O crimă la 20 de oameni

SĂLCUŢA ● Povestea crimelor şi a principalului suspect bate "Baltagul" lui Sadoveanu
Cinci crime avînd ca suspect principal un cioban analfabet. Dintre victime, trei femei violate şi ucise ulterior şi o bătrînă şi un bărbat omorîţi pentru că au avut nenorocul să fie martori la fapte. Dacă se va dovedi că Francisc Trombitas este autorul, atunci el ar fi criminalul cu cîteva victime mai puţin decît Rîmaru. Ciobanul se apără, spunînd că a recunoscut de mai multe ori faptele în faţa anchetatorilor pentru că... i s-au promis oi la închisoare!

De 16 ani, sătenii din localitatea bistriţeană Sălcuţa aşteaptă cu teamă lăsarea nopţii. La răstimpuri de patru-cinci ani, cîte o crimă le tulbură firescul vieţii şi face ca femeile singure să-şi caute adăpost la rude şi la vecini. Satul Sălcuţa abia numără 200 de suflete, iar oamenii numără nu mai puţin de opt crime comise în comunitatea bistriţeană după 1990. Nici o moarte nu e cruţată de duhul suspiciunii, oricît de bolnav ar fi fost omul şi oricît de evidente ar fi cauzele morţii. "A murit acum cîţiva ani un om, noi zicem că otrăvit, dar doctorii au zis că avea ceva la stomac", povesteşte un sătean ieşit în uliţă. O crimă recentă le-a dat fiori sălcuţenilor, mai ales prin absurdul situaţiei: un cioban de 17 ani a omorît o bătrînă după ce a batjocorit-o. Obosit, a adormit lîngă moartă şi acolo l-au găsit vecinii şi poliţia.

PRIMELE VICTIME. Însă crimele care au băgat în sperieţi satul sunt cele cinci puse în seama ciobanului dintr-un sat vecin, Jimbor, Francisc Trombitas, azi un bătrîn paralitic de 72 de ani.

Totul a început în 1992, la Sălcuţa, cu moartea femeii cumsecade de 64 de ani, care stătea în capul satului, Macarie Domniţa. În noaptea de Bună Vestire, femeia a fost violată şi strînsă de gît. Singurul martor la crimă, Ioan Frătean, bărbatul firav care o ajuta din cînd în cînd la treburile din gospodărie, a fost găsit a doua zi lîngă ea, cu tîmpla zdrobită. Bărbatul mai respira, dar în drum spre spital şi-a dat ultima suflare, fără să apuce să dea vreun indiciu cu privire la cele petrecute în curtea Domniţei.

STRANGULATE CU BROBOADELE. Peste doi ani, tot la adăpostul întunericului, au dispărut încă două femei din Sălcuţa. Timp de o lună şi jumătate, rudele şi vecinii le-au căutat trupurile prin toate bălţile, puţurile şi viroagele din sat şi din împrejurimi. Anica Rus, de 58 de ani, şi-a pierdut scroafa pe înserat. A dat fuga în spatele căminului cultural, unde ştia că se mai bagă animalul. Un bărbat a tăbărît-o, de nici n-a avut timp să strige după ajutor. Bărbatul i-a smuls baticul de pe cap şi a strîns-o de gît cu sete. Ceasul rău a adus-o pe scurtătura din spatele căminului şi pe Elena Conţ, văduvă de 68 de ani care tocmai se întorcea de la o femeie, după ce-i dusese nişte lapte. Avea să-i înapoieze surorii sale, Crăciuniţa, straiţa pe care o împrumutase mai devreme. Cînd a văzut matahala peste un trup mototolit, a dat să se întoarcă din drum. N-au ajutat-o picioarele bătrîne, şi criminalul a prins-o, i-a tras năframa din cap şi a legat-o de gît. Văzînd că încă mai respiră, ucigaşul i-a smuls şorţul de la brîu şi a început să o strîngă cu cordonul, pînă cînd femeia n-a mai mişcat.

