Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este distinsă, are o anume eleganţă a mişcărilor şi e conştientă, fără a face paradă de darurile ei. Are ceva fermecător - dacă stai să te găndeşti, ceva de artist. Poate zămbetul luminos, poate privirea caldă, sinceritatea.
Avea o singură certitudine - că are picioare frumoase!
Este distinsă, are o anume eleganţă a mişcărilor şi e conştientă, fără a face paradă de darurile ei. Are ceva fermecător - dacă stai să te găndeşti, ceva de artist. Poate zămbetul luminos, poate privirea caldă, sinceritatea.
A simţit că impărtăşeşte ideile şi platforma "Manifestului pentru Frumuseţea Adevărată", iniţiat de Dove şi, cu fiecare ocazie, vorbeşte despre bucuria de a vedea şi de a inţelege frumuseţea adevărată. Ceea ce, de fapt, este şi esenţa Manifestului. Frumosul este peste tot, se spune in el, in fiecare dintre noi, iar ceea ce te face să fii altfel (şi noi numim brutal "imperfecţiuni") nu te transformă intr-o persoană nedorită, ci, din contră, intr-una unică: "Credem că a venit timpul să arătăm lumii că avem cu adevărat personalităţi deosebite. Fiindcă noi credem că fiecare femeie este unică şi nici uneia dintre noi nu-i place să fie incadrată in şabloane. Vrem să trăim o viaţă reală, să ne trasăm o istorie proprie", este ceea ce susţine Manifestul pentru Frumuseţea Adevărată.
Citește pe Antena3.ro
FIECARE VĂRSTĂ ARE FRUMUSEŢEA EI. Mihaela Mihai cunoaşte bine emoţia puternică de dinaintea concertelor susţinute in faţa a numeroşi spectatori. A trăit-o cu intensitate, şi acum, chiar dacă anii au trecut pentru toată lumea, este la fel de indrăgită. Felul in care arată este dovada vie a faptului că fiecare vărstă are frumuseţea şi farmecul ei. Am intălnit-o recent la evenimentul de lansare a gamei de autobronzante Summer Glow de la Dove. Era in faţa noastră şi ne vorbea cu naturaleţe, din inimă. Se vedea că este o bucurie pentru ea că se află acolo şi reuşea să ne transmită şi nouă ceva din starea ei de spirit. Fără efort, doar fiind ea insăşi. Optimismul şi dorinţa de a cunoaşte tot, pofta de viaţă - pe scurt, ar trebui să fie o lecţie pentru toată lumea.
Mihaela Mihai ar putea fi una dintre femeile despre care vorbeşte Manifestul pentru Frumuseţea Adevărată: femeia care ştie că prin atitudine şi ingrijire poate fi frumoasă şi specială.
- Cum este să fiţi mereu frumoasă, Mihaela?
Mereu frumoasă? Mărturisesc că nu ştiu. Nu m-am simţit frumoasă dintotdeauna. Acum realizez mai bine că eram frumoasă cănd eram tănără, dar mă simt tot frumoasă cănd imi surprind privirea in oglindă.
- Cum vă simţeaţi inainte pe scenă, in faţa publicului? De atunci şi pănă acum s-a schimbat ceva?
Desigur. Inainte eram adorată, şi mi se părea normal. Era firesc ca sălile să fie arhipline, ca oamenii să-mi iubească glasul, să fiu tănără şi frumoasă. Nu mă simţeam neapărat frumoasă, dar mi se spunea mereu. Aveam o singură certitudine: că am picioare frumoase. Mai in glumă, mai in serios, eram mereu sfătuită să le asigur. Acum m-am obişnuit cu ideea că timpul a trecut, că am imbătrănit. In mod curios, chiar dacă-mi pare rău după acei ani minunaţi, imi place şi ceea ce sunt astăzi. Iar publicul care m-a ascultat de curănd spune că timbrul vocii mele este strălucitor.
"După 40 de ani am invăţat să zămbesc!"
- Ce v-a adus nou trecerea anilor?
La 20-30 de ani credeam că frumuseţea nu-i niciodată suficientă, că-i priveşte mereu pe alţii şi nu pe mine. Nu eram niciodată mulţumită de frumuseţea mea. Dar acum noţiunea de frumos este mult mai diversificată şi nu ţine numai de aspectul exterior. Sunt fericită că-mi pot accepta ridurile şi vărsta. Şi am mai căştigat un lucru foarte important pentru mine, pe care nu-l aveam atunci cănd eram tănără: mi-am eliberat surăsul, adevăratul meu surăs. După 40 de ani am invăţat să zămbesc.
- Aţi avut mereu incredere in forţele proprii ?
A trebuit să lupt mult ca s-o căştig. Cu mine şi cu propriile indoieli, cu educaţia de modestie permanentă pe care am primit-o de la părinţi. Tocmai de aceea, cu fiica mea Isabelle am procedat diferit. I-am spus mereu că e frumoasă şi inteligentă, dar, de cănd a inceput să inţeleagă (cam de pe la cinci ani), am invăţat-o că nu-i suficient să fie doar frumoasă. Inteligenţa dă "stofă" personalităţii, care pune in valoare frumuseţea fizică.
- Cănd aţi cunoscut momente de indoială in propria persoană?
Am avut momente cănd mi-am pierdut increderea, şi atunci a trebuit să mă conving din nou de valoarea mea. Iar cănd am reuşit, nu m-a mai putut opri nimeni! A fost o perioadă de căţiva ani cănd am avut alături de mine un bărbat posesiv şi gelos, dar am găsit tăria de a mă rupe de acea prezenţă, şi de atunci nu am mai permis nimănui să-mi saboteze increderea in mine.
"Nu e nimic mai elegant decăt simplitatea"
- Cum sună pentru dvs. un compliment?
Eram intr-un turneu in Israel, iar un individ se tot ţinea după mine şi nu mă lăsa in pace. Am urcat grăbită in autobuzul cu care ne deplasam, iar un coleg care m-a văzut aşa agitată mi-a spus: "Biată căprioară, vino, stai lăngă mine!". Am realizat care era imaginea pe care o aveau alţii despre mine.
- Cel mai recent compliment care v-a plăcut ?
... l-am primit anul trecut de la Adrian Pintea. Intr-un interviu declarasem că cel mai frumos cadou de ziua mea era o imbrăţişare tandră. M-a sunat după ce l-a citit, mi-a spus că i-a plăcut foarte mult şi că sunt frumoasă, pentru că sunt un om luminos.
- Care sunt femeile pe care le admiraţi cel mai mult?
Femeile care nu au nevoie de ifose pentru a fi graţioase şi rafinate. Nu e nimic mai elegant decăt simplitatea. De exemplu, Romy Schneider. Nu era doar frumoasă, era expresivă, nuanţată şi fină. Fremăta sentiment, şi cea mai mică tresărire, cel mai mic gest exprimau ceva. Tonul jos, calm, gesturile măsurate şi naturale, zămbetul generos... Mai era şi Katherine Hepburn, a cărei inteligenţă se reflecta pe chip, făcănd-o să devină superbă.
- Vă amintiţi de un moment recent in care vi s-a spus că sunteţi frumoasă?
Un bărbat cu 20 de ani mai tănăr mi-a spus de curănd că sunt frumoasă şi sexy. Pe moment, am fost foarte stănjenită, pentru că nu ştiam ce să cred. Dar dacă mă găndesc mai bine, era de fapt un amestec incitant de plăcere şi stănjeneală.Â
