Mesaje de adio de la cititorii noştri

Ovidiu Iuliu Moldovan nu mai este. O veste care a căzut ca un trăsnet pentru mulţi dintre cei care l-au iubit şi i-au apreciat munca. Zeci de mesaje au fost postate de cititori în ediţia online a Jurnalului Naţional.

Şi el a plecat prea devreme. Dumnezeu să-l ierte!

Popescu Aurel

Dumnezeu să-l hodinească în pace! A plecat dintre noi un mare ardelean, un mare român! Să-i fie ţărâna uşoară şi sufletul mântuit!

Kartouche

Citește pe Antena3.ro

Cel puțin patru turiști străini au murit după o otrăvire în masă, în Asia. Ultimul deces confirmat este al unei tinere de 19 ani

Dormi în pace, prieten drag! Unul dintre cei mai mari. Incomparabil. Acum e cu Amza, cu Tomiţă, cu Ghiţuică Cozorici, cu Constantin Rautch, cu Mimi Petruţ... S-au regăsit prietenii şi-i recită Eminescu lui Dumnezeu, şi-i joacă dramă şi tragedie, şi îngerii râd şi plâng o dată cu ei. Un PRIETEN admirabil, modest, loial, cald... Dormi în pace,Ovidiule.

Mihnea

O mare pierdere. A plecat prea devreme un mare actor, un mare spirit. Să-l aplaudăm şi să nu-l uităm. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Ioana Maican

Drum luminat în marea-ţi călătorie Nu-mi vine să cred... Galeria titanilor teatrului şi filmului românesc este, pe zi ce trece, tot mai goală... Un actor şi un om magnific... Rămâne de neuitat şi neegalat în “Caligula”... Drum luminat în marea-ţi călătorie, Maestre, Dumnezeu să te aşeze la dreapta Lui...

Valentina

Călător printre stele. La vestea unei astfel de dispariţii ne simţim cu toţii mai mici, mai vune­rabili şi... mai muritori. Vocea gravă a dlui Moldovan mă va urmări mereu. Puţini actori pot recita ca dumnealui. Drum bun printre stele... sper că undeva vei sta de vorbă cu toţi poeţii lumii ăsteia şi că le vei recita şi lor cu aceeaşi patimă.

Zoom

O stea între stele. O lacrimă pe aleea din livada cu vişini, un crai de curte veche, un actor în această lume sălbatică... a încântat cu un rol memorabil Caligula generaţii. Mulţumesc pentru că am avut onoarea să-l cunosc să-l preţuiesc... dar mai ales să nu-l uit pe Ovidiu Iuliu Moldovan... Un pios omagiu... Dumnezeau să-l odihnească...

Marilena

Te port în suflet, Ovidiu! Oare ce poate fi mai trist, mai tragic, decât neputinţa sau neştiinţa de a face imposibilul, posibil.... Mai ieri mă întrebam despre el, despre Ovidiu-Iuliu... Îmi era dor de râsul lui, aş fi dorit să-l sun, să-i vorbesc, să aflu ce face, să ştiu în ce dispoziţie se mai află, regretând că nu sunt mai aproape să-l deran­jez din foişorul său de tăcere, să-i las mesaje telefonice ca să ştie că vreau să-l provoc la puţină exuberanţă, la amintiri tandre, dar pline de haz din vremea studenţiei şi a visului sau despre altele mai recente, anecdote cu diverşi oameni cu care ne încrucişăm în viaţa noastră de histrioni... Multe s-ar putea spune despre acest imens actor ta­lentat şi sensibil care a lăsat în memoria colectivă a iubitorilor de teatru şi film zeci de roluri/personaje, excelent realizate, adevărate creaţii actoriceşti în filmul românesc altele în teatru, dar mai presus de toate, o adâncă şi mereu vie amintire de prietenie pentru cei care au avut bucuria de a-l cunoaşte mai în de aproape... Ovi­diu Iuliu Moldovan, omul, era frumos! Era receptiv şi sensibil, avea o imensă calitate de a asculta şi de a recepţiona mesajul spiritual; era discret şi cald şi îşi purta melancolia şi tristeţea sub un scut de prudenţă pentru a nu îşi deranja puţinii adevăraţi prieteni de suflet, care îl vor păstra mereu în gândurile lor.

Sergiu Cioiu

Dumnezeu. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Păcat că ne amintim de OAMENII de acest fel numai în astfel de momente!

Ursu

Dumnezeu să-l odihnească! Dumnezeu să-l odihnească şi să-i facă trecerea dincolo, spre eternitate, liniştită şi senină. Din nou ne simţim atât de mici şi neputincioşi, simpli actori pe scena vieţii! Să-i fie ţărâna uşoară!

Laura

Tristeţe. O lacrimă de tristeţe a căzut. Colţul ochiului le lasă mereu să alunece pe obraz de câte ori un suflet este luat acolo lângă Dumnezeu. Pace lui!

Severina Ica Tomiu

Drum bun, prietene! Prin 1983, dacă bine-mi amintesc, eram printr-un vârf de Apuseni şi l-am cunoscut pe Ovidiu... Turna în “Horea”, film pe nedrept uitat de televiziuni, îl interpreta pe eroul “tras pe roata de unguri”, eu eram un flăcăiandru visător, şi, într-o iarnă mirifică, am urcat sus pe Fericet, la casa Horii... Am mâncat balmoş, păstrăv, am băut cireşată amară şi afinată, a recitat din Eminescu (“Sterge-ţi ochii nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea/ A fost crudă şi nedreaptă, fără razem, fără fond...”), iar lăutarul satului, Romanica, ne-a cântat din vioară... De atunci am rămas prieten cu Ovidiu şi, când drumurile mă purtau prin Bucureşti, îl căutam şi stăteam de vorbă... Aşa am aflat drama vieţii lui: tatăl omorât de hortişti... Un OM şi un ACTOR deopotrivă... Un suflet şi un visător interiorizat... Un om pe care setea de absolut, de desăvârşire îl mistuia... Om, om pe care l-am iubit... Drum bun, prietene, spre “Steaua care-a răsărit...”!

Robespierre

Da, Doamne... Plâng, plâng, plâng!  “Nu credeam să-nveţi a muri vreodată!!!”

Viviro

Dumnezeu să-l aibă în pază! Nu am să-l uit niciodată cum îl recita pe Eminescu. Nu aş putea să-mi închipui pe altcineva în rolurile lui din “Regele Lear”, “Furtuna”, “Caligula”, “A 12-a noapte”, “Avram Iancu”, “Livada cu vişini”. Păcat, mare păcat că a plecat atât de devreme. Dumnezeu să-l aibă în pază!

Criss

Nemuritorii. Citind despre dispariţia lui Ovidiu Iuliu Moldovan am avut acelaşi şoc ca atunci când am auzit despre accidentul Laurei Stoica: Incredibil... Apoi am socotit ce vârstă avea Ovidiu şi am ajuns la una considerabilă la care oamenii – în general – se pregătesc de marea despărţire... Dar, în acelaşi timp, am realizat un fapt uluitor: despre Oamenii Extraordinari întotdeauna crezi că sunt, într-un fel, Nemuritori... de aceea dispariţia lor e o lovitură fulgerătoare, deşi ei rămân vii în amintirea noastră...

Adriana

Regrete. Dumnezeu să-l ierte! A plecat dintre noi un mare artist... Serbările Tineretului, parcă aşa se numeau, eram în liceu şi împreună cu prietena şi actuala soţie, în orăşelul meu, drag Huşi, a sosit marele Ovidiu Iuliu Moldovan împreună cu violonista Oana Ostafi. Sper să nu fi greşit.

Am fost fermecat ascultându-l recitind din Eminescu pe fundal muzical. Au trecut 25 ani, dar eu nu pot să vă descriu în cuvinte cât de mult m-a marcat acel eveniment minor pentru alţii.... Rămas-bun, maestre!!!

Suhy

Rămas-bun, Ovidiu! Eram o adolescentă când tu, Dora şi Florina ne bucuraţi cu arta voastră. Îmi amintesc cum te ascultam fascinată recitând. Sper să îţi găseşti liniştea lângă Doamne-Doamne. Te-ai dus şi tu suflete, s-a dus Mihai... Nu sunt destule lacrimi să vă plâng, dragii mei...

Maria

Să ne bucurăm că i-am fost contemporani. Un OM adevărat, unul din Titanii scenei româneşti... oricum cuvintele sunt seci şi reci... Doamne, ai grijă de sufletul lui şi alungă-i tristeţea... Ştiu că poţi, şi iartă-l că nu a reuşit să-şi îndeplinească cea mai mare dorinţă: finalizarea monumentului de la Sărmaş, în memoria celor 40 de martiri români, printre care se afla şi tatăl său, ucişi în toamna lui 1944. A făcut tot ce a putut pentru asta... şi a părăsit această lume cu această imensă tristeţe... Poate că de acolo de sus va avea mai multă putere de a da curaj celor care încă se mai tem... astfel încât regretul şi tristeţea să nu-l mai copleşească şi acolo sus... Doamne, primeşte-l aşa cum numai Tu ştii să o faci şi adu-i pacea în suflet!

Ileana Stanculeasa