"Multi ani traiasca!" pe un pat de spital

Doua treimi dintre copiii care sunt abandonati in maternitate trec, cel putin o data, prin sectiile de Pediatrie/Recuperare, inainte de luarea unor masuri de protectie, se precizeaza in studiul UNICEF pe problema copiilor abandonati in unitatile sanitare.

FOTOREPORTAJ - click pe imagine

ANIVERSARE. Cand Gabriel D. a implinit 2 ani, cei de la Fundatia "Inocenti" i-au sarbatorit ziua, cu tort, baloane si "La multi ani"... Singurul asistent maternal care a vrut sa-l ia acasa s-a razgandit si a motivat: "Nu-mi da voie sotul, ca mai am doua legume acasa"

Numai o treime dintre toti copiii abandonati in 2003 si in primele luni din 2004 se afla, la sfarsitul lunii august 2004, intr-o solutie definitiva de protectie (in familia biologica sau de adoptie), ceea ce demonstreaza mentinerea indelungata a copilului in diferite forme provizorii de protectie, mentioneaza UNICEF in acelasi studiu. Cercetarile facute au mai evidentiat faptul ca spitalul/sectia de Pediatrie este cel mai la indemana substitut de serviciu social accesibil, atat pentru parintii care vor sa-si abandoneze "temporar" sau "definitiv" copilul, cat si, in mod paradoxal, pentru serviciile de protectie a copilului care utilizeaza spitalul de pediatrie pentru gazduirea copiilor aflati in dificultate pe perioada cautarii si pana la gasirea unei masuri de protectie.

INGHESUIALA. In Institutul pentru Ocrotirea Mamei si Copilului (IOMC, fostul Spital "Emilia Irza") sunt 45 de copii parasiti*. Cea mai mare densitate de destine frante pe metru patrat de spital. 33 dintre abandonati sunt internati pe sectia Recuperare Pediatrie, ceilalti sunt raspanditi pe etaje, in saloane, unde sunt internati laolalta cu copiii bolnavi care sunt internati in spital impreuna cu mamele lor, pe post de insotitor. Redistribuirea copiilor pe sectii e numita de cadrele medicale "colaborare". Nimeni nu e incantat sa-i primeasca sub obladuire pe abandonati, dar Recuperarea - sectie pentru ei anume inventata - e deja supraincarcata, cu 33 de pacienti in 30 de paturi...

Dr. Georgeta Bonini, sefa sectiei, este mama acestor nefericiti. Pana in august anul trecut, IOMC avea un spatiu in Centrul "Sf. Ecaterina", dar, cand autoritatile au decis desfiintarea leaganelor de copii, dr. Bonini a trebuit sa se mute, cu tot cu "leagan", in spital. S-a chinuit sa le creeze copiilor conditii aici si-mi marturiseste ca din mila oamenilor s-a facut tot ce este acum. "Tot ce vedeti, spune ea, este ce-am putut sa racolam si sa bagam pe sectie. Si e stradania noastra, a celor care lucram cu acesti copii. Lapte avem, dar pampersi primim doar jumatate din necesar. Mai facem cheta, avem si niste sponsori, prieteni, sunt si niste doamne sufletiste care mai dau telefon si ne mai intreaba de ce avem nevoie. Mai cumparam si din buzunar medicamente. Saloanele tot de noi sunt amenajate, asistentele au zugravit, niste doamne de la o biserica au adus jaluzelele vericale, o alta doamna a cumparat mochetele dintr-o camera. Lenjeria ne-a fost daruita cu prilejul unor botezuri, iar jucariile sunt aduse de noi."

"MINODORA LA MAXIM". Mamica ei are 20 de ani, iar tatal e in puscarie. Ea nici nu o ia acasa, dar nici nu vrea sa o lase in asistenta maternala. Minodora a invatat sa mearga...

INFECTII DIN SPITAL. Abandonatii de la Recuperare Pediatrie traiesc ca intr-o familie uriasa. Fiecare are 32 de frati si, cu totii, doua infirmiere care se ocupa de ei dupa-amiaza. Cei mai multi au fost transferati aici din maternitati, pentru ca acolo blocau saloanele cu nou-nascuti. Desi sunt copii care au venit pe lume sanatosi si care ar putea creste intr-o famnilie, nu intre peretii unui spital. Cu timpul, se molipsesc si devin pacienti cu fise de internare. "Din maternitate ii primim sanatosi, marturiseste dr. Bonini. Sau, pe langa boala de baza cu care vin la noi - un lues sau o hepatita luetica, de exemplu - , pot sa mai faca niste boli intercurente, o viroza, o bronsiolita. Mai vin si cu racile din maternitate, fiindca au stat acolo si doua-trei luni. Am primit, de pilda, de la Maternitatea Giulesti 5-6 copii care erau mari, aveau 7 luni. Si statusera in maternitate! Fiind mediu de spital, e inerent sa nu ia cate un microb. Iar totul poate sa capete un final tragic... Am avut un copil intarcat la 6 zile, nascut perfect sanatos, era al unei fetisoare de 18 ani, pe care familia n-a vrut sa o primeasca acasa cu el. A mers intr-un centru maternal, n-a mai vrut sa stea nici acolo si a lasat copilul. O frumusete de copil... A facut o infectie intraspitaliceasca si a murit la o luna..."

ANIVERSARE. Gabriel D. a venit la IOMC pe cand avea doar 22 de zile. A implinit aici 2 ani, iar cei de la Fundatia "Inocenti", care se ocupa de copiii parasiti in acest spital, i-au adus un tort, baloane, i-au facut poze si i-au cantat "La multi ani!". Baietelul are un retard neuropsihic si de limbaj mediu catre sever, cu elemente autiste. Colaboreaza cu cei din jur, dar are si momente cand se autoizoleaza. In ultimul an a facut progrese remarcabile si ar putea fi recuperat intr-o familie. Nici un asistent maternal insa nu-l vrea...

Maria, colega lui de salon, are la fel de putin noroc. Perfect sanatoasa, fetita cu fata rotunda si parul cret, pe care asistentele au poreclit-o "Minodora la Maxim", va implini un an de viata prin spitale. Aici invata sa mearga, impiedicandu-se in botoseii rosii primiti de pomana, pe cimentul holului dintre saloane.

Florin a venit la IOMC din Maternitatea Cantacuzino. Are 8 luni si este sanatos. Parintii lui sunt din comuna Luica, judetul Calarasi. Nu s-au interesat de el niciodata. La fel si DPC Sectorul 2, pe raza caruia s-a nascut, la fel si DPC Calarasi - care ar fi trebuit sa preia cazul.

Dima are 7 luni si e copilul unor rromi. Pe el parintii il viziteaza, dar nu vor inca sa-l ia din spital. "Tatal a venit prima oara cand avea 3 luni, isi aminteste dr. Bonini, si a zis "nu-i al meu, doamna, ca e prea frumos". Zic "ba al tau este". "Io am mai luat de la dumneata un copil - ca mai lasasera unul aici - , si nu era asa frumos". La 8 dimineata venise sa-l vada, cu tot familionul, si a facut scandal ca nu-l lasam sa intre. Ca el doar la ora aia voia sa-l viziteze, nu mai tarziu." Ca-n tabara.

NEGOCIERI. Dialog intre Maternitatea Cantacuzino si IOMC: "Zilele trecute au zis ca-mi trimit 10". "Draga, n-am unde sa-i bag." "Bine, iti trimit numai 4."

