii Humulescu a rămas însă, definitiv, ca un maestru neegalat la noi al basmului realist-fabulos și al snoavei morale, în care oralitatea debordantă, umorul sănătos și cruzimea se amestecă parșiv - și înțelept. Un moralist pentru copii și rafinați, fals-popular și un deschizător de drumuri: cu bildung-narațiunea memorialistică (după unii: romanul) Amintiri din copilărie, dedicat fiicei lui Titu Maiorescu, începe în România mitologia literară a copilăriei”.

Sub lupa unui doctor (în Litere) la Sorbona

În continuare: „Literatura licențioasă autohtonă nu are apoi, în proză, un scriitor care să depășească nivelul «corosivelor» Povestea poveștilor și Povestea lui Ionică cel prost. Păcat că proiectul dramatic Dragoste chioară și amor ghebos la mahala a rămas abia schițat. Oricum, vocația teatrală nu i-a lipsit. Tânărul B. Fundoianu - care l-a comparat cu... Mallarmé și a cărui mamă îl cunoscuse pe bădia Creangă - văzuse în el singurul nostru scriitor cu adevărat specific național. Paradoxal sau nu, humuleșteanul (despre care unii cred, azi, că e intraductibil pentru noile generații) a fost tradus, de timpuriu, în mai multe limbi și a interesat savanți din mai multe țări. Prima monografie substanțială a operei sale îi aparține, de fapt, unui francez: Jean Boutière (n.r. - „La vie et l’oeuvre de Ion Creangă”, teză de doctorat, Sorbona, 1930)”.

Sub masca jovialității

Printre cele din urmă tușe: „Scrisul său provoacă, pur și simplu, la interpretări originale. A rămas de referință interpretarea ezoterică a lui Vasile Lovinescu, dar câte altele, de foarte bun nivel, nu au mai apărut: existențialiste, psihanalitice, structuraliste... Epileptic, ca și mama sa, Creangă a fost, sub aparențe joviale, un mare sentimental și un melancolic. Se pare că Dostoievski nu i-a fost cu totul străin, iar narațiunea Popa Duhu arată că nici spiritismul”. În completare: „Despre biografia lui s-a scris enorm, în fel și chip. N-a avut noroc în dragoste, dar a avut, dincolo de fiul cam netot, o descendență notabilă, ramificată în mai multe țări. Nepotul său direct, Horia Creangă, a fost unul dintre marii arhitecți moderniști ai României interbelice. La aproape 187 de ani, «bădia» e încă foarte iubit. Să ne trăiască!”

Citește pe Antena3.ro

Momentul în care un munte se prăbuşeşte şi un zăcământ de cupru iese la suprafață

7 curiozități despre fiul Smarandei

Vă lăsăm, mai jos, câteva amănunte mai puțin cunoscute relaționate cu personalitatea lui Ion Creangă (relevate - ați ghicit - de istoricul literar Paul Cernat).

1. Prima nepoată directă a lui Ion Creangă, Laetitia, a fost singura pe care scriitorul a apucat s-o vadă; se născuse în 1888 la Torino, unde „bătrânul” de cincizeci de ani n-a ajuns; viitorul ei soț Nicolae Țimiraș, contributor documentar la biografia socrului, și-a susținut doctoratul la Berkeley și a fost (printre altele) ambasador la Roma; un nepot a cărui urmă s-a pierdut a ajuns la Oxford; câțiva strănepoți s-au „pripășit”  prin Germania și S.U.A. Despre Horia Creangă, al doilea nepot și marele arhitect modernist, se cunosc mai multe;

2. Bunica paternă a lui Radu Beligan era verișoară primară cu autorul Amintirilor din copilărie. Se pare că mama lui B. Fundoianu, Adela Schwarzfeld-Wexler, l-ar fi cunoscut în junețe pe buruienosul artist;

