Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anii scosi din minti ai societatii sovietice si-au strigat revolta prin vocea cutremuratoare a lui Vladimir Visotki. Actor, poet, interpret, barbat fascinant, Volodea, cum il alintau apropiatii, s-a nascut in 1938. A fost actor la Teatrul Taganka, din Moscova, a jucat peste 30 de roluri in film, a compus peste 600 de poezii devenite cantec, a sustinut spectacole in toate orasele mari din Uniunea Sovietica, iar popularitatea sa in randul maselor a fost uriasa. Vladimir Visotki a trait spintecat de cumplite nelinisti interioare, simtind acut si strigand prin vocea si chitara sa, criza societatii sovietice. A cantat suferinta, ura, libertatea, dragostea, prietenia, eroismul, nedreptatea, a cantat intotdeauna la persoana intai, transpus in destinul personajelor sale, impreuna cu care patimea sau murea. A fost un om fenomen, iubit, adulat, contestat care spunea despre sine: ,,Nu scriu pentru o anume categorie de spectatori, eu incerc sa ajung la sufletul oamenilor, indiferent de varsta, de profesiunea ori de nationalitatea lor. Nu mi-ar placea sa aflu ca in timpul concertelor mele, publicul se relaxeaza. Vreau ca publicul meu sa trudeasca odata cu mine, sa se indarjeasca impreuna cu mine. Fara doar si poate, din dorinta aceasta s-a alcatuit stilul meu.'
Dizidenta lui Visotki a fost una foarte speciala. Autoritatile il lasau in pace pentru ca era mult prea cunoscut, dar, in acelasi timp, nu l-au recunoscut oficial. A deranjat mereu prin popularitatea sa imensa, prin razvratirea sa, prin curajul de a pune degetul pe rana strigand ,,doare!'. Nu i s-a publicat nici un volum de versuri in timpul vietii, a fost constant refuzat politicos, asfel ca, prima sa carte de poeme, intitulata ,,Nerv', a aparut postum.
In anii 60-70 genialul Visotki a cantat cu ardoare, s-a lasat incet dar sigur, ranit de stralucirea cuvintelor, macinat de alcool si de forta propriului sau destin, programat, parca, pe autodistrugere. A iubit enorm, a baut enorm si in general a facut ce a vrut, declarand ca isi iubeste patria. A rascolit-o vital pe actrita Marina Vlady.
Marina Vlady, o iubire fulgeratoare
De origine nobiliara rusa, din partea tatalui ei, Marina de Poliakoff-Baidaroff, (nascuta in Franta, in acelasi an cu Vasotki) devine vedeta internationala Marina Vlady. In 1963 a fost premiata la Cannes, pentru rolul interpretat in filmul ,,Patul conjugal' (regia Marco Ferreri). A fost distribuita in multe spectacole de teatru si protagonista in filme de mare succes, intre care, ,,Steaua fara nume' de Mihail Sebastian, regizat de Henri Colpi. Actrita de mare popularitate, femeie foarte frumoasa, diva blonda si adulata a ajuns in 1967, la Moscova, invitata de onoare a unui festival de film. Inevitabilul, fatalitatea, destinul sau toate laolalta au facut sa il intalneasca pe Vladimir Visotki. Impresionata de glasul, profunzimea si intensitatea emotionala a trairilor celui care i-a spus pe loc, ca o iubeste de foarte multa vreme, Marina Vlady nu a inteles atunci, ca zarurile fusesera aruncate si soarta sa pecetluita. Ea era in plina glorie, divortata, avea trei copii, o meserie acaparanta, o viata trepidanta. El era in timpul divortului, avea doi copii, era idolul oamenilor simpli, adevarati si lucizi din Uniunea Sovietica si foarte, foarte indragostit. ,,Am sa fac pe dracu-n patru ca sa ma placi, ai sa vezi. O sa devii femeia mea!' i-a spus Volodea celei care i-a ramas alaturi, impotriva tuturor piedicilor si oprelistilor. Marina Vlady a asezat frumos aceasta poveste de iubire, intr-o carte splendida, rara, scrisa cu coltul inimii, intitulata ,,Vladimir sau zborul intrerupt': ,,Cat e noaptea de lunga nu ne ajunge sa descoperim ce anume ne leaga. Lunile pe care le-am petrecut tot vorbindu-ne, privindu-ne, razand in hohote, nu fusesera decat preludiul a ceva cu mult mai profund. Fiecare particica a trupului nostru isi regaseste dublura, lunecam in acel culoar infinit rezervat iubirii, suflul nostru, ingemanat, se linisteste o clipa, pentru ca sa reia, in acelasi ritm, lungul geamat al placerii.(...) De acum incolo, suntem uniti, pe viata si pe moarte.' (Vladimir sau zborul intrerupt', Editura Meridiane, 1993, traducere: Silvia Kerim si Matilda Banu)
Contextul politic si lupta pentru iubire
Iubirea dintre o actrita frantuzoaica celebra si un artist sovietic neimblanzit declansa simpatie, mai cu seama ca protagonistii erau iubiti de public. Dar pentru Marina Vlady, revenirea la Moscova insemna obligatoriu, invitatie oficiala la vreun festival, viza turistica sau permis de sedere. A intrat in Partidul Comunist din Franta pentru a primi ceva mai usor viza in Uniunea Sovietica. In tot acest timp, Marina Vlady avea contracte in Europa, muncea, filma, despartindu-se temporar de cel pe care il iubea nebuneste. ,,Aici Moscova, sunteti cautata din partea lui Vladimir Visotki!' Marina Vlady era in cele din urma gasita de telefoniste, in vreun hotel, sau la coafor, sau pe unde mai era vreun telefon fix, atunci cand Volodea nu mai suporta dorul de ea. Traiau despartiti cateva luni pe an, comunicarea era anevoioasa, supusa postei sau centralistelor. Acestora Visotki le-a dedicat un cantec, al carui titlu este chiar prefixul de atunci al apelurilor internationale, ,,07':,,Telefonul e pentru mine un fel de icoana/ Iar cartea de telefon un veritabil triptic,/ Centralista-devenita madona/ Reduce pentru o clipa spatiul nesfarsit/ Domnisoara, scumpa mea, mai sunati, va implor,/ Zero sapte, buna ziua, sunt iarasi eu....'
Cum Visotki nu putea parasi Uniunea Sovietica, Vlady a trait o vreme asa, intre doua avioane, salvand astfel iubirea lor aproape ireala. Ea se prefacea ca vine intr-un voiaj turistic si trebuia sa-si plateasca sederea la un hotel. El nu avea voie sa stea intr-un hotel din Moscova. Diva indura, femeia isi aminteste: ,,Aidoma tuturor indragostitilor din Moscova, trecem prin toate fazele: camari, bucatarii, divanuri dispuse pe coridoare, trenul de noapte Moscova-Leningrad, cabine de vaporas navigand pe lacuri artificiale, adica tot ce se poate inchiria la orele dupaamiezii'. Locuiesc vremelnic la mama lui Vladimir, intr-un apartament cu doua camere, care are, neasteptat, bucatarie si baie, intr-o vreme cand majoritatea locuintelor aveau dependintele, ,,la comun'! Inchiriaza pana la urma o garsoniera minuscula, doar ei doi si decid sa se casatoreasca urgent. Fara fast, fara flori, muzica, fotografi... Actul acela era extrem de important pentru a putea fi, nestingheriti, impreuna. ,,Nici notorietatea noastra, nici faptul ca eu sunt cetatean strain, nici dorinta noastra de a ne casatori in stricta intimitate si in modul cel mai modest nu au contat. Ceea ce a prevalat in schimb, a fost indecenta situatiei: si eu si tu ne aflam la a treia casatorie si, pe deasupra, avem, la un loc, cinci copii. Sacrosanct puritanism, tu ne salvezi de marsul nuptial!' Se intampla pe 1 iulie, 1970.
Marina Vlady avea in Franta, de intretinut o mama bolnava, o casa cu 15 camere, de crescut trei copii, de platit facturi, de filmat... Drumurile ei pe distanta Paris-Moscova au continuat. De fiecare data venea din Orasul Luminii, aducand in bagaje arhipline: haine, medicamente, pilule anticonceptionale, lenjerii de masa si de pat, ulei de masline, cafea, discuri, spaghetti... ,,Plus o sumedenie de cadouri pentru familie, prieteni, parteneri de film...Sunt de-a dreptul emotionata vazand barbati si femei in toata firea, topiti de fericire la vederea unei camasi, a unui disc sau a unui furou, venit in dar, de la Paris'.
