Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Roşu, alb, ghiocei, trifoi cu patru foi, coşari, mărţişorul în
tradiţia populară, credinţe legate de minunatul simbol, în vizită la Mărţişorul
lui Arghezi, mărţişorul ca bijuterie, poeziile primăverii. Daruri pe care vi le
dedicăm pentru a vă fi sărutare şi podoabă. Mărţişorul nostru să vă poarte
noroc! Citiţi şi: • Credinţe legate de Mărţişor • Vizită la Mărţişorul arghezian • Drumul unui simbol • Pictura naivă şi Mărţişorul • Domnişoara Ghiocica • Mărţişorul la alte popoare • Ne-a ieşit coşaru-n drum! • Mărţişorul ca bijuterie • Poeziile primăverii
Talismanul şi tradiţia Dochiei
Obiceiul Mărţişorului, simbol ancestral al unui vechi scenariu de înnoire a timpului în pragul primăverii, este legat, potrivit datinii, de momentul morţii şi naşterii simbolice a unei zeităţi feminine autohtone: Baba Dochia.
În tradiţa populară, mărţişorul avea rolul unui talisman magic, menit să-l apere pe cel care-l purta. Firul era agăţat în crengile unui pom fructifer sau se păstra la icoană. Prin magia împletirii armonioase a celor două fire ce simbolizau unitatea contrariilor, se credea că aduce sănatate şi pază de boli. Doina Işfănoni, director ştiinţific la Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti argumentează că: “Mărţişorul se poartă în zilele Babei Dochia, între 1 şi 9 martie. Este format dintr-o bijuterie mică sau un mic simbol al primăverii, însoţit de două fire de mătase alb cu roşu, împletite. Tot credinţa populară spune că această perioadă este cea mai capricioasă din tot anul. Luna martie era considerată un mod de prevestire a viitorului, o serie întreagă de activităţi de bun augur. Pentru om, pentru mediu, pentru toate vietăţile din gospodărie.”
Citește pe Antena3.ro
LUNA NOUĂ. Informaţiile etnografice susţin că momentul în care mărtişorul se purta legat la mână sau agăţat la gât era decis de apariţia pe cer a Lunii Noi, în cursul lunii martie. Alături de semnificaţia calendaristică amintită mai sus, mărţişorul era făcut cadou şi pentru asigurarea sănătăţii, belşugului şi păstrarea frumuseţii de-a lungul anului. Durata purtării mărţişorului varia în funcţie de zona etnografică: până la Măcinici (9 martie), Armindeni (1 mai), Florii sau până la înfloritul pomilor fructiferi, a viţei-de-vie, a măceşilor, a trandafirilor.
DUPLICITATE. Baba Dochia este personajul feminin care intră în acţiune tot la 1 Martie. “În mitologie, ne spune Doina Işfănoni, este o prezenţă extrem de duplicitară, bivalentă, în sensul că este privită ca o babă urâcioasă, răutăcioasă, care niciodată nu e în stare să aibă înteligenţa bătrâneţii sau bunătate faţă de cei din jur, ci, dimpotrivă, nazuri şi capricii. În altă secvenţă însă, Baba Dochia este o bătrână înţeleaptă, o fată de suflet, crescută într-o familie de bogaţi, trimisă tot timpul să pască nişte oi. De asemenea, este considerată mama Dragobetelui, soacra unei fete care în tot acest ritual între bine şi rău, între timpul învechit şi timpul nou tot legat de conexiunea începutului de an, dezvoltă conflictul dintre nou şi vechi. Între anul vechi, Baba Dochia care trebuie să moară şi Anul Nou, timpul tănăr care se naşte. De aici, o serie întreagă de legende, de credinţe care în fiecare zonă au concretizat puţin personalitatea Babei Dochia, profilul ei spiritual, între bine şi rău, între momente de generozitate, de bunătate şi răutate fără de cusur”.
LEGENDA. Pentru
partea Munteniei, Moldovei şi Basarabiei, Baba Dochia este ca o persoană foarte
aprigă şi rea, închipuită, care tot timpul o căzneşte pe nora ei, obligând-o la
tot felul de activităţi practic imposibil de realizat în condiţii normale. “Ca
de exemplu, continuă Doina Işfănoni, să spele o lână albă până devine neagră şi
una neagră până devine albă, sau să se ducă în pădure după adunat fragi în luna
lui Martie, ceea ce este iarăşi absurd. Dar în toate aceste activităţi pe care
ea trebuie să le îndeplinească, este de fiecare dată ajutată, fie de către o bătrână
înţeleaptă care îi spune cum poate să obţină cele două culori la lână, pe una înălbind-o
şi pe una vopsind-o, şi întâlnindu-se în pădure cu Sfântul Petru şi Dumnezeu,
care erau deghizaţi în doi bătrâni. Aflând povestea aceasta, necăjiţi de atâta răutate
omenească, îi spun fetei să pună de la focul de unde stăteau împreună câteva
boabe de jăratec într-un coş şi să meargă cu ele acasă. Acelea s-au transformat
în fragi şi uite aşa Baba Dochia se păcăleşte şi pleacă la drum îmbrăcată cu
celebrele 12 cojoace pentru a putea să-şi pască turma. Există întotdeauna întruchiparea
acestei Babe Dochii, cu cele 12 cojoace, zicându-se că ea are câte trei zile
din fiecare lună a primăverii. De aceea, instabilitatea aceasta atmosferică,
climaterică, este asociată temperamentului feminin, de unde şi credinţa până
azi că între 1 şi 9 noi, femeile, trebuie să ne alegem câte o babă, câte o zi.
CREDINŢE. Baba pe care ne-o alegem, şi de aici este caracterul oracular, ne va dezvălui nouă cum ne va fi norocul. De va fi soare şi va fi cald, vom fi bine. Vom beneficia de un an cald, liniştit, aducător de noroc. Şi firea noastră este blândă. Dacă va fi vreme rea şi va fi în funcţie de segmentul temporal, ploaie, viscol, precipitaţii vom avea parte de un an mănos, bogat, dar să te ferească Dumnezeu de o asemenea femeie.
Se spune că e furtunoasă şi rea. Conexând caracteristicile climatice şi ceea ce se întâmplă în această perioadă, mai în glumă, mai în serios, bătrânii credeau că pot afla lucruri şi despre firea oamenilor. Tot în această perioadă, şi tot legat de Baba Dochia, se spune că ea ca prezenţă este în panteonul românesc unul dintre personajele centrale, descendente practic. Se spune că ea chiar dacă a fost împietrită şi pusă alături de turma ei, există credinţa că se va regenera”.
Citiţi şi: • Credinţe legate de Mărţişor • Vizită la Mărţişorul arghezian • Drumul unui simbol • Pictura naivă şi Mărţişorul • Domnişoara Ghiocica • Mărţişorul la alte popoare • Ne-a ieşit coşaru-n drum! • Mărţişorul ca bijuterie • Poeziile primăverii