DOUA NUME. Am asistat la vizita in spital a unui parinte de abandonat. Era tatal unei fetite care fusese adusa din Maternitatea Giulesti de la 3 saptamani. E de 8 luni la IOMC, fara sa sufere de vreo boala sau de vreun handicap. Tatal venise s-o vada impreuna cu celalalt copil al lui, un baietel de 3 ani. Copil necajit, cu fes pe cap si tenisi ponositi in picioare. Barbatul il tine de mana si inainteaza pe hol sfios, cu smerenia pe care o are orice amarat in fata halatelor albe. "Saru’ mana, avem si noi o fetita. N-a trecut si sotia mea mai devreme?" "Ati venit s-o luati? Aveti adresa sa o luati acasa?" "Unde s-o iau, doamna? Stam cu chirie intr-o garsoniera confort III, eu muncesc cu ziua, iar sotia e schizofrenica."

Tatalui i se pune pe umeri un halat verde si apoi ii e adusa fetita. Copila rade tot timpul, in vreme ce el o tine stingher in brate. Baiatul cu care a venit n-are nici o curiozitate, se vaita ca face pipi pe el. Ne uitam peste dosarul copilului. Pe certificatul de botez e trecuta Maria, in acte e Ana. Tatal are o singura nedumerire: "Da’ e botezata, nu?". Ana, si Maria, zambeste cu toata gura la toti cei din jur care o baga in seama. "Ea rade mereu, rade la orisicine", imi marturiseste parintele, incantat. Cand am plecat de la Recuperare Pediatrie, tatal cu fetita erau in sala de mese. Alaturi, copilul de 3 ani bea o cana cu ceai cu o felie de unt pe paine...

IN TRANZIT. La "Grigore Alexandrescu", copiii abandonati nu lasa urme decat in registre. De la inceputul anului, aici au fost - cu tot cu copiii strazii, care, mai nou, se prezinta singuri la camera de garda - in jur de 70 de cazuri*. Cazuri sociale, nici unul abandonat definitiv in spital. Pentru ca "Grigore Alexandrescu" este "de urgenta", aici sunt intr-un fel de tranzit. Semnalele de alarma apar daca, dupa cele 7 zile, cat dureaza de obicei tratamentul, nimeni din familie nu vine sa se intereseze de soarta copilului. Pacientii vin, in general, de la spitalele judetene si se intorc la expeditor. "Sunt multi din provincie, iar cu DPC-urile de acolo se colaboreaza foarte greu, in momentul in care trebuie sa trimitem copilul sau sa vina ei sa-l ia, marturiseste Georgeta Ciobanu, asistentul social al spitalului. In general, se pastreaza legatura cu Ambulantele si copiii sunt transferati inapoi, la spitalele judetene care ni i-au trimis. Cu Salvarea judeteana. Mai departe, e treaba lor."

Mai exista si o alta categorie de abandonati in tranzit: hotelierii, copii adusi in spital cand se lasa frigul. "Vin cu ei raciti si-i iau dupa 10 zile. Dar apoi se intorc. Sunt copii care n-au conditii in familie si care, la o luna, mai stau cate o saptamana la noi... Parintii lor nici nu vor sa accepte o masura de protectie pe perioada iernii, pentru ca pierd alocatia si se agata de ea. Ii mai iau in brate si ies cu ei la colt de strada..." Cea mai eficienta metoda de convingere a parintilor sa-si ia copiii acasa e... uniforma de politist. "Daca nu vin cand ii anunt eu sau dispensarul, apelez la Sectia de Politie de care apartin cu domiciliul, spune asistentul social. Iar politistul se duce si-i aduce la spital."

La "Grigore Alexandrescu", cea mai lunga perioada de internare a unui copil abandonat a fost de un an. Atat a stat o fetita parasita de mama ei in Spitalul Teleorman, care a fost apoi transferata aici. Avea stomacul ars, bause soda caustica si a avut nevoie de operatii repetate. Si zadarnice, pentru ca in cele din urma fetita a decedat. Avea 2 ani si un pic, iar de inmormantarea ei s-a ocupat spitalul.

CELEBRITATE IN ZIARUL AMERICAN THE BOSTON GLOBE

Ziarul american The Boston Globe a publicat in 3 aprilie a.c. un amplu articol despre copiii abandonati in IOMC. Cinci studenti americani si-au petrecut vacanta de primavara avand grija de acesti copii. Au venit printr-un proiect de voluntariat creat de decanul unei facultati americane. "Studentii au petrecut cate 10 ore pe zi la Spitalul "Alfred Rusescu", casa pentru 30 de copii orfani, carora in mod normal li se acorda foarte putina atentie", spune The Boston Globe. Spitalul este descris de studenti drept "mohorat si cu o atmosfera inabusitoare. Totul era vopsit intr-un alb steril". "Asistentele si voluntarii romani sunt dedicati muncii lor, dar nu erau suficienti oameni pentru a oferi asistenta individuala sutelor de copii din spital", mai spun studentii americani. "Copiii orfani, lipiciosi si adesea uzi, isi petrec zilele in patuturi cu tabliile ca niste garduri. Unii erau bolnavi, dar cei mai multi traiau in spital, pentru ca nu aveau alta casa. Neglijati si plictisiti, acesti copii pareau morti din punct de vedere emotional. Nici nu plangeau, nici nu zambeau." "Unii dintre ei nu aveau nici o expresie faciala", spunea Matthew Mitchell, un tanar de 18 ani. "Daca te chinuiesti, reusesti sa-i faci sa zambeasca. Daca plang, e un semn bun. Arata ca bebelusii stiu diferenta intre a fi vegheati de cineva si a fi singuri." Hambisa Goso, 17 ani, spune: "Unii copii plangeau toata ziua. Era foarte trist sa-i vezi. Plangeau intruna si nimeni nu venea la ei. Plangeau cand ii paraseai." Americanii au stat in gazda in Bucuresti si au lucrat in spital, ca voluntari, cate 10 ore pe zi. La sfarsitul "sejurului" din Romania au donat jucarii si aparate medicale in valoare de 6.000 de dolari. Iar la plecarea din spital, studentii erau cei care plangeau, pentru ca se atasasera de copii.

APEL CATRE PREMIERUL ROMANIEI

Domnule prim-ministru, La intrunirea Grupului la Nivel Inalt in domeniul Protectiei Copilului, care a avut loc la Palatul Victoria, pe 18 martie 2005, ati declarat: "Am sa atrag atentia asupra a trei directii in care trebuie sa actionam, in baza noii legislatii. In primul rand, fiecare copil are dreptul la identitate. Aceasta permite integrarea sa sociala ca minor si ca adult, precum si respectarea drepturilor sale. De aceea este extrem de important ca toate nasterile sa fie inregistrate, iar autoritatile statului sa actioneze in acest sens. A doua directie este legata de noua legislatie, care considera familia drept cel mai bun mediu pentru cresterea si dezvoltarea copilului. Pentru aceasta trebuie dezvoltate serviciile pentru sprijinirea familiilor, ca sa-si creasca propriii copii. A treia directie privete protectia si promovarea drepturilor copilului prin adoptie. In acest sens, trebuie intarita capacitatea institutionala a Oficiului Roman pentru Adoptii si a serviciilor de profil din cadrul autoritatilor judetene. In plus, este nevoie sa asiguram pregatirea adecvata pentru personalul din domeniu. (...) Inainte de a fi prim-ministrul Romaniei, sunt tata. Este un lucru pe care nu-l pot uita si de aceea sustin orice initiativa care poate sa imbunatateasca situatia copiilor." In spriritul acestor principii pe care le-ati enuntat, va solicitam sa luati, de urgenta, toate masurile care se impun pentru rezolvarea problemei copiilor abandonati in spitalele din Romania. Este injust si imoral ca sute de copii sanatosi sa-si petreaca primele luni de viata intr-o institutie sanitara, numai din neprofesionalismul, comoditatea sau lacomia celor care ar trebui sa se ocupe cu adevarat de ei. Facem apel la dumneavoastra, ca premier al Romaniei si ca tata. Salvati acesti copii!

* documentarea acestui articol s-a facut in perioada martie-aprilie 2005
(va urma)

Cititi si : Doar un biberon cu lapte pe zi Prizonieri in spitale Casa de copii nu e acasa - e spitalul