x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Misterul evacuarii lui Nicolae Ceausescu din CC

Misterul evacuarii lui Nicolae Ceausescu din CC

de Alex Mihai Stoenescu    |    01 Dec 2005   •   00:00
Misterul evacuarii lui Nicolae Ceausescu din CC

Fuga cuplului Ceausescu, celebra scena a elicopterului decolat de pe sediul CC al PCR, a fost precedata de cateva decizii luate la cel mai inalt nivel, sub presiunea maselor de manifestanti care asaltau Piata Palatului.

In sediul Comitetului Central, generalul Stanculescu le propune celor doi dictatori fuga cu un elicopter si, in urma consultarii cu generalul Neagoe, ii ordona generalului Rus, seful aviatiei militare, sa trimita doua elicoptere.

Oficial, ordinul nu s-ar fi executat daca nu venea si de la Neagoe, dar prin confirmarea acestuia si prin autoritatea ministrului Apararii, Rus s-a executat. Conform unei marturii din vara anului 1992 a generalului Niculae Spiroiu, al carui consilier de presa eram, dialogul intre Nicolae Ceausescu si generalul Stanculescu i-a fost povestit de acesta din urma: "Generalul Stanculescu s-a intors la Cabinetul 1 si i-a spus lui Ceausescu: «Tovarase comandant suprem, trupele nu mai pot ajunge in piata. Mi-au comunicat ca nu pot trece de baraje. Va propun sa organizez o plecare cu elicopterul la unul din centrele de comanda din tara». Aveam trei astfel de centre de comanda in tara, dotate cu sisteme de conducere a fortelor. «... pregatesc sa fiti instalat la centrul de comanda si sa conduceti de acolo». In acel moment, Ceausescu l-a oprit si i-a spus: «Nu. Eu sunt comandantul Fortilor Armate... nu putea sa pronunte fortelor, spunea fortilor... Eu sunt comandantul Fortilor Armate si locul meu de comanda este aici». Stanculescu s-a dus atunci la Neagoe si s-a inteles cu el sa-l evacueze cu elicopterul". Intors in cabinet, Nicolae Ceausescu cere, prin intermediul ofiterilor Directiei V care il pazeau, ca fortele aflate in sediu sa reziste presiunii multimii. Cei doi ofiteri nu transmit ordinul mai departe. Trebuie sa intelegem ca in acel moment in care ministrul Apararii trece peste ordinele comandantului suprem, cand ajunge la o intelegere cu seful Directiei V pentru evacuarea sefului statului din sediul puterii, iar insusi seful Departamentului Securitatii Statului comunica in teritoriu, tot din cladirea CC, ca nu se executa alt ordin decat cel dat de el, teoretic si practic, Ceausescu era indepartat de la putere. Cei trei generali au fost obligati sa joace timp de aproximativ doua ore un joc fata de Ceausescu - aparent loiali, ordonau trupelor sa nu faca nici un gest in apararea lui. Toate fortele care aparau sediile partidului au primit ordine clare sa nu intervina si mai ales sa nu apere aceste sedii, care reprezentau centrele teritoriale ale Partidului Comunist Roman, adica ale Puterii. Aceste ordine au fost date de noul ministru al Apararii, iar in ce priveste efectivul MI din Capitala, ordinul i-a apartinut, independent de Stanculescu, generalului Iulian Vlad.

USILE SA SE DESCHIDA! Colonelul Octavian Nae, seful Garzilor din Directia V a Securitatii, adica seful pazei militare a sediului CC, va arata ca, in ora premergatoare atacului cladirii, a primit ordin de la Vlad: "«Mai, sa luati niste masuri ca sa blocati usilea astea! Dar aveti grija, daca trebuie deschise, trebuie deschise...». Adica sa le blocati, dar sa se deschida. «Dar sa fie posibilitatea, daca e nevoie, sa fie deschise»." Anuntat ca elicopterul a sosit, Ceausescu mai face o incercare de a se adresa manifestantilor din piata. Iese pe balcon si in momentul in care o persoana din anturaj incearca sa-l opreasca, tinandu-l de palton, el se smulge, ramane in haina si incearca sa le vorbeasca celor din piata prin- tr-un portavoce. Petre Roman a vazut aceasta scena: "El a intrat pe balcon, a facut un tur care nu a durat mai mult de cinci-sase secunde, adica lumea nici nu a apucat sa se desmeticeasca. Primele randuri au strigat: «Huooo!». Dar cei din spate nu si-au dat seama cine sunt! Era un grup de 12-15 persoane. El a facut, asa, un tur... Aici, pe latura din dreapta, se asezase un elicopter cu motoarele si cu elicele mergand. Ceausescu a facut iesirea aceasta. N-a durat decat cateva secunde...". In aceste secunde, un tanar a aruncat o bucata de lemn care a lovit cu precizie portavocele tinut la gura de Ceausescu. In clipa urmatoare, acesta s-a retras, acoperindu-si gura cu mana, probabil de durere.