"TE DESCOS EU". Într-o zi brumată din 1999, vecinii Vioricăi Trombitas din Vermeş, sat aflat cam la şapte kilometri de Sălcuţa, se tot mirau de ce femeia şi-a pus o pătură în geam. Ştiau că femeia căreia îi plăcea vorba abia aştepta să vadă pe cineva pe geam, urîndu-i-se de atîta singurătate. N-avea aşa obicei. Nici un zgomot nu a tulburat liniştea nopţii urîte de toamnă, "vremea spînzuraţilor", cum îi zic oamenii din sat. A doua zi, o vecină venită în vizită, i-a bătut la poartă. Nezărind pe nimeni în curte, şi-a aruncat privirea pe geamul neacoperit, şi atunci a văzut-o pe Viorica întinsă pe spate în mijlocul casei, cu ciorapii traşi şi fusta ridicată. A dat fuga la un vecin să vină el să vadă ce grozăvie e aceasta. "Era vînătă şi avea un ciorap înfăşurat de gît", îşi aminteşte vecinul Iuliu Ursan.

Cumnatul femeii, Francisc Trombitas, avea 63 de ani la acea vreme, intră în cercul de suspecţi după ce o vecină a declarat că bărbatul ar fi cerut-o cu puţină vreme în urmă pe Viorica de nevastă, iar aceasta ar fi refuzat. Pentru că i-a fost cumnată şi pentru că "e cusută jos". Bărbatul i-ar fi replicat, de faţă cu alţii, "lasă că te descos eu". Vecina lelii Viorica, Ravica Lăcan, spune că treaba cu descusutul era mai mult o vorbă a celor doi, o glumă.

PORTRET DE SUSPECT. Cine este Francisc Trombitas şi cum a ajuns suspect în toate cele cinci crime? Din descrierile procurorului Iosif Mureşan, acesta apare ca un criminal dotat cu o inteligenţă instinctivă, care-şi alegea momentul crimelor la adăpostul nopţii, străbătînd distanţe impresionante la picior. Un bărbat violent şi cu glume scabroase în repertoriu, "vesel şi sadic", după cum punctează procurorul: "Îl întrebam, cam cîte femei «executai» aşa pe zi, Feri? «Şi zece», răspundea rîzînd, dînd detalii". Pe de altă parte, în recunoaşterea şi reconstituirea surprinse pe camera video – argumentele forte ale acuzării – Francisc este de cele mai multe ori îndrumat de procuror în stabilirea detaliilor crimelor, asemenea unui actor de către regizor. Mai mult, recunoaşterea începe printr-o întrebare naivă a suspectului, care se adresează procurorului: "Dar nu se poate ceti, că mai bine ar fi, că poate iar mă încurc şi iară-i bai?...".

ACASĂ LA FERI BACI. În Jimbor, unde l-am întîlnit pe suspectul principal, curtea lui Francisc Trombitas o recunoşti imediat. E cea cu ţarcul plin de oi. Fiul lui, Mihai, e singurul care l-a moştenit: seamănă şi la chip, şi şi-a ales şi meseria tatălui. Într-o cameră, bătrînul Trombitas îşi trăieşte neputinţele. Ne aşteaptă în capul oaselor, cu cîrja sprijinită de pat. Partea stîngă îi e ţeapănă, iar cînd vorbeşte, jumătate din chip rămîne fără expresie. Strînge mîna cu putere la salut şi te priveşte adînc şi drept, pînă simţi nevoia să-ţi tragi mîna din pumnul puternic. Vorbeşte tare şi se enervează atunci cînd îl întrebi de crime. Culmea enervării o atinge cînd pune în coada propoziţiei un "domnule", care-ţi indică faptul că lucrul e de la sine înţeles. Feri e analfabet, de asta ne-am convins cînd am văzut declaraţiile semnate cu degetul, şi a trăit 33 de ani printre mioare.

"Io am căzut ca musca în lapte", descrie el situaţia în care a ajuns. "M-a obligat Mureşan (n.r. – procurorul), că dacă nu spun cum zice el, mă duce la puşcărie. Am fost obligat să merg la reconstituire. M-au pus să zic cum am prins femeile alea acolo, la căminul ăla. Era multă lume şi mi-a zis ce să fac. De cînd am fost cioban la oi, eu n-am mai fost în satul ăla, domnule. Din comuna aia a pornit tot baiul. Eu am dus-o bine cu toţi. Pe cumnata mea nu am cerut-o în căsătorie nicicum", răspunde din ce în ce mai enervat la întrebări.

