De la intuneric la lumina. De la moarte la viata. In fiecare an, Iisus e rastignit pe Golgota sufletelor noastre. In fiecare an, El invie pentru a ne mantui. Suferinta Lui Iisus ne face mai buni. In Zilele Pascale sa nu-i uitam pe cei aflati in suferinta. Sa dam din preaplinul nostru omului sarman. Invierea Domnului sa va fie cu folos!
Invierea Domnului sa va fie de folos!
Pastorala IPF Teoctist, Patriarhul Romaniei
Iubitului nostru Cler, Cinului Monahal Si dreptcredinciosilor crestini, har si pace De la Dumnezeu-tatal, iar de la noi, Parinteasca binecuvantare
âCat este de sfanta, cu adevarat, si intru totul praznuita aceasta noapte de mantuire", cucernici Parinti slujitori, iubiti fii si fiice duhovnicesti.
Si anul acesta ne-a invrednicit Bunul Dumnezeu sa savarsim sfintita calatorie a marelui Post, binestiind si marturisind impreuna cu imnograful bisericesc ca: âMai luminat decat soarele stralucind, postul, darul cel cu multa lumina, vesteste tuturor: razele Crucii si stralucirile cinstitei Patimi si Ziua Invierii ca mantuitoare". Asa sunt intocmite toate randuielile Sfintei noastre Biserici, ca intotdeauna sa putem privi si ajunge, prin durerile dar si lumina Crucii, la bucuria Invierii. Iar bucuria Invierii Domnului este si bucuria pentru izbavirea noastra din moarte si din âfrica mortii" (Evrei 2, 15), din pacat si de cel ce avea âstapania mortii" (2, 14), adica de diavolul. Acesta a fost nimicit, ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur, caci âSculatu-Sa Hristos si au cazut diavolii. Inviat-a Hristos si nici un omnu este in groapa; caci Hristos, sculandu-Se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut". (...)
Iubiti credinciosi, (...)Ne cheama Sfanta noastra Biserica prin glasul sfintitului ei sluitor: âVeniti de primiti lumina!". Primind cu evlavie aceasta lumina din Lumina Invierii Domnului, in chip firesc ne asumam si responsabilitatea de a o pastra cu credinciosie, ca pe un dar mantuitor, ca pe o calauza a mintii, a vointei si, in special, a vietii si faptelor noastre. Aceasta lumina a Invierii si, deci, a Bisericii noastre, trebuie sa fie lumina calauzitoare nu numai a noastra, ci si a omenirii si istoriei spre tinta desavarsirii lor, randuita inca de la inceput de Dumnezeu. Lumina Invierii ne pazeste pasii de rataciri sufletesti si trupesti, fiind in acelasi timp singurul leac pentru tamaduirea celui âranit la suflet cu sabia pacatului si vatamat cu multe rautati". Cu tainic inteles, cel mai lung Psalm, 118, scris de Sfantul Prooroc si Rege David, preamarind lega, indreptarile si poruncile lui Dumnezeu, cele de viata datatoare, spune: âOricarei desavarsiri eu i-am vazut hotarul, porunca Ta hotarnicie n-are" (Ps. 118, 96). (...)
Iubiti Parinti, slujitori ai sfintelor altare, si dreptmaritori crestini. Intr-adevar, âDumnezeu, Mantuitorul nostru, spune Sfantul Apostol Pavel, voiste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina" (I Tim. 2, 34). Dar, in dobandirea mantuirii este nevoie si de contributia voii omenesti, caci Cel Care ne-a daruit libertatea vointei, creandu-ne dupa chipul Sau, o si respecta, asteptand sa vada in ce parte o vom face noi sa se incline: spre lumina, sau spre intuneric; spre binecuvantare, sau spre blestem; spre bucurie, sau spre chin; spre comuniune sau spre singuratatea egoismului; spre priveghere, sau spre somnul spiritual. Altfel spus: spre viata, sau spre moarte.(...)
Sa luam aminte, iubiti parinti slujitori, ca aceasta intelepciune duhovniceasca de Sus trebuie sa ne ajute pe noi, cei carora ne-a fost daruita prin hirotonie misiunea de a intelege si vesti prin graiul faptelor, mai bine decat ceilalti semeni si frati ai nostri, starea in care se afla omenirea indepartata de lumina invierii lui Hristos. Astfel, cunoscand cauzele spirutal-morale ale schimbarilor, fenomenelor si pericolelor din lumea de azi, omenirea asteapta de la noi, cei chemati de Duhul Sfant la aceasta slujire, o mai responsabila participare la alinarea suferintelor semenilor nostri. impreuna cu credinciosii incredintati spre slujire, cu care alcatuim, dupa cum spune Sfantul Apostol Petru, âpoporul lui Dumnezeu" (I Petru 2, 10), trebuie sa ne aflam intr-o neincetata stare de veghe spirituala pentru a lua aminte la modalitatile neasteptate prin care pacatul se furiseaza in prezent in viata si sufletele oamenilor, indeosebi ale tinerilor, atragandu-i spre desertaciunile pierzatoare. (...)
Cel ce a biruit moartea si ne-a facut partasi acestei bucurii ce se impleteste cu cea a Sfintelor Pasti - impartasita anul acesta de intreaga crestinatate -, ne-a ajutat, dupa multe si grele eforturi, sa dobandim terenul ocupat in prezent de monumentul eroilor comunisti, dezafectat. Pe acest teren se va inalta Catedrala Patriarhala, in apropierea "Mormantului Eroului Necunoscut " din Parcul Carol, spre a ramane alaturi, cu valoare de simbol, in nemurirea neamului nostru. (...)
Punandu-va la inima aceste ganduri si parintesti indemnuri, rog pe âDumnezeul pacii, Cel ce L-a sculat din morti pe Domnul nostru Iisus, Marele Pastor al oilor prin sangele unui testament vesnic, sa va inzestreze cu tot ceea ce este bun spre a-I face voia, lucrand intru noi ceea ce e bine placut inaintea Lui, prin Iisus Hristos, Caruia fie-I slava in vecii vecilor!" (Evrei 13, 20 - 21).
(...)De aici, din resedinta Sfintei noastre Patriarhii, luand lumina din Lumina invierii ce straluceste in candela paraclisului Sfantul Gheorghe, va urez tuturor sanatate si pace, vestindu-va cu sfanta imbratisare:
HRISTOS A INVIAT!
Al vostru parinte duhovnicesc, pururi rugator catre Prea Sfanta Treime,
Inalt Preafericitul Teoctist
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane