Nu ştiu ce ziar maghiar, nu ştiu ce "Nemzet", de la Budapesta, lansează o campanie criminală împotriva eventualilor excursionişti români, la meciul Ujpest-Steaua, cu semnificativă lipsă de atenţie la consecinţele pe care le-ar putea avea frazele de asmuţire a ungurilor împotriva românilor. Ziarul subliniază că, în buzunarul fiecărui patriot, briceagul trebuie să fie deschis, ca să obţină sânge de român. Motivul? Cică, un banner, care ar fi apărut la meciul Steaua-Ujpest de pe Stadionul Ghencea. E posibil ca acest banner să fi existat. Dacă el jignea maghiarimea, faptul e profund regretabil şi poate fi sancţionat.
Ceea ce uită intenţionat "Magyar Nemzet" e că, şi dacă respectivul banner ofensator a fost ridicat la meci, el nu este, eventual, decât o consecinţă minoră a provocărilor incredibile pe care suporterii maghiari ai echipei Ujpest le-au rostit în cor, în toate marile gări şi oraşe ale României, pe unde a trecut trenul lor şi pe unde au poposit ei. Ce altceva, decât o abjectă jignire, e poreclirea românilor "ţigani"?
Ce i-a determinat pe budapestanii de la ferestrele trenului să lovească animalic în demnitatea unei ţări, fluturând iredentistul banner "Transilvania - pământ unguresc"? Cum şi-au permis acei derbedei ai gulaşului fermentat să arunce cutii de bere, peturi cu apă şi alte obiecte contondente în românii din gări? Ce credibilitate mai poate avea un ziar, care îndeamnă la crimă, împotriva românilor, pe maghiarii care, tocmai ei, fuseseră la originea acestei tensiuni? Care e ordinea faptelor? Întâi a fost meciul, cu eventualul lui banner stupid, şi, după aceea, a venit trenul cu maghiari la meci, încât vrăjmăşia lor, vulgaritatea lor, provocările lor să poată fi considerate replici maghiare, în legitimă apărare? Nu cumva a fost invers?
Am scris, acum câteva zile, în acest ziar, că mă surprinde reacţia moale a autorităţilor române, faţă de aceste atacuri la adresa românilor şi ţiganilor. Dar am specificat şi că, dacă am fi reacţionat firesc şi ferm, ar fi existat, ca şi în alte ocazii, posibilitatea ca media (maghiară sau internaţională) să înceapă reflectarea situaţiei de la replica noastră. Şi să ne murdărească din nou. Dar nu-mi închipuiam că un ziar din Ungaria poate fi atât de iresponsabil, încât să împingă pe patrioţii unguri să meargă la meci cu briceagul deschis, şi să facă să curgă sânge de român. În ce bolgie a infernului doreşte "Magyar Nemzet" să împingă pe spectatorii unui meci de fotbal? Nu era suficient că românii n-au reacţionat cu aceeaşi vehemenţă şi ură, cu aceeaşi neomenească politică a briceagului deschis, ca ungurii din acel tren bolnav de otrava pasagerilor lui?
Răspunde acest ziar, la fel de periculos ca şi trenul provocatorilor, de un eventual carnagiu, pe stadionul unde se vor confrunta două echipe de fotbal? Acesta să fie rolul presei? Memorabila metaforă a briceagului deschis, pe care fiecare patriot maghiar trebuie să-l poarte în buznar, ca să ia viaţa unor români, îşi are, însă, şi reversul medaliei. Mulţi dintre mânuitorii de şişuri, de cuţite, de bricege, au sfârşit prin a cădea în ele, mai ales dacă erau deschise, iar ei erau prea pătimaşi în a le mânui împotriva altora. În fond, "Magyar Nemzet" invită pe maghiari la o sinucidere cel puţin morală, dacă nu chiar o sinucidere adevărată. Ferească-i Dumnezeu, pe provocatori, să se întâmple ceva împotriva românilor, care vor merge la meciul Ujpest-Steaua, după ce acest ziar - rudă cu trenul otrăvit - şi-a luat misiunea de a fundamenta nemernic, cinic, tot acel eventual carnagiu.