CU MIOARE LA PÎRNAIE. Fiul lui Francisc povesteşte că el, împreună cu fraţii lui, nu vor să-l scoată nevinovat pe tatăl lor. "Noi vrem să ştim adevărul. Am fost cu fratele meu în Sălcuţa, la rudele victimelor, să le întrebăm ce pretenţii au. «Ce să vă cerem noi vouă, că tatăl vostru e nevinovat?», ne-au spus." Mihai e convins că toate crimele au fost puse în cîrca tatălui, profitîndu-se de lipsa sa de carte şi folosindu-se presiuni. "Cum să-mi explic că, după ce a stat vreo două luni în arest pentru crima comisă asupra mătuşii, şi-a adus aminte brusc că a mai omorît nişte femei prin Sălcuţa? Tata mi-a spus că l-au convins să recunoască faptele, zicîndu-i că nu va mai vedea lumina soarelui. Iar dacă declară ce vor anchetatorii or să-i dea oi la puşcărie, o să fie mai liber."

Nu doar o dată Francisc Trombitas recunoaşte faptele. După declaraţia filmată, la două luni de cînd a avut loc crima cumnatei din Vermeş, în timpul detenţiei de 11 luni, starea de sănătate a bătrînului s-a agravat. Avocatul apărării, Dan Molnar, explică situaţia în care clientul său a recunoscut a doua oară. "Procurorul i-a zis că, dacă recunoaşte crimele, nu-l încarcerează, dacă nu recunoaşte, îl arestează. Familia a decis că o rearestare ar duce la moartea bătrînului." Un alt episod controversat e conferinţa de presă organizată la sediul Poliţiei din Bistriţa în care ciobanul recunoaşte că e făptaşul în faţa a zece jurnalişti şi apar materiale de presă pe această temă.

"LA MINTEA LUI, A UITAT CUM LE-A OMORÎT". Procurorul pensionar Iosif Mureşan e el însuşi un personaj. Mic de statură, cu ochelari cu rama neagră groasă, fumînd ţigară de la ţigară pe măsură ce desfăşoară povestea. N-are nici un dubiu că Francisc e criminalul care a îngrozit două sate din Bistriţa. Îşi aminteşte că, atunci cînd a fost chemat pentru crima de la Vermeş, avea o criză groaznică de ulcer. "Am rămas doar eu cu Francisc într-o cameră la postul de poliţie din Lechinţa şi i-am zis:«Feri, de cînd te aşteptam să apari?» Nu aveam nici un indiciu clar că el ar fi criminalul şi în cazul Sălcuţa, dar am recunoscut acelaşi modus operandi (n.r. – mod de operare), cu mîna pusă la gură şi sugrumare. Şi mi-a spus tot. Lucruri pe care nu avea de unde să le ştie, dacă nu era el criminalul: cum s-a urcat pe masă şi a deşurubat becul ca să fie întuneric, de exemplu, în cazul primelor crime." Argumentele pe care se bazează cînd afirmă că Trombitas e autorul sînt: modul de operare – victimele au fost strînse de gît cu mîna sau cu un obiect, recunoaşterea faptelor de către inculpat, şi aici subliniază că nu a folosit nici un fel de presiuni, ba toate recunoaşterile s-au făcut în prezenţa avocaţilor apărării, şi reconstituirea. E adevărat, şi o recunoaşte şi Mureşan, nu există probe directe care să ateste faptul că Feri ar fi criminalul, dar sînt multe dovezi indirecte, printre care şi mărturia unui şofer care l-ar fi luat la ocazie pe Francisc şi l-ar fi lăsat aproape de Vermeş, la ultima crimă. De mai bine de opt ani se aşteaptă analiza unui fir de păr pubian, găsit pe cadavrul cumnatei lui Francisc. Iar reconstituirea de la faţa locului, în care bătrînul arată cum a acţionat în fiecare din cele cinci crime, e o dovadă de neconstestat, în opinia procurorului. Despre felul în care Mureşan l-a ghidat pe Trombitas pe parcursul reconstituirii, acesta explică: "La mintea lui a uitat cum le-a omorît, cu baticul, cu fularul, şi mai interveneam eu".

Procurorul e convins că Trombitas este extrem de şiret, iar semiparalizia pe care a acuzat-o în arest e o prefăcătorie. "Eu nu credeam, voiam să-l înţep cu un ac cînd l-au adus în faţa instanţei, să le arăt că se preface, dar nu m-au lăsat." Din cîte îşi aminteşte Mureşan, Trombitas a picat testul poligraf.

GHINION. Elena Conţ (mijloc) s-a aflat la timpul nepotrivit în locul nepotrivit. Trupul ei a fost găsit într-un puţ părăsit după două luni de la dispariţie

"EXECUTANT". Argumentele apărării se bazează pe faptul că nu e posibil ca un om, după două luni de arest, să recunoască de bunăvoie încă patru crime pe lîngă cea de care e deja acuzat. Plus absenţa dovezilor directe. În acest moment se aşteaptă rezultatul testelor ADN a mai multor fire de păr pubian, găsite în patul Vioricăi Trombitas, singurele probe care ar face legătura între victimă şi cumnatul ei.

