Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Peste tot gaseam aceeasi intiparie de mister. Alcatuirea pamantului insasi, adauga ciudata senzatie ca peste tot ar fi ceva de descoperit. Intalneam vai adanci, chei sapate intre doi pereti de stanca. Uneori, la un capat erau aproape una cu pamantul; nu-ti puteai da seama ca esti in drum spre acele oaze ascunse in adanc. Treptat, treptat, coborai necontenit, pana te pomeneai pasind intre doua ziduri stancoase si acolo, jos, te aflai intr-o lume verde de maslini, de roscovi si de alti arbori, amestecati cu bambus si, pe neasteptate, cu cranguri de portocali.
Aceste valcele adanci erau pentru noi un izvor de nespusa incantare; desigur ca tainuirea lor pricinuia vraja cu care ne impresurau. Se aflau acolo flori minunate, intinse pajisti de narcise albe si galbene, cu miros nespus de dulce; anemone, azalee si tot felul de alte flori, al caror nume nu-l cunosteam. Niciodata nu voi uita extazul nostru in fata unui crang de maslini, pe care l-am descoperit intr-un Ajun de Craciun; era impodobit de la un capat la altul cu un covor de narcise. Am sarit jos de pe cai si am cules mari manunchiuri de flori, pe care le-am adus, in triumf, mamei. In Ajun de Craciun erau o adevarata minune!... Aveau un singur cusur: picura din cozile lor o zeama lipicioasa, foarte daunatoare pentru hainele noastre.
Iubitoare de frumusete cum eram de pe atunci, unele coltisoare din Malta mi s-au intiparit in minte pentru totdeauna. Unele dezvaluiri ti se iveau in fata ca niste tablouri si te intovaraseau apoi, intreaga viata. Mi-aduc aminte de o plimbare calare, intr-un punct departat al insulei, unde nu mai fusesem niciodata. Ducky si cu mine descalecaseram; alergam, tinandu-ne de mana, si saream peste zidurile joase ce desparteau un ogor de altul. In departare se zarea marea, o minune albastra, tesuta cu argint.
Ajunseseram la o insirare de cranguri de portocali, saditi pe largi terase, una deasupra alteia, coborand, treptat, pana la mal. Inguste jegheaburi pline de apa intretineau umezeala iar sub portocali erau sadite mari violete, de un albastru deschis. Totul in jur era de o frumusete tainuita si plina de vraja. Alergam fara ragaz si bucuria parca ne inaripa mersul; lunca intreaga era parca o gradina a frumusetii plasmuita pentru fericirea noastra. Deodata iesiram din umbra portocalilor si daduram peste un bazin patrat, plin cu apa, in care cerul isi oglindea fata azurie; in departare, marea avea aceeasi culoare, insa mai adanca, mai intensa, iar in jurul bazinului cresteau mari dovleci portocalii, colorand cu pete vii fondul albastru.
Vazduhul rasuna de cantecul ciocarliilor si era plin de aroma micsunelelor si a florilor de portocali. A! Minunata lume, plina de vraja!... Ramaseram nemiscate, sorbind atata frumusete. Era ca o revelatie, ceva cuceritor, care te imbia sa-ti impreuni mainile si sa multumesti cerului!
Una din valcelele inguste despre care am vorbit o botezasem "Valea fericita". O descoperisem dintai cu "Capitalul drag" si intr-o zi planuiram o plimbare pa magari, prin toate colturile tainuite. Cu toate ca eram patimase iubitoare de calarie, imi inchipuiam ca o plimbare pe magari va fi ceva foarte nostim. Malta, ca orice tara rasariteana e, bineinteles, plina de magari – mici fiinte incantatoare, inzestrate cu toate bunele insusiri precum si cu obisnuitele lor cusururi.
"Valea fericita" era prea pietroasa ca s-o strabatem calare pe cai; magarii insa erau foarte nimeriti pentru asa ceva. Mama nu se impotrivi; asadar, se dadu ordin sa se aduca pentru noi si prietenii nostri o multime de magarusi cenusii, cafenii si negru. Plimbarea pe magari fu o placere deplina. Eu mi-alesei unul mic si negru, care se dovedi foarte de isprava; era repede la pas si ascultator, iar spre marea mea bucurie, pututi, mai tot timpul, sa trec inaintea celorlalti. Totdeauna mi-a placut sa conduc eu si, pe acea vreme, mi se parea mare umilire sa ma intreaca cineva. Toti calaream fara sa, bineinteles; magarii erau cam slabi, dar, daca te asezai mai pe spate, cum stau taranii, puteai merge fara mare neplacare.
Oaza verde, ascunsa in inima "Vaii fericite", rasuna in acea zi de mult ras zglobiu, de glasuri atat de voioase si de tinere, incat desteptara ecourile amortite ale stancilor. Mama si cei mari, mai asezati, ne umblau pe jos, amestecandu-si rasetele cu ale noastre, caci plimbarile pe magari sunt intotdeauna pline de intamplari hazlii. Allenby fu, bineinteles, si de data asta, unul dintre eroii cei mai de seama ai acelei zile pline de veselie.
