Ion Raţiu – candidatul ţărănist la Preşedinţie

La 6 aprilie 1990, în şedinţa extraordinară a de­legaţiei permanente a PNŢCD, Ion Raţiu a fost desemnat candidatul partidului în alegerile prezidenţiale. Votul a fost secret, însă din însemnările zilnice ale candidatului reies tulburările şi vârtejurile înfruntate de barca ţărăniştilor. Oricâte ambiţii erau în joc, pentru susţinerea campaniei electorale, de banii mi­lio­narului Raţiu partidul nu se putea dispensa.

Ion Raţiu a revenit în ţara natală abia după o jumătate de veac. În toamna lui 1940, după venirea la putere a legionarilor, hotărâse să rămână la Londra, unde fusese trimis cu câteva luni înainte, funcţionar la Legaţia Română. Avea 23 de ani, absolvise Facultatea de Drept din Cluj şi era moştenitorul unei familii cu puternică tradiţie de militanţi pentru emanciparea românilor transilvăneni.


VIAŢA ŞI AVEREA, ÎN SLUJBA ANTICOMUNISMULUI
S-a căsătorit cu o englezoaică de familie bună şi au avut doi copii. A fost publicist şi om de afaceri. În 1957 fondase o profitabilă companie maritimă, dar în 1975 a decis să se consacre integral cauzei româneşti. A iniţiat asociaţii şi publicaţii, a organizat turnee de conferinţe şi a publicat cărţi. Uniunea Românilor Liberi înfiinţată în 1984 la Geneva exprima felul în care Ion Raţiu a înţeles să-şi pună averea şi viaţa în slujba distrugerii regimului comunist în România.


AJUTOARE ŞI PAPION
În 25 decembrie 1989, Ion Raţiu a început o campanie de ajutorare a României. Numai în anul 1990 a adus în ţară bunuri, alimente şi medicamente estimate la peste zece milioane de lire sterline.

Prin "ajutoarele" date şi papionul arborat în orice ieşire publică, Ion Raţiu făcea figură aparte în galeria aspiranţilor la "clasa politică" românească. La întrebările mai mult sau mai puţin politicoase privind motivele revenirii în ţară, Raţiu declara că doreşte să-i înveţe pe români democraţia.

Un milionar excentric părea şi în ţara adoptivă. Evocându-l pe Ion Raţiu, ziarul londonez The Daily Telegraph amintea: "De-a lungul timpului, s-a aflat, deseori, în situaţii care par desprinse dintr-un roman poliţist. În august 1989, în timp ce făcea lobby în Congresul American pentru înăsprirea sancţiunilor împotriva regimului din România, Raţiu a primit un telefon la Washington, prin care era alertat de poliţia germană şi belgiană de faptul că o echipă de agenţi feminini se deplasează la Londra pentru a-l asasina, la ordinele Elenei Ceauşescu.
(...) Cu părul său alb şi cu slăbiciunea pentru papioane, Raţiu părea un impresar de modă veche. Înfăţişarea sa a fost luată în derâdere de vechiul regim comunist la întoarcerea sa în România, în 1990, pentru a candida la preşedinţie (...) În spatele manierelor desăvârşite se afla o determinare extraordinară. În 1978, în timpul unei vizite a lui Nicolae Ceauşescu în Marea Britanie, Raţiu a fost arestat în timp ce conducea o manifestaţie de protest. În timpul vizitei, regina a fost obligată să-i acorde lui Ceauşescu protecţie." (Andrei Stoicu)