Nebunia etilica, lipsa recunoasterii oficiale, forta iubirii
Vladimir ii spusese Marinei ca nu mai bea, ca e vindecat de alcool prin iubirea ei, ca vrea doar sa isi inmoaie buzele in vodca, asa, sa ii simta gustul...Apoi, in culmea fericirii, la petreceri cu prietenii care ii adora, ii spune ca bea un pahar sau doua, ca tot omul. Urmeaza zile de betie usoara si apoi, din nou, prabusirea. ,,Nu ma opresc pentru ca mental sunt gata beat, inainte de a incepe sa beau. Pentru ca toate astea seamana cu o criza care apare de obicei cand tu esti departe de Moscova...' Femeia indragostita, supusa si generoasa il asculta, il iarta mereu, salvandu-l mereu. Ea intelege ca in jurul lui sunt mereu companioni vremelnici de betie, mandri de a fi in proximitatea lui Visotki si fete extaziate pana la delir, cand il asculta cantand si calcand pe inima lor... Urmeaza petreceri, zgomot, nebunie, destinatii necunoscute, intoarceri peste cateva zile. Marina Vlady intelege si lupta: ,,Spre sfarsit, devii incontrolabil. Forta ta, inzecita de atata alcool, infricoseaza iar urletele tale au devenit ragete. In astfel de momente sunt chemata in ajutor.' Apoi se incuie cu el, iubitul ei, artistul chinuit, nopti si zile, urmeaza ,,intarcatul'. Goleste toate sticlele si pe cele de colonie frantuzeasca. Anuleaza spectacole, plateste datorii, curata rani, iar el o striga uneori, cu numele fostei iubite. Dar ea, superfemeia stie ca el este in infern si il iarta. ,,Te iert pentru ca mori de rusine si, atata timp cat nu te-am cuprins cu bratele si nu te-am leganat ca pe un copil, ramai inconsolabil.' Si mai stie ea, diva si superfemeia ca in Franta nu iti poti neglija slujba cand consortul bea prea mult. Dupa atatea extravagante, spera ca va putea plati totusi, despagubirile... Marina Vlady vede corect realitatea si stie ca societatea falsa si turbata poate ucide lent un artist de talia lui Visotki. Stie ca el este supravegheat de KGB si ca multe spectacole noi, i-au fost mutilate prin cenzura de culturnici. Stie ca i-au fost anulate concerte cu un minut inainte de a intra in scena si ca i-au fost inapoiate toate textele trimise spre publicare. Ca nu e chemat la Radio, nici la Televiziune desi Visotki este ascultat in toate casele... Il intelege, il iarta si scrie in cartea jurnal: ,,Aceste jigniri repetate te rod in adancime, fiindca, oricat de mare ar fi succesul tau in multimi, in ochii tai, el nu contrabalanseaza lipsa recunoasterii oficiale.'
Betia linistii, a luminii, a iubirii...
Pana la urma, Vladimir Visotki a primit pasaport. A calatorit alaturi de Marina Vlady, la Paris, la Nisa, la Roma, la Madrid, la New York, la Las Vegas... A facut inregistrari in Statele Unite pentru C.B.S., a cucerit la un post de televiziune, publicul mexican. Au trait impreuna betia linistii, a soarelui, a iubirii care invinge totul. ,,Totul e atat de simplu si de frumos!' ii spune Vladimir iubitei sale, care, intr-o amiaza calda, pe dealurile Romei, fredona cantece de leagan rusesti.
Aceasta poveste de dragoste cutremuratoare a durat 12 ani. Cand medicii l-au avertizat pe Visotki ca tigarile ii fac foarte rau la inima, Marina Vlady s-a lasat de fumat, brusc. Tot ea explica: ,,E lesne sa spui stop, cand esti echilibrat. E usor sa alegi viata, cand nu te fascineaza moartea. Sa te comporti ca o fiinta omeneasca banala, atunci cand nu esti un geniu frustrat de recunoasterea pe care o astepti.'
Pe 25 iulie, 1980, la patru dimineata, Marina Vlady a primit un telefon. ,,Volodia a murit!'
Stele cu nume : Mona si Vladvisotki
In volumul ,,Nascut in U.R.S.S.', autorul, Vasile Enru scrie: ,,Cand a murit Vladimir Visotki in 1980, cu putin timp inainte de Olimpiada de vara de la Moscova, moment in care controlul asupra evenimentelor crescuse semnificativ, tara a paralizat. Nu cred ca mai existase ceva asemanator de la moartea lui Stalin. Daca inmormintarea lui Stalin a fost modelul funeraliilor oficiale, atunci inmormintarea lui Visotki a fost modelul funeraliilor neoficiale. Oricit a incercat statul sa controleze evenimentul, n-a reusit. Din toata tara au sosit la Moscova mii si mii de oameni ca sa-si ia ramas bun de la inegalabilul Vladimir Visotki.'
La mormantul lui Visotki, ani indelungi au venit oameni sa depuna poeme pe covorul de flori, sa aduca vodca sau sa lase acolo o chitara... Marina Vlady traieste si azi, la Paris. A scris, cum spuneam, un impecabil roman de dragoste despre genialul si tragicul Visotki, disparut prematur, la 42 de ani.
Cum aminteam mai sus, Marina Vlady a intruchipat-o magistral, pe Mona, din ,,Steaua fara nume'. Mona, care in viziunea scriitorului Mihail Sebastian a devenit nume de stea. Astronomii de la observatorul din Crimeea, au descoperit in 1985, o planeta intre orbitele lui Marte si Jupiter. Au numit-o VLADVISOtKI. Si daca ne uitam pe cer, il vedem pe Volodea cum inca alearga, desi, a trecut de mult linia de sosire...
