Izolati de tara, pe traseul potopului

Noua sate din Muntii Vrancei au ramas izolate dupa ce o viitura a rupt cei 14 kilometri de sosea care-i lega de restul lumii. Hrana, asa putina cum e, vine zilnic cu un elicopter.

Drumul de la Panciu la Naruja, ultima localitate care mai are legatura cu lumea, inainte de cele noua sate izolate, e macinat de raul care s-a umflat si si-a schimbat cursul. Soseaua, plina de malul si de copacii aruncati de rau, e o adevarata capcana pentru masinile care se incumeta sa iasa spre Panciu. Podul mare de piatra din satul Naruja vibreaza incontinuu, dupa vuietul apei care trece pe sub el. In urma cu mai putin de o saptamana, in apropierea podului, copiii mai jucau inca fotbal pe stadionul cu tribune, care era mandria satului. Raul Naruja le-a luat insa intr-o noapte tribunele si i-a lasat numai cu doua porti pline de mal si o bucata de teren. Sub pod, viitura a lasat tot ce-ti poate trece prin cap: de la bucati din casele din munte pana la o masina care zace ingropata in mal. Cativa oameni aduna resturile si le pun deoparte "ca poate or veni oamenii necajiti, din munte, le-or recunoaste si le-or lua inapoi". Viitura a mancat 14 kilometri de drum. Din soseaua care pleca din comuna Naruja si unea cele noua sate care se intind pe firul apei n-au mai ramas decat niste cioturi de asfalt care atarna spre rau. Oamenii din Nistoresti, Batcari, Faget, Romanesti, Ungureni, Vetresti Herastrau, Podu Schiopului, Bradet si Valea Neagra au ramas izolati.

DRUM. Daca te incumeti sa tai muntele cu piciorul, ca sa ajungi la satele izolate, trebuie sa ai un localnic care sa te strecoare pe drumurile din padure, cizme de cauciuc si o bata zdravana in care sa te sprijini, ca sa nu te duca noroaiele la vale. Nici vorba sa poti lua ceva cu tine. Mai toate bagajele sfarsesc in mal, in dreptul primelor alunecari de teren. Viitura de pe Naruja s-a pornit din munte in noaptea de luni spre marti. "De doua zile ploua pe la noi, dar era ploaie mocaneasca, nu ne gandeam ca de la ea o sa vina asa puhoaie. Pe aici nu s-a mai vazut asa ceva de cand e lumea", spune Toader Vatra, fost primar la Nistoresti. "Era noapte, cam pe la doua, si deodata am auzit un huiet mare. Eu asteptam sa inceapa cutremurul, ca langa noi e statia de la Vrancioaia si suntem obisnuiti sa ne scuture toata ziua. Dar cand am iesit, am vazut ca venea puhoi de apa si lua tot", isi aminteste o sateanca din Romanesti, care-si pusese ie si catrinta de duminica si iesise in calea elicopterului care venise sa aduca mancare.

Toata valea era un vuiet. In cateva minute, apele au dus cu ele doua poduri mari de piatra. Pilonii lor grosi, din beton, rostogoliti de ape, au fost gasiti hat, departe, tocmai in vale. Au mai ramas doar cateva punti de scanduri, care spanzura clatinandu-se peste apele putin mai potolite ale Narujei. "Apa a smuls ditamai plopii, copaci de doi metri cubi de lemn. Vedeai cum se apropie, ii tremura un pic, de ziceai ca-i ploua, si deodata vedeai ca-l smulge ca pe o ceapa si-l duce la vale", spune Ion Cornea.

COSMARUL. Un italian care are casa in zona a venit seara, si-a bagat masina in garaj, iar dimineata n-a mai gasit nici masina, nici garaj. I le-a suflat un val mare, iar in urma locul a ramas neted, ca si cum nici nu existase vreodata pe acolo un garaj.

Un alt satean s-a uitat cum ii mananca apa, centimetru cu centimetru, acareturile, curtea, cum ii duce animalele. A fugit. Apa s-a oprit din inghitit la jumatate de metru de casa. Constructia a ramas intreaga, deasupra haului cascat, dar nimeni, n-a mai indraznit sa intre in casa. Oamenii s-au adapostit pe la rude. La Vetresti Herastrau, localitatea in care dezastrul a fost cel mai mare, raul a dus cu el zece case. Alte 50 de locuinte sunt grav afectate.

"Nu mai am gradina, nu mai am curte, a smuls si chioscul din fata casei. De fapt, fosta casa, pentru ca mi-a ramas doar o bucata din ea. De drum nu mai poate fi vorba pana in sat. Am luat-o prin munti, cu noroiul pana la genunchi", spune Mircea Filimon, un inginer din Focsani, care-si contruise casa de vacanta in zona.

CU ELICOPTERUL. Pentru cele 2.400 de suflete izolate in munti coboara zilnic un elicopter care aduce mancare: ulei, paine, zahar, pateuri, conserve. Cum vad elicea aparatului peste varfurile copacilor, oamenii alearga pe potecile muntelui, spre locul in care aterizeaza elicopterul - pe platoul din apropierea satului Batcari sau la Schitul Valea Neagra. Cele patru calugarite i-au primit la manastirea de la Valea Neagra pe cei ramasi fara adapost si ii hranesc dupa puterile lor.

Mancarea adusa cu elicopterul nu e niciodata de ajuns. Multi din cei care au alergat pe munte dupa elicopter raman jinduind la bucata de paine a vecinilor mai iuti de picior. Autoritatile au trimis si saci de faina din care satenii sa-si coaca paine in casa. Batranici imbracate ca la horele de acum o suta de ani tarasc pe potecile de munte cate un sac de faina pana ajung la puntea de peste rau. Acolo mai gasesc cate o caruta cu boi sau cate un cal care preia povara macar si pentru cele cateva sute de metri de sosea ramasa in picioare. Apoi il pun iar in spate, urca muntele, ca sa ocoleasca gaura lasata de rau, coboara prin noroaie si poate, cand ajung in urmatorul sat, au noroc sa mai dea peste o caruta cu boi, in care sa mai suie faina pentru cativa metri.

GROAZA. Oamenii nu se plang insa nici de faptul ca sunt izolati, nici de drumul obositor, nici de lipsa hranei. Doar se tem. "Nu mai dorm, nu mai mananc de cand a trecut viitura. Nici in casa nu mai stau. Parca e de stat! Nu mai e mult si ne ia si pe noi. O sa vina apa din munte, si de data asta chiar o sa ne ia de tot, ca nu-i mai sta nimic in cale", ofteaza o batrana din Ungureni. Pe langa potopul care ii pandeste din munte, asa i-au avertizat specialistii, oamenii mai traiesc o spaima: satele lor se misca. Putini versanti au mai ramas la locul lor. Totul o ia la vale. "Am mers atatia kilometri si va spun ca nu stiam pe unde merg, ziceam ca sunt in Covasna sau pe unde nici nu te gandesti. Toate se duc la vale. Nu mai recunosc locurile, pentru mine e un drum strain", spune una din batranele care au venit tocmai de la Romanesti ca sa apuce o paine adusa de elicopter. "S-a maniat Dumnezeu, va spun. Ca prea e rea lumea. O sa ne inghita muntele. Nu o sa mai gasiti nimic din noi", preves- teste cu amar o sateanca, innodandu-si marama, dupa care se apleaca spre sacul de faina pe care l-a carat pe poteca, de la elicopter. Mai are de batut, prin munte si noroi, drum lung pana la cuptorul in care va coace painea...