3. Ileana Grigoriu, soția cochetă a lui Ion Creangă și mama unicului său fiu (ofițerul caragialesc Constantin), a fugit de-acasă cu călugărul Isaia Vicol, fostul profesor de geografie al scriitorului la Socola; același Isaia, devenit mai târziu episcop de Roman, sfințite în 1860, la Athos, schitul românesc Prodromu;

4. Mitropolitul separatist Calinic Miclescu, pe care simpatizantul separatist Creangă l-a ascuns de poliție într-un butoi în timpul răzmeriței antimonarhice conduse de Nunuță Roznovanu, îl va caterisi, ani mai târziu, pe năbădăiosul diacon (Creangă), a cărui reabilitare a avut loc (pe considerente patriotic-literare) în 1993, grație actualului patriarh Daniel!;

5. În junețea ieșeană, Nică al lui Ștefan a Petrei semna uneori, teribilist, Kreangă. Azi ar fi semnat, probabil, Kre@ngă.

6. Una dintre zecile de pisici ale locatarului bojdeucii din Țicău (cu care inenarabilul motan Titu, deschizătorul de uși, va fi avut aventurile lui), purta numele mătușii Marioara, zgârcita cu cireșele.

7. Amintirile din copilărie au fost scrise de un ego-prozator: „nu știu alții cum sunt, dar eu...”. Manuscrisul lor ca și cele ale unor povești (inclusiv al corosivelor) au ajuns hârtii de împachetat măslinele într-o băcănie ieșeană. Așa ar fi fost recuperate, întâmplător, de Emil Gîrleanu, client al băcăniei și fost elev al lui Creangă.

„Cinci pâini” și șirul lui Fibonacci

La final, un fragment dintr-un strălucit eseu al matematicianului-umanist Solomon Marcus despre povestirea Cinci pâini a humuleșteanului, moldovean ca și el: „Povestea Cinci pâini este legată de activitatea de învățător a lui Ion Creangă. În cele mai valoroase manuale de matematică din secolul al XIX-lea (un exemplu tipic: Trigonometria lui Gh. Lazăr) se observă transformarea în poveste a considerațiilor. (...) Creangă a ales cu foarte mult discernământ numerele puse în joc: un om, încă un om, două pâini, trei pâini, cinci lei. Nu mai încape nici o îndoială că este vorba de faimosul șir al lui Leonardo Pisano Fibonacci (secolele XII-XIII): 1, 1, 2, 3, 5... în care fiecare termen se obține ca sumă a celor doi termeni imediat precedenți. Rapoartele de termeni consecutivi 1/1, 2/1, 3/2, 5/3... formează un alt șir celebru, a cărui limită este numărul de aur. Provocarea morală rezultă din faptul că dezacordul, în ceea ce privește repartizarea celor cinci lei, nu provine dintr-o greșeală de calcul a cuiva, ci dintr-o diferență de punct de vedere.” („Aritmetica narativă la Ion Creangă”)

135 de ani s-au împlinit în această iarnă, pe 31 decembrie, de la moartea scriitorului Ion Creangă

„Spirit eretic, cu fibră de artist adevărat, Creangă n-a devenit nici popă, după vrerea mamei, deși a avut studii teologice și a încercat să fie diacon, nici doar învățător, ci scriitor pur sânge”, Paul Cernat, critic literar

„Paradoxal sau nu, humuleșteanul (despre care unii cred, azi, că e intraductibil pentru noile generații) a fost tradus, de timpuriu, în mai multe limbi și a interesat savanți din mai multe țări”, Paul Cernat, critic literar

„Literatura licențioasă autohtonă nu are, în proză, un scriitor care să depășească nivelul «corosivelor» Povestea poveștilor și Povestea lui Ionică cel prost.”, Paul Cernat, critic literar

„Creangă n-a avut noroc în dragoste, dar a avut, dincolo de fiul cam netot, o descendență notabilă, ramificată în mai multe țări”, Paul Cernat, critic literar

››› Vezi galeria foto ‹‹‹