SINGUR. Nicolae Ceausescu a incercat sa vorbeasca multimii cu un megafon, dar a fost huiduit

NU FOLOSITI ARMAMENTUL! A urmat scena liftului, la care Elena Ceausescu a strigat: "Sa se traga! Sa se traga!". Colonelul Nae a auzit-o din capul holului, apoi acest ordin a fost transmis de Postelnicu. Intr-o completare la declaratia data Procuraturii Militare, Tudor Postelnicu va descrie aceasta scena: "Ma aflam intr-un birou de la etajul nr. 1 al sediului CC al PCR, cand, asa cum am aratat anterior, am fost anuntat sa ma prezint de urgenta la lift. Pe hol se aflau Nicolae Ceausescu, iar pe scari, in fata biroului lui, se aflau circa sapte sau noua cadre in civil. Nu cunosc cine erau acestia. In spatele lui Ceausescu Nicolae se afla aghiotantul sau din acea zi. Nu imi amintesc care din aghiotanti era in acea zi. Ceausescu Nicolae m-a intrebat: «Ce trebuie sa faca fortele Ministerului de Interne in cazul in care elementele huliganice vor intra sa atace sediul?». Fortele Ministerului de Interne erau in cadrul Directiei V - serviciul garzi. Eu i-am raspuns ca trebuie sa se procedeze conform celor ordonate de el la teleconferinta din duminica, 17 decembrie 1989, cand, cu ocazia evenimentelor de la Timisoara, a ordonat ca pentru reprimarea miscarii sa se traga in popor. Apoi m-am intors putin, practic am intors doar capul spre cei din garda, si le-am ordonat ca, in cazul in care huliganii vor patrunde in sediu, sa deschida foc cu armamentul din dotare, folosind bineinteles gloante de razboi. Apoi am intrat in lift pentru a merge la etajul sase, iar Ceausescu Nicolae a intrat in liftul care ducea direct pe platforma de pe acoperisul sediului de unde a fugit impreuna cu Elena Ceausescu cu helicopterul". Imediat dupa aceasta scena a intervenit generalul Iulian Vlad, anuland si el ordinul lui Ceausescu: "Nu, Nae, nu se foloseste armamentul, nu folositi nici macar pentru act delincvent, luati masuri, daca puteti. Nu, si asa a curs sange destul... si asa a curs sange destul...". Inclusiv in momentul in care manifestantii au fortat usile, prin statie a venit acelasi ordin: "Nu folositi armamentul!". Usile de la intrare se deschideau spre exterior, iar multimea, presand din spate, nu permitea deschiderea lor, astfel ca au fost sparte geamurile unor ferestre laterale, mai mici, prin care s-au strecurat inauntru primii cuceritori: un grup de tineri tigani. Informatia a fost confirmata de revolutionarul Petre Ion, responsabilul unui restaurant. In privinta folosirii termenului de "cucerire" a sediului Comitetului Central al PCR, este firesc sa-l adoptam ca adecvat. A fost vorba de o cucerire a sediului Puterii de catre multime sau, in termeni istoriografici consacrati, de revolta populara.

MARTORUL. Am reusit sa-l identific pe unul dintre cuceritori, Daniel Pacuraru, el fiind si acela care a capturat drapelul de pe cladirea ce simboliza sediul Puterii comuniste in Romania:

"Daniel Pacuraru: (...) Dimineata, pe la 06:30 sau sapte fara un sfert, am zis, impreuna cu cativa colegi: «Ba, hai sa mergem acolo». Erau grupuri in curtea fabricii, au incercat sa ne opreasca, dar am sarit gardul. Ceva impresionant: cand am iesit, ne-a luat multimea ca un val, multimea de la blocuri. Un tip a sarit de la etajul I, se barbierea, a sarit cu spuma pe fata, cu jumatate de barba nerasa. Era ceva extraordinar. Am ajuns la Universitate...

ISTORIE. Cu numai o zi inainte, la 21 decembrie ’89, multimea il ovationa

Alex Mihai Stoenescu: Pe la ce ora?
DP: Pe la 12:00, inainte de 12:00. Am intrat in Piata Palatului si ne-am impins spre usile CC-ului. Strigam sa deschida usile. Printre primii, sa zicem, 100 de oameni care au intrat am fost si eu. Nu stiu daca stiti, usile s-au deschis la un moment dat, apoi s-au inchis la loc. Nu cunosteam cladirea, eram uimit, este o scara si la etajul I se bifurca...

Da, cunosc, dar este parterul inalt.
Nu, la etajul I. Acolo, unde se bifurca, s-a format un blocaj de persoane, sa nu intre lumea.

Cine a facut asta? Nu inteleg?
Noi, oamenii. Cei care au intrat primii au incercat sa blocheze multimea sa nu intre mai sus. Domnule, noi eram impresionati, eram uimiti ca ne aflam acolo. Era sediul CC! Marmura aia, covoarele, fotoliile... De ce sa mint, eram speriati. Ne era si frica. Si cei vreo 100 de oameni care au navalit au facut un cordon sa-i opreasca pe ceilalti sa nu navaleasca.

Foarte interesant. N-am cunoscut acest episod.
Eu am avut noroc ca am nimerit in partea cealalta, dincolo de randul asta. Am ramas dincolo. Am urcat la etajul I, in fata era incaperea cu balconul. Pe o masuta de lemn rotunda era un pistol-automat abandonat. L-am luat si am iesit cu el prin cabinetul unu exact in balcon. Eram singur, cu arma in mana, am ridicat arma in sus si, in momentul ala, am vazut ce inseamna multimea. Jos erau 100.000 de oameni care au urlat din- tr-o data de victorie.

Ati tras cu arma in sus?
Nu, nu, am iesit cu arma, am ridicat-o in aer. Victorie! In spatele meu au venit o studenta si un barbos, avand o geanta pentru masca de gaze. Era o geanta de-aia care se inchidea cu un mecanism special. Cand am reintrat din balcon m-am intalnit cu un fost coleg de-al meu. La etajul I, in laterale sunt lifturile care urca la etajul 5. Acolo l-am intalnit... pot sa-i dau si numele...

GENERALUL. Stanculescu este cel care i-a sugerat lui Ceausescu sa plece din CC

Va rog.
Banica Barbieru. Si zice: «Hai sa ne uitam pe aicea». Lumea devasta. Asta este adevarul. Multi erau pusi pe fu-rat, furau tot ce gaseau. Erau unii care spuneau ca ramele la usi sunt din aur. Prostii, nu erau, domnule. Intr-un colt erau niste soldati care plangeau. Erau niste copii...

De la trupele de Securitate.
Nuuu, nu erau de la trupele de Securitate, erau de la Armata, niste copii.

Nu confundati cu cei de la USLA sau de la Scoala de la Baneasa. Cei de la trupele de Securitate erau militari in termen, copii din astia...
Nu, nu erau. Aveau casti militare de-alea verzi.

In sfarsit, n-are importanta. Ce faceau?
Plangeau, erau speriati, fara comandant, si ne spuneau: «Nu va apropiati de noi». Le era frica, nu stiau ce sa faca. Am ajuns pe aripa din stanga, in fata, si eu cu Banica si inca vreo trei-patru insi am urcat pe acoperis. In momentul acela elicopterul tocmai aterizase. Iesim, dam putin coltul in stanga si, in momentul ala, apar doi tipi... Astia erau cu adevarat securisti, luptatori... erau in costum, cu cravata.

Erau de la Directia V.
Da, de la Directia V. Au indreptat armele spre noi si unul dintre ei a strigat: «Daca nu va indepartati, tragem!». Pe mine ma impingeau din spate, ca veneau multi din spate si nu vedeau ce vedeam eu. Si m-am tras cat am putut inapoi, dupa zid. Am dezasigurat, am scos arma pe dupa zid si am tras cu ea fara sa vad unde trag. Atunci ala a tras o rafala scurta in parapetul de beton. Dupa asta m-am uitat pe dupa colt. Ultimul care a urcat a fost ala... Manea Manescu, si in spatele lui doi securisti.

Erau garzile lui Nicolae si Elena Ceausescu.
Da, dar unde au disparut ceilalti doi, aia care au tras dupa mine? Nu stiu unde au disparut! Cei care au plecat cu Ceausescu nu erau cei doi care au tras. Nu stiu unde au disparut ceilalti doi. Ne-am urcat sus si am spart lozinca, aia cu Partidul Comunist, si am ridicat steagul de pe CC. L-am fluturat de cateva ori pe acoperis... l-am scos de pe catarg, l-am infasurat si l-am bagat sub geaca".

Elicopterul cu care seful statului parasea sediul Puterii a decolat de pe acoperisul cladirii CC la ora 12:09.

Fragmente din "Istoria loviturilor de stat in Romania", volumul IV, partea a II-a, Editura RAO - Alex Mihai Stoenescu

NU RATATI !


In numerele viitoare puteti cititi si alte materiale semnate Alex Mihai Stoenescu despre decembrie 1989.
×