Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anul 1987, imediat dupa revolta de la Brasov, a adus la Sibiu formarea unui mic sindicat clandestin care a functionat pana in decembrie 1989. Unele manifeste au ajuns chiar in presa straina. Petru Craciun, organizatorul acestui sindicat, povesteste cum a inceput totul.
ANDREEA TUDORICA, VASILE SURCEL
Petru Craciun: Am fost angajat la Tehnica Noua si in anul 1987, cu ocazia revoltei de la Brasov, am inceput sa ne organizam intr-un sindicat clandestin. Si am inceput sa scriu manifeste olograf la care m-a ajutat si baiatul meu, Craciun Daniel. Primele manifeste am inceput sa le scriem in 1987, la Oradea, in statiunea 1 Mai pentru ca era o statiune frecventata de multi straini si voiam sa trezim ecouri internationale. Baiatul meu a scris si un manifest in limba italiana, intitulat "Romania este o inchisoare dificila", pe care i-l dictam si care a fost distribuit in urma meciului Romania - Italia, desfasurat la sfarsitul lunii martie 1989 la Sibiu.
Citește pe Antena3.ro
Sindicatul Tehnica Noua
Nu am avut probleme, baiatul meu, ca o ironie a sortii, este casatorit acum cu fata lui Bogdan Nicolae, tot un revolutionar, care, in 1987, a impartit manifeste. Era tot in sindicatul clandestin SLUMR si a fost prins la Brasov si condamnat pentru propaganda impotriva oranduirii socialiste la opt ani inchisoare, din care a facut opt luni, fiind eliberat in urma presiunilor internationale declansate tot in urma revoltei de la Brasov, unde distribuise manifeste.
Era sindicat clandestin, nu avea o denumire. A fost singurul sindicat care pe urma s-a legalizat in luna martie 1990. Dar ii ziceam, asa intre noi, sindicatul clandestin Tehnica Noua.
In jurul datei de 16 decembrie 1989. Se stia deja ce se intampla la Timisoara. A fost distribuit nu numai la Sibiu, ci in toate orasele Ardealului, de la Orastie pana la Brasov. Si astfel, conform intelegerii, la 21 decembrie am iesit in oras.
â¦intre membrii de sindicat, de la care strangeam o cotizatie de 25 de lei pe luna.
Am fost numai 11 membri de la Tehnica Noua si deja se aflase. Ulterior am aflat ca deja Securitatea stia.
Ma gandesc ca nu au avut timp.
"Am fost opt oameni"
Din 1987 am inceput sa scriem manifeste, insa atunci eram un grup mai restrans si pe masura ce trecea timpul contactam oameni, dar tuturor celor contactati le era frica si nu se bagau. Si nu am avut probleme cu Securitatea din 1987 si pana in 1989, pentru ca atunci eram o celula mica.
Eram pe principiul de clandestinitate. In 1987 eram vreo patru oameni. Si inainte de Revolutie am ajuns la 11.
Eu eram organizatorul si tot eu strangeam banii. Era Nicolae Campean, care era muncitor la nichelaj la Tehnica Noua, Stefan Paucean, matriter, Viorel Nedelcu, acum este in America, tehnician electronist, Oprisiuc Gheorghe, strungar. Acesta era nucleul din 1987. Ulterior au mai venit. In birou aveam zece oameni din care jumatate nu erau de incredere. Si ultimul venit era un subinginer, sotul unei securiste care raspundea de Tehnica Noua, si a venit cu trei luni inainte de Revolutie si de la el am aflat ca sotia lui stia de noi. Dar nu stiu exact ce stia, daca de bani sau de manifeste sau altceva. Iar in dimineata zilei de 21 decembrie nu am fost toti cei 11 in Piata, ci doar acestia pe care i-am enumerat.
