Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu 99 de ani in urma, pe 1 martie 1913, romancele purtau la rever, legat cu fir rosu-alb, un martisor mai neobisnuit. Aurite sau argintate, martisoarele aveau gravate pe fata un torpilor, iar pe verso inscriptia: 'Martisorul flotei nationale romane. Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu', incrustata in marca tarii, cu coroana de fier a Regelui Carol I ca simbol central. Nu mai putin de 100.000 de martisoare au fost vandute in cursul lunii februarie, facand concurenta serioasa 'fratilor Roller', comerciantii traditionali de 'martisoare fine', care aveau magazinul lor de ani de zile in strada Smardan. Si asta pentru ca, doar cu 50 de bani (pentru martisoarele argintate) si cu un leu (pentru cele aurite), romanul facea un gest de mare patriotism, fondurile astfel stranse fiind menite maririi flotei militare a Regatului.
In plin conflict militar in Balcani – Romania inca era neutra, dar diferendul romano-bulgar avea sa vare pana la urma si tara noastra in razboi – Regele Carol I ii chemase pe cetatenii tarii sa contribuie la constituirea unui fond destinat inzestrarii marinei militare. Conferinta ambasadorilor de la Londra, care cauta sa solutioneze criza din Balcani, nu promitea sa aduca decat un armistitiu, cel mult o pace fragila, iar Romania nu stia daca-si va putea permite neutralitatea pana la sfarsit. Mesajul Tronului a fost, in epoca, unul hotarat, cerand camerelor legiuitoare sa ia in calcul bugetul necesar pentru intarirea armatei.
E si motivul pentru care, in decembrie, se deschide Subscriptia Publica pentru marirea marinei militare nationale. S-a tinut, chiar, o conferinta la Ateneu, care sa arate cetatenilor de ce este nevoie de aceasta flota, iar presa vremii s-a implicat si ea in stimularea simtamantului patriotic. 'Sa marim si sa intarim flota militara a tarii', scria ziarul Universul. 'Ce trebuie pentru aceasta? Sa ne deschidem pungile cu totii, fara ezitare, ca un singur om, si sa oferim indata obolul nostru, oricat ar fi el.' Din subscriptia publica, pana la 1 martie, se adunasera aproape 150.000 de lei (strangerea de fonduri avea sa continue insa si dupa martisor), iar primii 1.000 de subscriptori care contribuisera cu cel putin 10 lei aveau dreptul de a 'boteza' vasele ce urmau sa fie achizitionate.
S-au organizat concerte, spectacole de teatru si chiar... spectacole de circ, in beneficiul flotei militare nationale. Functionarii publici, cadrele didactice si alte categorii profesionale au donat salariul lor pe o zi pentru largirea acestui fond. Insa una dintre cele mai 'prizate' initiative a fost cea a asociatiei ofiterilor in rezerva din Ploiesti, care a emis ideea 'martisorului pentru flota nationala'. S-a si intervenit la Ministerul de Razboi si la Ministerul de Interne, pentru ca aceste martisoare sa fie distribuite in toata tara, cu incepere de la 5 februarie. Comanda a fost de 100.000 de bucati (50.000 argintate si 50.000 aurite). S-au strans, astfel, 75.000 de lei; iar leul avea greutate, pe-atunci!.
Comitetul pentru distribuirea acestui martisor a fost format din deputatii I. Ionescu Quintus si Gh. Nicolaescu, apoi: Barbu Fotescu, George Nasopol, Gh. T. Danescu – proprietari si Gh. Danescu – agricultor, toti ofiteri in rezerva prahoveni. Acestia au constituit Comitetul flotei nationale al ofiterilor de rezerva si au continuat sa lucreze, in lunile urmatoare, in folosul inzestrarii marinei militare romane.
Citește pe Antena3.ro