Recunoaşterile suspectului sînt puse pe seama presiunilor sau a circumstanţelor. "Eu ce pot să înţeleg, că nu am fost acolo la data respectivă, decît că un om cioban, fără pregătire, fără carte, a stat într-un post de poliţie cu un procuror şi 11 poliţişti timp de 12 ore şi că, după 12 ore la sediul Parchetului din Bistriţa, i se ia declaraţia de recunoaştere", motivează avocatul. Cînd a paralizat în arest, ca să nu fie din nou încarcerat, aşa cum îi promiseseră anchetatorii dacă nu recunoaşte, Trombitas semnează o nouă declaraţie prin care admite că e criminalul celor cinci. În instanţă însă, suspectul nu şi-a recunoscut niciodată faptele. Iar reconstituirea nu demonstrează nimic, este de părere avocatul Molnar, de vreme ce clientul său era "un simplu executant".

GURA LUMII. În Sălcuţa şi Vermeş oamenii povestesc despre crimele care le-au adus o faimă nedorită ca şi cum s-ar fi întîmplat ieri. Dacă în Sălcuţa majoritatea este de părere că Trombitas este doar un ţap ispăşitor, părerile sînt împărţite în Vermeş. Sora Elenei Conţ – femeia sugrumată şi aruncată în puţul din spatele căminului cultural – Crăciuniţa Rus, o bătrînă de peste 80 de ani, plînge şi acum cînd vorbeşte despre sora ei. Pe Trombitas, care "o fost mai demult tare, prin 1983, păcurar la noi", îl ştie ca pe "un om cumsecade rău, tare zămos, îi plăcea zama".

Fiul Anicăi Rus, cealaltă femeie găsită în puţul părăsit, e şi el convins că Trombitas nu e criminalul, iar dacă e, sigur a mai avut complici. "Trombitas nu a fost criminalul sută la sută. Nu ştiau oameni din afara satului de groapa aia. Şi ca să le cari acolo, mama era femeie, nu jumătate de femeie, îţi trebuia forţă."

În Sălcuţa am dat de un fost cioban, nea Tescar, coleg de stînă în tinereţe cu Trombitas. Acesta îşi aminteşte că Feri era tot timpul liniştit şi calm. Nu o dată, sus acolo, la stînă, se îmbătau pe înserate ca ciobanii singuratici. Niciodată, oricît de beat era, Trombitas nu se enerva şi nu devenea agresiv. "Era un om la locul lui. O venit soţia mea de la trei kilometri depărtare împreună cu Trombitas şi nu i-o făcut nimic. Nici măcar nu i-o pus aşa, o mînă pe umăr. Sau i-o fi pus şi nu mi-o zis ea", rîde bărbatul. Iuliu Ursan, vecinul ultimei victime, Viorica Trombitas, îşi aminteşte şi el de cumnatul femeii care îşi mai vizita rudele din Vermeş. "Venea cu ocazia, de obicei, la Vermeş. Cînd bea, nu făcea scandal, nu sărea la bătaie. Dar cine ştie? Un şofer a dat declaraţie că l-ar fi adus în ziua respectivă cu maşina aproape de Vermeş, aşa că iniţial anchetatorii i-au dat drumul, după care s-au dus după el", povesteşte vecinul. La dosar apare şi declaraţia unui martor care spune că a doua zi de la comiterea faptei l-a văzut pe Trombitas într-un tren la Sîngeorzu Nou, o localitate apropiată de Vermeş.

Prietena Vioricăi Trombitas şi vecină cu ea, Ravica Lăcan, spune că bărbatul îşi vizita cumnata cam o dată pe an. "Dacă a fost sau nu Trombitas criminalul, eu nu pot să bag mîna în foc. Eu am fost vecină cu Francisc în Jimbor. Nu aş putea crede că a făcut asta, că am fost copii necăjiţi, îmi aducea cîte un car cu lemne cînd aveam nevoie. Ne ajuta. Îi plăcea să be şi io cu o femeie din sat îi dădeam cu omăt pe faţă ca să se trezească şi să nu doarmă în omăt... Ultima oară cînd a venit pe la lelea Viorica i-o crăpat lemne, ea i-a făcut mîncare..."

Citiţi şi: