Mirarea factorului postal

… 19 decembrie 1962. Pe la ora 11:00, factorul postal Vasile Cristian, cu geanta plina de scrisori si cateva ziare, si-a inceput periplul pe la casele din comuna Valea Stanciului, judetul Dolj, unde era si renumit ca "vestitor".

Cei mai multi asteptau scrisori de la cei dragi si mai rar bani sau colete. In comuna erau numai cinci pensionari, doi dintre acestia fiind sotii Dumitru si Ioana Popescu, ambii in varsta de 72 de ani, invatatori renumiti. Ei ii scolisera in primii ani pe toti cei cu carte din zona, purtandu-li-se un deosebit respect. Si tot ei detineau unul dintre cele trei abonamente la ziare. In acea zi, intrand in curtea dascalilor sai, Vasile Cristian nu a zarit nici o miscare. Usa de la intrare fiind deschisa, omul a indraznit si a patruns inauntru. Un tablou de groaza!...

Militia intra in alerta

Batranul invatator zacea mort in patul sau, intr-un lac de sange. Sotia sa, de asemenea, in alt pat… Primul care a sosit la fata locului a fost seful de post, care a constatat ca Ioana Popescu, desi grav lovita la cap, inca respira. A luat masura transportarii de urgenta la spitalul din Craiova, dar batrana n-a mai avut sanse de supravietuire. Soseste echipa operativa de la regiunea de militie si incepe cercetarea propriu-zisa a locului faptei. Pe plita sobei din incapere sunt gasite un topor si un mai de spart lemne, ambele pline de sange. Ele apartineau victimelor. Comparandu-se leziunile prezentate de cele doua cadavre, in raport cu cele doua obiecte purtatoare de urme de sange, s-a putut stabili clar ca Dumitru Popescu a fost ucis cu toporul, iar sotia sa, cu maiul.

Amprente pe sticla de lampa

Examinandu-se lampa ce fusese gasita (ciudat!) in holul casei, pe sticla ei s-au identificat si relevat doua amprente digitale foarte clare si, deci, apte de comparat.

- Sunt urmele fiului meu adoptiv, el e criminalul!, a spus, cu lacrimi in ochi, preotul Alexandru Teodorescu, din aceeasi comuna, satul Grecesti. L-am infiat pe Emilian si i-am dat numele meu la varsta de 6 ani, deoarece eu si sotia mea nu am putut avea copii. Cand s-a facut mare, a inceput sa fure, fiind internat intr-o scoala de corectie. Iesind de acolo, a continuat sa fure, ajungand astfel un parazit in varsta de 24 de ani…

Cand ramanea fara bani, imi vizita toate rudele, carora le cersea alimente si bani, dar cel mai mult ii "tapa" pe parintii mei. Ultima data i-a vizitat in urma cu o saptamana, respectiv pe data de 13 decembrie 1962. Vazandu-l ce zdrentaros era, mama si tata i-au dat 300 de lei, pensia lor pe o luna, numai sa nu-l mai vada astfel. Cand am aflat, i-am certat si le-am spus ca, indiferent de calitatea lor de bunici, le-ar putea periclita viata… Si ceea ce am prevazut acum o saptamana s-a intamplat!

PREVIZIUNE

Previziunea preotului Alexandru Teodorescu s-a adeverit intru totul, fiul sau adoptiv fiind identificat, dupa amprentele lasate pe sticla de lampa, ca fiind asasinul bunicilor sai! A fost dat in urmarire generala, prinderea sa fiind numai o chestiune de timp. A fost prins dupa doua saptamani, la Hotelul Cismigiu din Bucuresti, unde cheltuia cei 700 de lei pe care ii furase de la victime. Anchetat, si-a recunoscut vinovatia, spunand ca in ziua de 13 decembrie 1962, cand a fost la "bunicii" sai, care au fost impresionati in ce zdrente umbla, a vazut unde acestia pastrau banii si de unde i-au dat 300 de lei: intr-o carte tinuta sub saltea. Crezand ca acolo se ascunde o comoara, a revenit in noaptea de 17-18 decembrie 1962 si i-a ucis cu un topor si un mai pe care le-a luat din curtea victimelor. Din pacate, in cartea respectiva nu se aflau mai mult de 700 de lei: asta era toata "averea" batranilor invatatori pe care i-a ucis cu o cruzime greu de descris!... Acest fioros criminal, o otreapa a societatii, in ciuda eforturilor de a i se da de mic o instructie si o educatie aleasa, a fost condamnat la pedeapsa capitala - conform legislatiei de atunci, sentinta fiind executata.