"Piata era un ring de lupta"
Am iesit in centru si, conform intelegerii, ne-am intalnit in Piata Mare, acum a Revolutiei. Insa erau deja si de la alte intreprinderi adunati in fata magazinului Dumbrava. Si dupa ora 9:00 grupul din Piata Revolutiei a facut jonctiunea cu cei care au avut o confruntare la magazinul Dumbrava cu Militia. Eram in Piata si am zis: "Stati aici sa incepem totul impreuna" si am inceput sa scandam lozinci. Primele au fost: "Libertate! Libertate! Jos Ceausescu!". Imediat au venit trei masini cu militie si cu scutieri si au incercat sa introduca in ARO-ul pe care l-au rasturnat trei oameni, printre care si unul de la noi din sindicat. Cand s-a desfasurat in Piata o companie de armata am vazut ca acestia erau tineri de 19-20 de ani, unul singur dintr-un capat parea a avea 40 de ani. In timp ce a tras o rafala, deasupra Pietei zbura un stol de porumbei si nu a cazut nici unul, deci au tras cu gloante oarbe. In acelasi timp, cel de 40 de ani din capatul randului, ultimele gloante le-a tras in margine, spre statuia Gheorghe Lazar, unde ma aflam si eu, iar aceste gloante au ranit cativa oameni. N-a murit nimeni, dar a ranit si dintre manifestanti, si oameni aflati in cladirea CEC din apropiere. Si atunci a murit imediat Mititelu (n.r. - Ioan Mititel, 34 de ani, lacatus la Cooperativa Progresul, casatorit, trei copii, impuscat in burta, prima victima a Revolutiei de la Sibiu). Era ora aproximativ 10:25. Toata Piata era ca un ring de lupta, fiind o piata foarte mare. Are multe intrari si noi incercam sa blocam intrarile, insa, nefiind pregatiti, fugeam de la o intrare la alta si atunci au intrat si s-au desfasurat.
Dupa ce s-a rasturnat ARO-ul s-a ridicat cu rotile in sus, iar cel care comandase operatiunea de rasturnare a masinii a fost Nedelcu, care acum este plecat in America. Era cel mai curajos de acolo. I-au dat foc masinii, pentru ca problema a fost urmatoarea: ARO-ul nu a pornit la cheie. Ceilalti erau cu o Dacie de la Militie si au fugit. Cand au vazut ca ne repezim spre ei, s-au urcat in masini si au plecat. Dar ARO-ul nu a plecat la cheie si atunci ne-am napustit asupra lui. Si Nedelcu a spus: "Hai sa-l rasturnam!" si l-au rasturnat cu rotile in sus. Iar foc i-a dat o fata care a plecat in strainatate. Dupa acest incident, am mobilizat lumea. Si am numarat in Piata mare ca ar fi fost cam 100.000 de manifestanti pentru ca am cronometrat o ora in centru cum curgeau manifestantii. De la ora 9:00, cand am inceput sa scandam prima data, s-au strans pe la 17:30 cam 100.000 de manifestanti, asa am estimat. Cred ca actiunea aceasta de rasturnare a ARO-ului a fost cel mai mare imbold pentru sibieni. Pe urma s-a manifestat pana noaptea tarziu prin toate cartierele Sibiului, s-a plecat dinspre centru, pe la Primarie, consiliul judetean, au luat toate cartierele la rand, prin tot orasul s-a manifestat.
"Dragomir stia ca poate sa o incurce"
Armata era in Piata Mare si facuse un careu in jurul acestui ARO care ardea si se putea circula numai pe laterale. Dar manifestantii discutau cu Armata, nu era nici un incident intre Armata si manifestanti.
Nu era inca.
Da, erau si au fost si retinuti. Au fost prinsi oameni prin poduri care erau adusi unii si de la graniceri (unul a fost prins chiar in Piata mare in pod), si erau plasati in poduri in jurul Pietei mari si in centru, casele astea vechi, si cateva sute au fost si retinuti de catre manifestanti si dusi la unitatea militara 01512, vizavi de Militie. Din cate imi amintesc, nu erau in haine militare, erau in combinezoane negre. Ma refer la cei care erau prin poduri. Am prins unul si a fost retinut. Aveau acte din care reiesea ca erau graniceri. Li s-au luat declaratii de catre un maior, la unitatea militara, dar nu mai stiu cum il chema. Procuratura militara de la Brasov i-a anchetat dupa 22 decembrie 1989. Procurorii militari au anchetat cam 600 de oameni care fusesera retinuti.
