Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intr-o ceainarie, doi jurnalisti si trei ultrasi sorb din cescute de lut, stau pe bancute vintage si discuta despre revolutie. E o atmosfera ireala, ca mai tot ce se petrece zilele astea. Ca sa intelegem ce se intampla, trebuie sa dam timpul cu cateva zile inapoi.
Dupa protestele violente de duminica seara am povestit la prima mana cum cei care arunca pietre nu sunt doar suporteri, ci tineri din diverse subculturi in care clocoteste o ura mocnita, care a izbucnit cand au vazut cum jandarmii invadeaza Centrul Istoric, bat tot ce misca si fac manevre ciordite din "Gladiatorul".
Cu timpul, a devenit clar ca nici ultrasii nu sunt niste brute manipulate, ci au iesit pe bune sa protesteze. Chiar si asa, lumea a strambat din nas, iar televiziunile au continuat isteria. Astia vor doar sa bata, n-au nimic in cap.
Si apoi a aparut Manifestul
Manifestul Ultrasilor a picat ca un OZN pe pajistea mediatica. E cea mai lucida si coerenta chestie pe care am citit-o de mult timp. In cateva cuvinte simple, strange la un loc societatea si o focalizeaza ca pe un laser spre nedreptatile care au scos lumea in strada. incheie astfel: "Orice pas mic prin care se fura drepturi e un pas mare catre dictatura si lanturi!".
Atat de puternic a fost manifestul, incat nimeni nu a crezut ca a fost scris de ultrasi. Sigur e vreun jurnalist, un agitator, ceva! Asa ca am cautat autorul, sa ma conving ca exista, ca e ultras, ca e pe bune. L-am gasit. Sau, mai bine zis, i-am gasit, pentru ca la text au contribuit multi oameni. Trei dintre cei mai implicati au acceptat sa vina la un interviu. Locul ales de ei: Ceainaria Cotroceni.
E prima oara cand vin aici fara vreo gagica intelectuala. In lumina abia palpainda, ultrasii se fastacesc cu meniurile mestesugite, pana cand ceainareasa zice: "Nu vreti sa va aduc o infuzie de plante? E buna pentru raceala..." Dau din cap. Dupa ultimele zile de scandari focoase in vremea inghetata, orice te salveaza de pneumonie e binevenit.
Pana sa ne aduca ceaiul, pana sa ne uitam bine unul la altul, intram in paine. Violentele de duminica, 15 ianuarie. Cele mai mari din ultimii 20 de ani. Zeci de raniti, centrul devastat si o tara intreaga care privea fara sa-si creada ochilor.
Cei trei sunt suporteri ai lui Dinamo, din Peluza Sud. Cu totul, doar 15 oameni din galeria asta vin la prosteste. Ei nu au participat la luptele de strada de duminica, dar ce s-a intamplat nu i-a surprins deloc.
– Cum s-a ajuns la violenta asta?
– De ce au pus oamenii mana pe pietre? Pai n-aveau carti in jur! E trist ca tineri ca noi simt atata ura cat sa ia o bucata de pavaj si s-o arunce in capul unui jandarm. Dar sentimentul e cat se poate de real si traseul lui pana a se concretiza duminica a fost larg urmarit, incurajat de mass-media si de autoritati.
"Noi condamnam violentele, dar le intelegem"
Pe mine m-au batut jandarmii prima oara acum 15 ani. Suporterii tineri stiu foarte bine cu cine au de a face. Nu poti sa ridici mainile si sa crezi ca nu da in tine. Te va indeparta de camerele de luat vederi si te va calca in picioare. Te va bate si pana la duba, si in duba, si dupa duba.
– Cine a fost duminica la Unirii?
– Tinerii pe care voi i-ati dat uitarii. Tinerii pe care voi nu-i mai cunoasteti. Nici parintii parca nu ne mai cunosc. Cand il tarau pe unul la duba, a venit un reporter sa-l intrebe: "Pentru ce protestezi?". A raspuns: "Pentru toti cei care sufera".
Dupa intamplarile de duminica, si-au dat seama ca va urma o represiune dura din partea jandarmilor si un val de vrajeli din partea presei, asa ca au hotarat sa se alature protestului ca sa-i dea ceva consistenta, nu doar bataie si steaguri agitate. "Are cine sa dea cu Molotoave, mai greu e sa vii cu idei", zice Mircea. El e motorul ideologic al grupului, e si mai firav, blond, cu o privire visatoare si o helanca numai buna pentru un poet al Revolutiei.
"Bunicile noastre inarmate cu flori o sa infrunte tancuri"
Luni seara, Mircea se agita cu niste bannere pe la fantana de la Universitate cand au venit unii de la Realitatea si i-au spus ca vor sa faca un interviu. Emotionat, a inceput sa caute o bucata de hartie, ceva pe care sa-si scrie cateva idei. N-a gasit decat niste pungi de fornetti, bune si alea, si s-a apucat sa mazgaleasca pe ele.
Primul lucru care i-a trecut prin cap suna asa: "Suntem constienti ca, la un moment dat, bunicile noastre inarmate cu flori in mana, o sa infrunte tancuri". De aici ideile au inceput sa curga, veneau si altii cu propuneri, ii suna si pe cei de-acasa, pana cand s-au umplut pungile cu revolta. "O sa ramana-n istorie fornetti-u’ asta", a zis cineva la misto, una dintre replicile alea magice care urca la cer.
Aia de la Realitatea nu l-au mai sunat, dar deja nu mai conta, Mircea avea in buzunar doua pungi de revendicari perfecte pentru un manifest. Nu l-a scris imediat, ca la miezu’ noptii a trebuit sa mearga la serviciu, lucreaza in tura de noapte la customer service pentru o firma straina. A doua zi insa s-a pus la calculator, l-a tastat rapid, a primit ceva pareri pe messenger si l-a trimis la Realitatea si la alte site-uri, pe unde mai stia jurnalisti
Restul e istorie, o istorie mai mica, dar fierbinte. Manifestul a prins extraordinar de bine multumita stilului sincer si ideilor sarite la cald din mintea fiecaruia. "Vrem sa inchideti mall-uri si sa deschideti fabrici" a dat multora fiori pe sira spinarii. A ramas si semnatura lor, "PASNICI si APOLITICI", cu care vor defila si in seara asta, cand opozitia a organizat mitinguri prin care incearca sa muste din placinta protestului.
Dar stai, ceva nu se potriveste. Ultrasii nu erau huliganii aia, vandalii, nenorocitii, spargatorii de seminte si de capete? Oamenii din fata mea beau ceai, se poarta galant, sunt bine imbracati, imi vorbesc despre sociologie, revolutia lui Tudor Vladimirescu si alfabetizarea informatica. Parca ar fi suporterii lui Vintila Mihailescu, nu ai lui Dinamo.
De fapt, o galerie de fotbal e la fel de diversa ca o societate. Are intelectualii ei, extremistii, nebunii, poetii. Toti s-au strans in jurul pasiunii pentru o echipa, dar solidaritatea e atat de mare, incat depaseste cu mult fotbalul.
"Oamenii se strang sa se duca la meci. Cand se strang asa se creeaza o piata publica in care incepi sa-ti spui de la problemele zilnice pana la probleme sportive. Sunt copii saraci, copii de bani gata, dar nu mai conteaza cati bani ai cand esti intre ultrasi. E o societate mai mica, dar fidela, care simte sa apere idealul mai mult decat altii mai pasivi. O societate cu adevarat democratica, schimburile de opinii asa sunt, e o democratie pura, greceasca."
De aproape o saptamana, toata tara fierbe de furie la adresa ultrasilor. Ion Tiriac a cerut chiar sa fie "starpiti". Protestatarii se delimiteaza de ei. Politia le-a facut vizite acasa. Inca putin si-i trimitem in Transnistria.
Dupa doua ore cu ultrasii am plecat cu aroma de ceai inca puternica pe cerul gurii si cu senzatia ca societatea romaneasca ar avea mult de invatat de la solidaritatea acestor huligani.
Comentati pe blogul autorului, vlad.ursulean.ro
Citește pe Antena3.ro
