Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"N-a fost nicicând o alta să-i semene... Încălecând secolele, venită foarte de departe, din adânc de neam. Fascinantă apariţie, de miracol, nedesluşită în totul cât a fost să ardă doinind. Un început şi un sfârşit de cântec românesc", scrie despre Maria Tănase un cronicar îndrăgostit de ea, Gaby Michăilescu.
Dar cine dintre cei ce-au cunoscut-o nu au fost fascinaţi de ea?
Acest cronicar, atât de îndrăgostit de teatru, actori, muzicieni, viaţă, povesteşte lucruri uimitoare despre Maria Tănase, căreia i-a fost impresar.
Odată, la Cluj, Maria Tănase concerta la "Casa Universitarilor". Două spectacole. Unul la matineu la care veniseră mulţi studenţi.
Nu puteau intra decât cu un bilet de formă de la Maria Tănase, care semna cu rujul de buze. Un student a bătut la cabina ei şi ea a trimis prin el, un bilet pe carescria "Dă drumul la 50 de studenţi, Maria". Dar studenţii au adăugat un 1 înainte de 50 cu un creion roşu.
Ce-i asta? E fals!
Nu e fals. A scris doamna.
Aşa e, au vociferat studenţii, nu unii afară şi alţii înăuntru.
Nu e cu ruj de buze! Du-te la cabină, să scrie cu ruj de buze.
Studentul s-a dus, ea a întărit râzând acel 1 cu creionul roşu, dar cu buzele, ca un sărut. Avea o stare de haz continuu şi din toate. Dar tot n-au intrat toţi studenţii cei doritori şi care o adorau. Gaby Michailescu, care era la uşă, nu a fost la spectacol. Dar noaptea, la Hotel Pescăruş, a venit Maria Tănase cu un pui fript, o sticlă de vin negru şi o cutie cu amandine şi i-a cântat, cu un entuziasm de studentă, 24 de melodii. Era iarnă. Ea avea un cojoc cumpărat dintr-un turneu pe care-l îmbrăca a doua oară. Prietena cu care era, Gina, l-a admirat, şi Maria i l-a dăruit. Avea un comportament de adolescent îndrăgostit.
Într-o carte admirabilă, scrisă de Viorel Cosma şi numită "Bucureşti, citadela seculară a lăutarilor români (1550-1950)", scrie despre Maria Tănase.
A fost fenomenul artistic singular în arta interpretativă românească. Avea ochi seducători, de vedetă de Hollywood, şi trăsături spirtualizate, nu mai avea nimic din trăsăturile fetei din Cărămidarii de Jos. A murit tânără, nici nu împlinise 50 de ani. Cancer la plămâni.
A fost femeie splendidă, încântătoare, care cucerea pe toată lumea, plină de idei, generoasă, permanent sărind în ajutorul celor săraci.
"A făcut din cântecul românesc o pasiune ucigătoare", scrie Viorel Cosma.
A cântat de toate, cântece şi doine, melodii populare culese de la ţărani, cântece de pahar, romanţe, muzică uşoară, cuplete.
Acest fenomen vocal a fost salutat de Geo Bogza, Dirijorul George Georgescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, George Enescu, Octavian Goga, Lucian Blaga, Nicolae Iorga, care a numit-o "Pasărea Măiastră".
A cântat jazz într-un spectacol, "Cântece populare în ritm de jazz" cu formaţia Steve Bernard. A făcut film, "Se aprind făcliile", în regia lui Ion Şahighian. Juca alături de actorul pe care-l adoram toate femeile Bucureştiului. Când au fost legionarii la putere, Maria Tănase a fost "interzisă". Debutează în teatru în "Cadavrul viu", de Tolstoi, în ţiganca Maşa. A jucat în comedii muzicale – "Sfinxul din Hollywood". A jucat în "Ciulinii Bărăganului", alături de un debutant, Florin Piersic. Era mama lui. Regizorul filmului venea din Franţa, Louis Daquin. Nu a imitat şi nu a copiat pe nimeni. Ar fi trebuit să joace în spectacolul lui Liviu Ciulei, "Opera de trei parale" de Brecht, dar cancerul nu a mai lăsat-o. S-a stins. "Înmormântarea mea să fie anunţată cu o zi mai târziu. Nu vreau mascaradă şi panaramă. Aş vrea ca mama să nu ştie că am murit, să i se spună că am plecat în străinătate. Tot ce am, hârtii, scrisori, să-mi fie puse în sicriu." A murit în iunie 1963 şi înmormântarea ei a fost impresionantă. Locuitorii bucureşteni "parcă înmormântau o regina", spunea Geo Bogza.
Cântecele ei se cântă, pentru că aşa trebuie. Dar vocea ei răsună mereu în urechi. Era unică.
Se pot scrie şi s-au scris enorm de multe lucruri despre Maria Tănase.
S-au şi scris. Au apărut amintiri, cărţi dedicate ei (Maria Roşca, Gaby Michailescu, Clery Sachelarie).
A fost atât de frumoasă, în faţa fiecărei fotografii stau mai mult decât în faţă oricărui protret, avea ceva din misterul neelucidat al lui Garbo, dar e vorba şi despre distincţia şi rafinamentul fizic şi psihic pe care l-a primit de la Dumnezeu. Parcă vântul a adus un spor, o sămânţă, "de unde?" şi ea a încolţit pe pământul nostru. A avut acel ceva încifrat pentru care Dumnezeu ne mai iartă pentru păcatele noastre.
Tudor Arghezi i-a scris pe o carte "celei care a creat folclorul românesc din nou". Odihnească-se în pace.
Citește pe Antena3.ro
