Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă satul Găgeşti din Vrancea ar fi fost "o lady", ar fi purtat un costum bătrânicios la care ar fi asortat nişte cercei şi o brăţară elegantă. Ar fi coborât din deal în vale cu cizmele de cauciuc, şi ar fi reluat dealul în piept la urcare.
Un supermarket de firmă, internetul plătit la tarabă în piaţă printre verze şi struguri, un bar făcut în fosta baie comunală şi nişte podeţe proapăt făcute sunt semnele unui capitalism care pătrunde întârziat într-un sat în care timpul mai bate din când în când sfios la uşă. Sus în deal, Găgeşti deal. Uliţe nepietruite, înnămolite pe vreme de urgie, atât de înguste încât maşinile ar trebui să se subţieze precum în desenele animate dacă ar vrea să pătrundă. Mai mult de jumătate din sat lucrează prin străinătăţuri. Cu banii munciţi se reîntorc şi îşi fac vile, care mai de care mai arătoase. Casele bătrâneşti rămân în continuare dărăpănate, căci bătrânii nu mai au puterea să le refacă, iar tinerii sunt plecaţi care-ncotro.
În 1917, frontul s-a oprit la Găgeşti, unde nemţii şi-au stabilit statul major. Dincolo, spre Mărăşeşti erau românii şi ruşii. Cel care a cucerit satul Găgeşti a fost feldmareşalul Rommel, pe atunci locotenent în Batalionul de elită, iar în memoriile sale scrise în anul 1931 descrie pe parcursul a două pagini operaţiunea de cucerire a Găgeştiului. Pe cel mai înalt deal din ţară, înainte de ofensivă, un alt feldmareşal celebru August von Mackensen a poposit în Găgeşti pentru planificarea atacurilor.
Astăzi, oamenii satului nu-şi amintesc de nici un Mackensen sau Rommel. Sunt conectaţi la o realitate crudă şi sărăcăcioasă limitată la propria ogradă, boscorodesc pe primar, politicieni pentru neajunsuri, ancoraţi într-o Românie reală, simplă. Fără gadgeturi. "Mama spunea mereu că viaţa este asemeni unei cutii de prăjiturele. Niciodată nu ştii ce-o să găseşti înăuntru", spune personajul principal din filmul cu acelaşi nume "Forrest Gump". Aşa este şi România reală din Găgeşti. O cutie de bomboane, care nu de puţine ori au fost greu de mestecat sau care au trosnit între dinţi.
UN FIN OBSERVATOR AL POLITICII
Într-un cadru melancolic, pe o uliţă îngustă nepietruită, a trăit aproape o viaţă întreagă, Eugenia Cristoiu, mama publicistului Ion Cristoiu. "Un adevărat personaj al României reale" după cum îi plăcea să o numească fiul său, "un om dintr-o bucată, hotărât" după cum le place sătenilor să o descrie. Un om simplu, de la ţară care s-a ancorat într-o Românie reală pe care nu o mai regăsea în discursurile politicienilor pe care îi urmărea cu ardoare la televizor. Se întâmpla să-şi sune fiul chiar şi noaptea revoltată de vreo declaraţie a vreunui politician. La ultimele alegeri a solicitat o urnă mobilă pentru a vota.
Sătenii îşi amintesc de Eugenia Cristoiu, femeia care se lăuda vecinilor că are "două flori, nu doi băieţi", că era întotdeauna implicată în treburile comunei. "Dacă i se făcea vreo nedreptate vreunui sătean, îl suna pe primar. Nu se asfalta drumul, mergea la primar. Doar pentru că nedreptatea o revolta". Şi-a dorit toată viaţa să lucreze în domeniul medicinei, iar când fiul său venea de la Bucureşti să o viziteze îl ruga să-i aducă noutăţi editoriale despre medicină. Cu o derogare de la medicul din sat, făcea injecţii la toţi bolnavii care-i solicitau ajutorul. A învăţat singură să facă injecţii. Mai întâi la oameni. Apoi la animale. Trata animalele mai ceva decât medicul veterinar care nu le găsea leac. Cu o simplă injecţie de penicilină, animalele se puneau pe picioare.
Eugenia a devenit vedetă în sat prin 1996. Fiul său, Ion a scris pe vremea aceea un editorial despre PSD, care era încă la putere. Editorialul se chema "Operaţiunea cizmele de cauciuc". Un îndemn către "aleşii neamului" de a merge la Găgeşti deal pentru a vedea România reală. Sătenii îşi amintesc cu zâmbetul pe buze de cele întâmplate. Era zloată, iar tot alaiul în frunte cu Adrian Năstase, Ioan Tărăcilă, ministru de Interne atunci, primar, prefect, Anca Alexandrescu, consilier, au luat dealul în piept de jos din şosea, pentru că maşinile nu puteau ajungea. Au năvălit cu toţii în curtea Eugeniei Cristoiu. "Le-a dat un păhărel şi le-a ţinut o lecţie de politică de au ţinut-o minte", îşi amintesc sătenii. Eugenia Cristoiu era iubitoare de politică, un fin observator al politicii de la Bucureşti, care era percepută altfel în Găgeşti şi pe care o trăia intens. Îşi suna fiul ori de câte ori era indignată sau starea sa de spirit era revolta. Nu l-a sunat niciodată să-i spună că i-a plăcut ceva sau e încântată de vreo declaraţie a vreunui politician.
A urmat apoi emisiunea "Duminica în familie". Era prin 1998-1999 când Eugenia Cristoiu a fost invitată. Apariţia acesteia a rămas una comică dar şi dragă tuturor celor implicaţi, pentru că Eugenia Cristoiu a considerat de cuviinţă să nu se ducă la emisiune cu mâna goală. Şi atunci a adus cu ea în studio...o găină...vie. Pe care i-a făcut-o cadou Mihaelei Rădulescu. Peste ani, Mihaela Rădulescu a rechemat-o la o emisiune. Bătrâna nu s-a mai putut deplasa. A primit însă fericită un trofeu din partea emisiunii pe care l-a păstrat în casă la loc de cinste, până în ziua decesului. Ieri Eugenia Cristoiu a fost condusă pe ultimul drum. Dumnezeu să o odihnească!
Citește pe Antena3.ro
