Lacustre - Amenintarea apelor

Dunarea a inundat malul tulcean in dreptul localitatii Smardan, unde peste 30 de gospodarii au intrat la apa si 15 oameni au fost evacuati. In Braila zece localitati sunt pregatite sa dea piept cu e-ventuala viitura. In comuna braileana Chiscani, satenii au semnat deja acceptul de evacuare si fac antrena-mente pe uscat.

Dunarea a inundat malul tulcean in dreptul localitatii Smardan, unde peste 30 de gospodarii au intrat la apa si 15 oameni au fost evacuati. In Braila, zece localitati sunt pregatite sa dea piept cu eventuala viitura. In comuna braileana Chiscani, satenii au semnat deja acceptul de evacuare si fac antrenamente pe uscat.

Satenii din comuna tulceana Smardan masoara de la o ora la alta nivelul Dunarii si dupa fiecare masuratoare se strang pe la porti si se organizeaza pe echipe. Cine sapa, cine asaza lutul in saci, cine ridica digul pe mal. Au mai patit-o ei si in toamna cu inundatiile si au antrenament, dar ca acum n-au mai fost decat prin anii ’70. Altii asteapta sa vina din urma cu insamantatul digului, ca sa-l fixeze mai puternic. La cei care au casele chiar pe buza malului apa e pana la genunchi. Unii au plecat pe la rude, altii se incapataneaza sa ramana in locuintele mai nou lacustre.

LACUSTRA DE SMARDAN. Anastasie Iordanel sta la numarul 15. E imbracat in pijamale si are cizme noi din cauciuc in picioare. Sta la masa cu apa pana la genunchi si se tot uita cum apa se infiltreaza mai peste tot. Tot asteapta sa scada. Sparge o ceapa si zice: "E drept ca noi ne-am asezat aici in calea apei, nu ea in calea noastra, dar nu mi-am inchipuit ca o sa ne chinuiasca atat de rau". Nici batranii locului nu au mai vazut sa bata apa pe strada. Nea Sandu are 80 de ani, are curtea plina cu broaste si stuf si nimic din verdeturile de acum trei ani.

"N-am pomenit sa dam nas in nas cu Dunarea de cand sunt", se mira batranul, "nu vreau sa ma gandesc ca ar putea fi si mai rau peste cateva zile". Vecin cu el e Bogdan Stefan. E imobilizat la pat, dar refuza sa-si lase casa. Concubina si-a luat inima-n dinti si s-a mutat la o vecina. Nea Stefan sta intins cu un morman de rufe umede langa el si din cand in cand ridica o carja rezemata de pat sa mai masoare apa. A ramas si fara curent electric, dar izul puternic de mucegai nu-l face sa se lase dus de acasa. "Eu zic ca de raman aici am sanse sa primesc vreun ajutor. Daca ma las scos din casa, cine ma mai baga pe mine in seama? Am trimis o scrisoare de SOS la Romania Mare, dar nu mi-au raspuns inca. Mai astept, poate nu ma ia cu totul Dunarea...", spune nea Stefan.

PERICOL. La Smardan, noile mlastine ar putea deveni focare de epidemie

FOSTELE GRADINI, STUF SI BROASTE. Aproape intreaga suprafata a satului e acum o balta verde. Iar curtile par niste mlastini in care apa statuta da un miros greu. Viceprimarul Smardanului, Marin Panait, se teme ca mai noile mlastini ar putea deveni incubatoare de viermi si in cateva zile ar putea exploda de aici epidemii. "Am inceput cu vaccinarea copiilor, sper sa reusim sa acoperim si populatia adulta pana la anuntata viitura de la 11 aprilie", spune viceprimarul.

Pe nea Andrei Caraivan l-am gasit carand cu roaba lutul din fata portii. "Am lasat si diabetul deoparte, si tot reumatismul, ma pun sa car pamantul asta in gradina, ca din cauza umezelii mi se imbolnavesc si pasarile. Am si un atelier de fierarie care mi-a fost inundat, vreau sa inalt pardoseala, caci apa iese pur si simplu din pamant", spune batranul de 75 de ani.

Vreo 70 de tineri din Smardan care au luat drumul Spaniei si Italiei s-au intors in comuna cu banii castigati ca sa-si consolideze casele. Nici cu ei Dunarea n-a fost mai binevoitoare. Apa s-a infiltrat pe sub cladirile recent consolidate. Dintre cei aliniati in fata dezastrului, Gheorghe Ghiti e cel mai calm. Desi construita la acelasi nivel cu a vecinilor sai, gospodaria lui e pe fundatia fostei cooperative si nu-i da deloc de furca. E solida si asta il lasa sa fluiere linistit.

EXPECTATIVA. La Braila, malul este mai inalt si pericolul pare sa fie mai redus, totusi zece localitati se pregatesc pe uscat in caz ca infiltratiile vor avansa. La Chiscani, primarul s-a inrolat responsabil cu "propaganda". A strans semnaturi pentru evacuare, caci satul Varsatura e cel mai aproape de mal, si ii mobilizeaza continuu pe sateni. Numele satului vine de la o nenorocire produsa putin dupa 1900, cand satul a fost acoperit de apa. La Varsatura, mai toti sunt gradinari din tata-n fiu si se tem ca investitiile de anul asta se vor scurge si ele dupa voia curentilor de pe Dunare. Si-au urcat rezerve de paine si damigene cu apa in pod si asteapta. Valerica Sava, in urma recentelor prognoze, face socoteli fara oprire. Calculeaza cu cat ar trebui sa creasca nivelul Dunarii ca ea sa fie nevoita sa urce in pod. "La inundatiile din ’70, tatal meu a stat de paza pe dig. Atunci mai ca erau s-o scape peste sat, dar i-au venit de hac", spune ingandurata femeia. "Inca nu stiu daca fac bine socotelile cu debitul, mie imi da ca ar trebui ca Dunarea sa creasca cu 2 metri ca sa ajunga la mine... Spuneti-mi, calculez bine?", se intreaba Valerica. In zona localitatilor brailene Marasu si Frecatei, sate-nii se tem ca digul va ceda din cauza erodarii produse de porci si sobolani. Iar in Insula Mare a Brailei peste 400 ha aflate in imediata apropiere a digurilor sunt sub apa.

ILUZII
"Eu zic ca de raman aici am sanse sa primesc vreun ajutor. Daca ma las scos din casa, cine ma mai baga pe mine in seama? Am trimis o scrisoare de S.O.S. la Romania Mare, dar nu mi-au raspuns inca. Mai astept, poate nu ma ia cu totul Dunarea..." - Bogdan Stefan, locuitor Smardan

TEAMA
"La inundatiile din ’70, tatal meu a stat de paza pe dig. Atunci mai ca erau s-o scape peste sat, dar i-au venit de hac. Inca nu stiu daca fac bine socotelile cu debitul, mie imi da ca ar trebui ca Dunarea sa creasca cu 2 metri ca sa ajunga la mine..." - Valerica Sava, localnica Varsatura