Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
19 martie 1987
Violeta Andrei, desi actrita cu activitate scenica bogata, este atat de emotionata, incat nu-si gaseste cuvintele, decat dupa ce lacrimeaza puternic, de dragul liceului. Aminteste de regretata doamna Verdes, plange din nou, recita 'Moartea caprioarei' a lui Labis si versuri de Emil Botta, retragandu-se, discret, pe scaun.
Actrita Silvia Popovici nu are trac, refuza sa recite, pentru a nu plictisi sala. Totusi, gaseste potrivit sa citeasca un articol despre Liceul Central, publicat cu mult curaj acum cativa ani, in revista 'Flacara', condusa de A.P.
Adrian Paunescu e, ca de obicei, cel ce trebuie sa spuna si lucrurile neplacute. Nu degeaba, de aproape doi ani, sta pe tusa vietii publice. Si iata care sunt chestiunile de actualitate:
E o rusine ca Liceul de Filologie-Istorie din miezul Bucurestilor nu poarta numele vreunei mari doamne a Romaniei, ci are pe frontispiciu numele unei amarate cetatence sovietice, Zoia Kosmodemianskaia, pe care pana si rusii au uitat-o.
La afirmatia profesoarei academician Zoe Dumitrescu Busulenga se cuvine o precizare: nu tinerii sunt vinovati ca nu au suficienta cultura, cat le-ar trebui, si ca invata o limba castrata, ci autoritatile, care lasa de izbeliste educatia sanatoasa a celor din noile generatii, educatie care nu se poate face decat prin cultivarea valorilor.
La Liceul Central, in cel mai greu deceniu stalinist, s-a vazut ce inseamna rezistenta in fata rusificarii culturii romane, opera de curaj pe care si-a asumat-o extraordinara profesoara de romana, Alexandra Verdes. Domnia sa ne-a aratat, pe ascuns, 'Istoria literaturii romane' a lui George Calinescu, pe care criminalii bolsevici lipisera foi albe, deasupra fotografiilor si capitolelor referitoare la Octavian Goga si Lucian Blaga. Atunci nu era voie nici macar sa stim ca marii poeti au murit. De pilda Blaga.
A.P. recita 'Doina' lui Mihai Eminescu. Apoi ma cheama din sala sa cant 'Imnul Liceului Central'.
Abia imi pastrez vocea, sugrumat fiind de emotie si de lacrimi. Cei din sala reiau imediat refrenul, pe care un fost elev al scolii l-a scris in versuri si pe care un actual elev al scolii l-a compus si il canta: 'Luptand zi de zi/ Pentru-acest ideal,/ Model ne va fi/ Liceul Central'.
Tata, aplaudat furtunos, recita 'Balada de baiat blond', 'ca sa nu plecam spre casa inotand in propriile lacrimi'. Intr-adevar, atmosfera se mai destinde. Stanca Ciobanu Fotino ii sufla mereu lui A.P. cate ceva, din sala. A.P. face remarca, primita cu aplauze, ca doamna Stanca e cea mai frumoasa colega de clasa pe care a avut-o. Tata multumeste pentru generozitate profesorilor, care, in ciuda accidentului sau biografic din adolescenta, cand tatal sau era detinut politic, l-au ajutat si i-au permis sa termine liceul in liniste, desi, foarte bine puteau sa-si consolideze dosarul, prin turnatorii vigilente, ca fiul unui liberal inchis se afla in scoala.
In aceeasi ordine de idei, referindu-se la un alt accident biografic, mai recent, A.P. recita 'Locul meu' ('Dar intre criminali si intre hoti/ Eu n-am crezut, tu, maica mea, ca poti/ Sa-mi ticluiesti un loc de pomenire.') Doamnele Zoe Dumitrescu Busulenga si Silvia Popovici pleaca. Se simte in aer, deja, atmosfera de Cenaclu. Incepem cantecul 'Colindul Ardealului'. Sala preia, din mers, refrenul, in frunte cu talentatele folkiste, colege de clasa ale Victoriei, Georgeta Cernat si Violeta Gandac. A.P. nu se simte bine cu microfonul prost, pe care-l restituie gazdelor, preferand sa vorbeasca neamplificat.
Vrea sa recite cateva versuri din Bacovia, dar, intrerupt de freamatul salii, ezita sa inceapa. Ma intreaba, de pe scena, primul vers. Spun: 'Eu trebuie sa beau...'. Nu-i convine. Mai incerc o data: 'Mai bine singuratic...'. Zambeste, semn ca am gasit ceea ce vroia. Recita, asadar, 'Cu voi'. De la grav la satira nu mai e decat un pas: fabula lui Marcel Breslasu 'Asa/ e/ soarta/ boului/ vitel/ adult/ sa stea/ la poarta/ noului/ nitel/ mai mult'. I se cere sa mai ramana, dar considera ca e timpul sa ii lase pe elevii care au pregatit un program artistic de incheiere sa-si faca datoria.
Intr-o discutie cu doamna Stanca Fotino-Ciobanu (sotia actualului ministru al sanatatii), fosta colega de clasa a lui A.P. imi face un compliment deosebit, spunandu-mi ca s-a uitat la mine, in sala, si parca l-a vazut pe A.P., cel de 17-18 ani.
La o cana de ceai, in cancelarie, A.P. o roaga sa nu uite sa-i transmita profesorului Ciobanu ca nu s-a facut inca nimic in problema homeopatiei si acupuncturii, care sunt periclitate de conservatorismul din structurile medicale.
